Nu stiu daca titlul e cel mai potrivit dar da, vreau sa atrag atentia pt ca am nevoie de sfaturi.
De ceva timp, fata mea mi se plange ca fetele din clasa au telefoane si in pauze se joaca sau vorbesc despe aplicatii pe telefon sau despre Violeta (un film cu niste adolescenti) si cu ea nu se mai joaca, nu mai vorbeste nici una. Ea nu are telefon, nu are tableta si nici la Violeta nu se uita pt ca e la o ora cand fie e la o activitate, fie suntem pe drum spre casa.
Ieri baiatul meu mi-a spus trist ca baietii din clasa joaca jocuri mai multe pe calculator si in pauze vorbesc numai despre jocurile alea si cu el nu se mai joaca, nu mai stau de vorba.
Ai mei copii nu au telefoane mobile (si noi le folosim pe ale noastre doar pe post de telefon, nu avem net pe ele, nu ne jucam), nu au tableta, au activitati dupa ore in timpul saptamanii (fac sport organizat de 2-3 ori pe saptamana , engleza si pian) si de cand s-a incalzit in fiecare zi stau afara cu copiii din vecini si joaca fotbal, ascunsa, se plimba cu trotineta sau bicicleta. Avem si noi calculator in casa (+laptop). Au acces la internet , au voie sa joace jocuri pe calculator, dar cu limita. Am posibilitatea financiara sa le iau tableta. Nu vreau sa le iau pt ca stiu ca ar fi motiv de cearta, ar trebui sa le pun zici de reguli si restrictii, as crea sute de momente tensionate si frustrari. Prefer sa vina murdari de praf dupa un fotbal sau o ascunsa sanatoasa afara decat sa ii vad cu orele cu tableta in mana. Prefer sa ii vad cu o carte in mana seara in pat, nu cu tableta sau cu mobilul.
Stiu ca pe ceilalti copii si mai ales pe ceilalti parinti nu ii pot schimba. Dar nici eu nu vreau sa fac compromisuri doar pt a-i alinia si pe ai mei in randul jucatorilor de maincraft si posesorilor de telefon cu aplicatii sofisticate. Ce va rog este sa ma ajutati sa gasesc cele mai potrivite idei si cuvinte sa ii ajut sa se integreze, sa aiba in continuare prieteni in clasa, chiar daca nu stiu ce s-a intamplat in ultimul episod din Violeta.
Recunosc ca prima tentatie fost sa le zic "sunt niste prosti daca nu stiu sa vorbeasca altceva decat despre un joc sau un serial", dar nu am spus-o. Am incercat sa le explic de ce nu e bine sa exagerezi cu jocurile, calculatorul si TV, de ce nu vad eu rostul telefonului mobil la 8 ani si de ce e atat de important la varsta lor sa traiesti tot felul de experiente reale, nu virtuale intr-un joc. De ce e minunat sa alegi cainele in curte in loc sa stai cu mouse-ul in mana in fata ecranului sa cuafezi o pisica virtuala intr-un salon de coafura virtual.
Ei zic ca inteleg, dar le simt si tristetea in voce si frustrarea si nevoia de a se simti integrati in gasca.
Pe de alta parte stiu ca si ai mei copii mai exagereaza si nu e totul chiar atat de dramatic si stiu ca nu sunt exclusi (primesc invitatii la multe zile de nastere, vad cand se intalnesc pe strada cu vreun coleg, celalalt se bucura sincer de intalnire, stau de vorba)