307 raspunsuri la acest subiect

[oana_s]

ne iubeam atunci si ne iubim si acum. eu nu am inteles din postarea initiala ca nu mai exista iubire intre cei doi.

 

p.s. daca e o ironie nu stiu cum sa raspuns decat tot asa.

 

Departe de mine sa ironizez doi oameni care se iubesc, pe bune.

 

Ofibine nu a spus explicit ca nu se mai iubesc, dar eu asa "am simtit", posibil sa gresesc.

[Ofibine]

Eu zic sa faci ce simti tu ca e mai bine pentru tine......in fond si la urma urmei o viata ai, e pacat sa o traieste cu regret. 

Cam asta incerc sa imi dau seama   si cum se impaca asta cu ce e mai bine pentru copil...

 

Asta e o super bilă albă a relației voastre.

Eu am însă o teamă mare, pe care sper că nu te deranjează dacă mi-o exprim: de-atâta rutină și libertate, să nu fi apărut cineva „mai bun” la tine sau la el. C-atunci se schimbă toate datele problemei și e urgent să lucrați la relația voastră, care poate avea mai multe șanse decât credeți.

Marius, Rufus, Adriana, uneori obosești să fii tot tu cel cu deciziile, ca-n bancul ăla, „vreau să fiu bărbat ca mama!”. Acuma, depinde de cât și cum pornești și cât de realist privești asta: (1) știi că o s-o faci tot timpul și-ți iei de la celălalt ceva ce tu nu faci sau (2) te blochezi undeva pe drum și-ți dai seama că te-ai mințit frumos în privința asta și nu mai poți s-o faci. (3) Sau deblochezi blocajul. 

Ceva 'mai bun' a aparut la el acum vreo 7 ani, si s-a terminat in 2 ani. Not easy, a decis ca ii e mai bine cu noi. Nu stiu detalii despre motivul pentru care s-a terminat povestea lor, mi s-a parut destul de clar din moment ce a decis sa ramana acasa. De ce a inceput? Povestea clasica, copil mic, eu inchisa in colivia mea. Ceva 'mai bun' la mine nu a aparut, dar din nou, asta nu e greu nici la mine nici la el. Sunt cumva pe la optiunea 2.5   .

 

Ofibine, tu trebuie musai sa ai o discutie cu el foarte clara, sa-l trezesti putin la realitate. Am impresia ca el te cam ia "for granted" cum spun astia aici. Pune-i in fata perspectiva de a te pierde si sa vedem daca mai e asa nepasator. Multi din noi nu apreciem o persoana pina nu o pierdem.

Lui ii pasa de noi. Vrea, dar nu poate. Nu poate ce am eu nevoie, poate ce poate. Ca sa fiu malitioasa, genul lui de oameni este foarte fericit atunci cand sta si se uita pe geam, nu da din pedale. Dar sa vedem cat de fericit este si el, ma gandesc sa tulbur putin apele. Insa se va schimba, sa ajunga asa cum am eu nevoie acum, in acest moment din viata mea? 

[marius]

"Dana, spune-mi, tu si fetita ta sunteti mai bine acum? Ii lipseste tatal, clar, dar e mai bine pentru voi? Daca ai putea da timpul inapoi, ai mai face aceeasi alegere?"

 

Draga mea, eu am 43 de ani (ma rog, nu-i am inca, ii fac luni), sunt Berbec si nu ma pot lauda prea mult cu rabdarea. Sunt in decursul procesului (am fost pe 1 aprilie la notar, dar avem un ragaz de 30 de zile, incheierea va fi pe 5 mai) si sincer, mie imi pare rau ca nu am facut-o mai demult, mi se pare ca "De dragul copilului" am lasat prea mult de la mine, am tacut si am facut prea multe compromisuri. E un proverb cu ceva urat mirositor care amestecat pute...

 

Sincer, lui Ami n-as putea spune ca-i lipseste tatal - cel putin, nu acum. Fizic, el mai e prezent in casa (dar am de gand sa rezolv si asta) doar ca...fetita simte. Deja il evita, e mai bucuroasa cand o vede pe bona decat pe el (desi el toata ziua o pupa...in afara de asta alta atributie de tata nu prea-si exercita). Eu nu i-am spus nimic, decat ca tati pleaca in week-end (sa ma fereasca Dzeu sa spun ceva despre el in fata copilului, indiferent de relatiile dintre noi el ramane tatal biologic) si...cam asta e.

 

Ai grija de tine

E exact pe invers. mama pleaca des pentru ca are de asa maniera serviciul iar tatal se descurca excelent cu copilul lor in aceasta perioada.

[ch_dana]

Marius, nu inteleg ce legatura are ce ai scris tu cu ce am scris eu.

 

Eu as reformula : mama pleaca de doua ori pe an cate 5 zile in strainatate fiindca asa are serviciul, iar tatal face o drama din asta, o acuza de neglijare a copilului si ii cere sa-si dea demisia si sa isi gaseasca un job care nu presupune deloc calatorii. Eventual coafeza...hai ca-s rea :)

[Ofibine]

Lipsesc vreo 2 zile ca plec la tara... Dar am destule subiecte de meditatie pana m-oi intoarce. 

 

Sa traiti cu spor!

[marius]

Marius, nu inteleg ce legatura are ce ai scris tu cu ce am scris eu.

 

Eu as reformula : mama pleaca de doua ori pe an cate 5 zile in strainatate fiindca asa are serviciul, iar tatal face o drama din asta, o acuza de neglijare a copilului si ii cere sa-si dea demisia si sa isi gaseasca un job care nu presupune deloc calatorii. Eventual coafeza...hai ca-s rea :)

Ok raspunsul ei este:

"Lui ii pasa de noi. Vrea, dar nu poate. Nu poate ce am eu nevoie, poate ce poate. "

[marius]

Lipsesc vreo 2 zile ca plec la tara... Dar am destule subiecte de meditatie pana m-oi intoarce. 

 

Sa traiti cu spor!

Weekend placut! 

[oana_s]

"Nu poate ce am eu nevoie, poate ce poate. "

 

Asta mi se pare mie esenta.

 

El -bun

Ea-buna

 

El+Ea=nu bun

 

(ca tot iti place matematica, Marius)

[szivarvany]

Ce vei face depinde de cata energie mai ai

Usor nu e nicicum: nici in vesnica nemultumire, nici cu toate greutatile pe umeri.

 

Vreau insa sa subliniez ca divortul nu inseamna ca cineva care e tata bun, implicat, nu va fi la fel dupa. Cele doua chestii sunt diferite.

 

 Eu sper sa iti rezolvi dilemele si sa iei cea mai buna hotarare pentru tine si copilul tau.

[ch_dana]

Marius: am inteles acum, multumesc.

 

Ofibine: week-end placut si un sfetnic de nadejde