Ofibine Postat Astăzi, 18:22
Absolut, nu cred ca exista parinte normal la cap care sa lase copilul sa inteleaga ca ei sunt cauza despartirii sau nefericirii de o viata. Dar cred ca ei oricum o fac, pentru ca sunt mici si sensibili, le e greu sa inteleaga ca pur si simplu ceea ce au vazut ei cand erau mici nu mai exista. Sau iau drept normala starea de indiferenta, si nu inteleg de ce nu se poate asa si in continuare. Abia pe la 14-15 ani pot intelege si asta daca cei doi se poarta atent cu el, echitabil, fiecare cu plusurile lui in cresterea lor, dar usor nu le va fi niciodata
Mi-am propus sa nu deviez de la subiect, dar pentru ca tot vine in discutie vinovatia pe care ne-o pot pune in spate copiii, vreau sa-ti mai spun ceva...
Sotul meu imita, intr-o anumita masura si din anumite puncte de vedere, casnicia parintilor lui, eu, se pare ca o imit, in aceleasi limite, pe a parintilor mei. Si probabil asta facem toti intr-un fel inconstient. Si, poate de aici, si atatea probleme. Am citit de curand o carte pe tema asta si intr-adevar suntem, in relatiile cu ceilalti, chiar si ca adulti, influentati de relatia dintre/cu parintii nostrii (daca au/am vietuit impreuna)
Mie imi e teama ca fiul meu asta va invata...ca e normal sa nu se implice in cresterea copiilor lui, ca e normal sa fie indiferent cu sotia lui, ca e normal tot ce vede la relatia dintre mine si tatal lui, asa cum am vazut ca a invatat si sotul meu de la tatal lui (soacra mea mi-a povestit acelasi comportament la socrul meu, si am observat si eu multe asemanari)
Nu vreau sa fie asta exemplu de viata pentru el. Nu vreau sa traiasca in felul asta langa o femeie. As vrea sa inteleaga ca daca femeia de langa el nu e fericita, nici el nu va fi vreodata.