19 raspunsuri la acest subiect

[szivarvany]

Am pus sub semnul intrebarii acest subiect date fiind greselile de ortografie ...

 

Acum daca e pe bune ... asta e.

Scuze.

[CorinaDani]

exact. si mie tot greselile de scriere mi-au sarit in ochi...

[viviana]

Hai, ca m-ati facut sa zambesc!

 

====

Chiar doresti sa inchid subiectul?

[ellej]

Eu nu am avut sefi teroristi, doar colegi. Si cea mai buna arma a mea a fost sa ignor cat am putut rautatile si sa ma comport normal si corect (adica nu eram nici prieteni nici dusmani, pana la urma la serviciu suntem platiti sa muncim, nu e musai sa ne si placem), sa-mi fac treaba bine si cu asta basta. N-am intrat in jocul lor pentru ca e o pierdere de timp si nervi sa te 'bati' in rautati cu altcineva.

E stresant sa ai de a face cu astfel de oameni, dar daca ai un job bun parca nu-ti vine sa-l lasi doar pentru ca unul sau altul e o scarba (sau nu-l lasi decat cand ai ajuns la limita suportabilitatii). Mereu se va gasi cate unul care sa-ti otraveasca existenta. Dar poate daca ii ignori veninul si vede ca nu te afecteaza te va lasa in pace. Unora le face placere sa-si vada colegii/subalternii enervati si daca respectivii nu se enerveaza nu mai prezinta interes.

Editat de ellej, 26 martie 2014 - 13:16 .

[szivarvany]

Eu am asa o sefa, un ultim om de pe planeta pe scara umanitatii.

La noi functioneaza aia cu vorba dulce, mult aduce.

Pur si simplu sunt o amabila, draguta, sar imediat sa ajut pe oricine si nu-i vine sa scoata flacari, ca ar fi tare aiurea. Si zambesc mult :-)

Mentionez ca am avut peste 20 de colegi anul trecut pe un post, n au rezistat din cauza ei.

Suntem "impreuna" de 17 ani aici la servici si am rezistat.

Eu cred ca pe mine ma ajuta scopul, sa fiu imuna la rautati si absurditati. Insa nu toti suntem la fel, nu toti avem aceleasi motivatii.

[ellej]

 

Eu cred ca pe mine ma ajuta scopul, sa fiu imuna la rautati si absurditati.

 

Cred ca asta e cheia succesului. Si eu mi-am propus si am reusit de cele mai multe ori sa fiu amabila indiferent de atitudinea celorlati. Si asta le creeaza o stare de confort celor care lucreaza cu mine, faptul ca stiu ca nu ma enervez niciodata si automat au si ei tendinta sa fie mai amabili.

Editat de ellej, 26 martie 2014 - 18:48 .

[anya]

Pentru un adult mai e cum mai e, dar imi e greu sa-l sfatuiesc pe fiul meu - clasa a5-a - cum sa supravietuiasca unui astfel de profesor.

Nu jigneste cu cuvinte urate astfel incat sa-l inregistram si sa-l dam la tv dar face "misto" de cel care nu stie sau as ain general. O fetita spunea" cand m-am intors de la tabla imi tremurau si chilotii"  (copil de 10).

[CorinaDani]

anya, unul dintre profesorii pe care l-am adorat de-a dreptul ne-a dat candva un sfat foarte util pentru astfel de situatii : imagineaza-ti ca acea persoana este pe toaleta, cu chilotii in vine cum s-ar spune. exercitiul asta de imaginatie functioneaza de cele mai multe ori, risipind temerile si incordarea. important este sa nu lasi imaginatia sa zburde prea tare si sa te trezesti razand in hohote, ca mai rau o incurci cu acel profesor :-).

[a_alinta]

depinde de fiecare persoana in parte.  unii pot , altii nu.

 

dupa atatia ani ar fi trebuit sa te obisnuiesti.  

Editat de a_alinta, 31 martie 2014 - 14:24 .

[ellinia]

Eu am avut acum multa vreme un coleg care se credea un fel de sef al meu, desi nu era. Era foarte in varsta, din cu totul alta generatie, fost director prin institutii inainte de 89 si era tare greu de muncit cu el acolo.... Imi aduc aminte ca ajungeam acasa si plangeam, la serviciu nu-mi aratam sentimentele, incercam sa-l ignor. O astfel de persoana iti poate face viata un chin si, avand in vedere ca la serviciu stai cel putin opt ore pe zi, e destul de greu sa nu te consumi. Cea mai buna varianta e tot cea cu ignoratul si zambitul mereu. Ori se enerveaza si mai tare :)) ori se linisteste. Sau poate cedezi tu si iti gasesti de lucru in alta parte.