ana (9 ani) are de simbata un catel.... imaginar, pe care l ia cu ea peste tot (pisica ori iepurele -reali, neputindu i lua propriu vorbind). vorbeste cu el, il mingiie, il prezinta familiei si prietenilor, spunind totodata ca Sprite este invizibil.o vad ca se amuza.
pe mine, nu ma deranjeaza, dar niste prieteni ne-au sunat ingrijorati dupa ce ana le a prezentat catelul.
ea ma sunase imediat dupa ce l a prezentat si ridea de se prapadea de faptul ca persoanele intrasera in jocul ei. "miine am sa li l duc pe sosetutza (o marioneta facuta dintr o soseta pt un proiect scolar) si am sa le spun ca soseta este catelul".
are un iepure si de curind a primit si o pisicuta.. cu care se joaca si pe care le iubeste. ei daaa, ea ne tot bate la cap ca ar vrea un ciine, rugaminte pe care nu i o putem satisface. aaaa si mai este ceva: una din colegele/prietena va primi pe 1 iunie un beagle, mi a mai pomenit si de alte colege care au ciini. intr o discutie despre o colega,copil unic, la remarca mea, ca fetita respectiva nu are o surioara sau un fratior, mi a replicat "dar il are pe ..." un ciine
serios, mie nu mi pare un motiv de ingrijorare. ar trebui?
Editat de tora97, 18 martie 2014 - 12:01 .