citind unele postari am impresia ca unele persoane privesc barbatii (altii decat ai lor) ca pe niste anexe incompetente, conduse de sex si care isi parasesc familiile cand nu mai au parte de sexul si atentia nevestii dat fiindca femeia aia s-a dedicat exclusiv copilului.
serios.
nu, nu is asa dobitocii barbatii. chiar daca se formeaza legatura aia mirifica din timpul sarcinii, chiar daca nu, ca fac baie copilului cara galeata sau schimba scutece sau nu fac nimic din toate astea, cheia rezistentei relatiei e intre sot si sotie.
oricat se da vina pe nasterea aceea, nu, e doar o scuza, familia se rupe pentru ca cei doi adulti nu mai au nimic in comum, ba mai sunt si ca magnetii de acelasi pol. si asta nu se intampla peste noapte, odata cu nasterea, a fost dintotdeauna acolo sau a evoluat progresiv de-a lungul relatiei, doar ca unul dintre cei doi nu s-a prins la timp si i s-a parut ca traieste o viata roz, in timp ce celalalt era de mult in alte sfere.
vad in jurul meu familii si familii. nu o sa comentez despre femei, ca vad ca nu sunt ele tinta subiectului. dar despre barbatii pe care eu ii consider in categoria mitocani, pot sa afirm cu mana pe inima ca exact asa au fost si inainte de copii. edit: in unele cazuri, dintre cele pe care le cunosc eu
doar ca pe vremea aceea mitocania lor parea atragatoare, un machism care mangaia orgoliul doamnelor. cand s-a intors impotriva lor fiindca dl paun nu mai era centrul atentiei, au inceput sa vada materialul. doar ca nu au facut legatura intre "before" si "after" si li se pare ca nasterea copilului le-a schimbat printul in broscoi.
Editat de Aqai, 17 martie 2014 - 16:05 .