Hmmm...eu cred ca depinde de caracter!
Sunt femei care vor suferi si -si vor asuma vina esecului,sunt femei care vor lua lucrurile asa cum sunt si vor merge mai departe!
Insa ,indiferent cit d eputernica esti,sa fii parasit nu e usor,chiar daca e vorba doar de orgoliu.
Am citit articolul pus de Mirela,ce sa spun -cel putzin in cazul meu,cred ca a fost un concglomerat de factori,de fapt au fost prezentzi absolut totzi factorii scris de ea acolo.
Ce a omis ea sa scrie ,este ca si noi ca femei am facut greseli.Adica cu sigurantza pot spune ca si eu am avut partea mea de vina,ca si eu probabil nu am stiut sa manageriez la momentul respectiv situatzia...insa consider ca o explicatzie tot meritam pentru pasul facut de el.
Nu am primit nici astazi dupa 15 ani aproape aceasta explicatzie.Nici nu am insistat sa-mi fie data,insa cred totusi ca o meritam.Probabil -cind maturitatea il va ajunge si pe el,voi primi aceasta explicatzie,atit eu,cit si fiul meu nostru.
Dana
Multi barbati si nu numai amendeaza mult prea drastic aceasta apropiere intre mama si bebe. Ca toata ziua sta cu el, ca de ce il tine in brate ca, ca, de 100 de ori ca... ceva.
Ok, si ce s-ar vrea, pana la urma? Copilul sa nu mai fie alaptat? Copilul sa fie lasat sa planga pana se invineteste? Sa fie privit doar ca un obiect de mobilier (vai ce frumos e!) si atat??? Pana la urma mult hulita apropiere dintre mama si copil e foarte normala? Pai de cine ar vrea sa fie copilul apropiat? De vanzatorul de la magazinul din colt??? De adminstratorul de bloc?
Plus, tatii (ma rog, unii din ei, nu toti), in loc sa se simta atat de neglijati si neimplicati, de ce nu fac ceva sa fie implicati? Sa schimbe copilul, sa-l plimbe, sa-i dea cateva lingurite de mancare la diversificare, ma rog, cam orice in afara de alaptat. E singura chestie pe care n-o poate face. Plus ca si treburile de prin casa, daca nu exista un ajutor din afara, trebuie impartite.
Cand copilul e foarte mic, e normala apropierea asta mama-copil. Si da, o femeie de schimba cand devine mama: o parte din timp ii e dedicata lui bebe, alapteaza, se odihneste mai putin. Abstractie de bebelus nu ai cum sa faci, asta e clar.
Prea s-a incetatenit la noi treaba ca femeia/mama/sotia trebuie sa le faca pe toate: copil, casa, masa, curatenie samd.... si apoi tot domnii se simt neglijati si pleaca.... Daca ii pui sa schimbe un scutec lui bebe, zic ca "neee, asta e treaba de femei", treburile casnice la fel. Asta e mentalitatea in Ro, a generatiei parintilor, bunicilor nostri, iar ei asa si-au crescut copiii, tgot cu mentalitatile astea...:( Sper ca in timp sa mai dispara...
Parerea mea sincera, vazand si auzind diverse cazuri de genul asta in jurul meu, in decursul timpului, cu diverse variatiuni.
Editat de monicabo, 14 martie 2014 - 18:35 .