Sari la conținut

Sari la conținut


* * * * * 1 voturi

Despre barbatii care isi parasesc familia: motive si situatii

divort cuplu despartire lasitate

130 raspunsuri la acest subiect

#1
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 14.051 mesaje

Postat 13 martie 2014 - 11:40

Ce facem cand barbatul ales de noi, cel pe care l-am crezut cand a spus ca ne va fi alaturi, o ia la sanatoasa? De ce isi parasesc barbatii familia? Barbatii pleaca din varii motive. Pentru ca nu vor sa-si schimbe stilul de viata. Pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatile. Pentru ca se simt neglijati. Pentru ca iubesc pe altcineva. Pentru ca nu si-au dorit cu adevarat un copil. Pentru ca s-au plictisit de dormit pe canapeaua din sufragerie sau pentru ca sotiile, care altadata traiau doar ca sa le spuna cat de speciali sunt, acum nu mai au timp sa-i gadile, prea ocupate cu cei mici. Si intr-o zi te trezesti ca pleaca...iata  motive si situatii reale - ale comunitatii Desprecopii.

 

tata-pleaca.jpg

 

Ce se mai poate spune?

[flo]



#2
Laura25

Laura25

    Membru VIP

  • Moderators
  • 20.634 mesaje

Postat 13 martie 2014 - 15:00

Ce se mai poate spune?

 

 

Adio si un praz verde!



#3
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.304 mesaje

Postat 13 martie 2014 - 15:06

Adio si un praz verde!

Hmmm...eu cred ca depinde de caracter!

 

Sunt femei care vor suferi si -si vor asuma vina esecului,sunt femei care vor lua lucrurile asa cum sunt si vor merge mai departe!

 

Insa ,indiferent cit d eputernica esti,sa fii parasit nu e usor,chiar daca e vorba doar de orgoliu.

 

Am citit articolul pus de Mirela,ce sa spun -cel putzin in cazul meu,cred ca a fost un concglomerat de factori,de fapt au fost prezentzi absolut totzi factorii scris de ea acolo.

 

Ce a omis ea sa scrie ,este ca si noi ca femei am facut greseli.Adica cu sigurantza pot spune ca si eu am avut partea mea de vina,ca si eu probabil nu am stiut sa manageriez la momentul respectiv situatzia...insa consider ca o explicatzie tot meritam pentru pasul facut de el.

 

Nu am primit nici astazi dupa 15 ani aproape aceasta explicatzie.Nici nu am insistat sa-mi fie data,insa cred totusi ca o meritam.Probabil -cind maturitatea il va ajunge si pe el,voi primi aceasta explicatzie,atit eu,cit si fiul meu nostru.

 

Dana



#4
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 14.051 mesaje

Postat 13 martie 2014 - 15:16

Adio si un praz verde!

[:-)))]

 

super spus ... insa uneori lasa urme in suflet.



#5
a_alinta

a_alinta

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 6.780 mesaje

Postat 13 martie 2014 - 19:20

 e un subiect sensibil. din fericire eu traiesc cu barbatul care m-a ales pe mine.



#6
Laura25

Laura25

    Membru VIP

  • Moderators
  • 20.634 mesaje

Postat 14 martie 2014 - 10:00

Sigur ca nu e usor, sigur ca cel parasit va suferi ca un caine, sigur ca raman sute de intrebari si reprosuri la adresa celuilalt si la adrea ta. Dar pana la urma, o viata avem si e bine ca fiecare sa si-o traiasca in fericire, sau macar nu in amar si regrete. Sigur ca normal ar fi sa nu isi cladeasca nimeni fericirea pe nefericirea altuia, calcand pe suflete, dar au fost cateva situatii cand si eu m-am intrebat "cine sunt eu sa stau in calea fericirii tale?"

Pana acum (13 ani de relatie, 12 de casatorie) tin sa cred ca suntem facuti sa ramanem impreuna pana la capat. Dar ... niciodata sa nu spui niciodata , nu-i asa ?



#7
Ella73

Ella73

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 13.292 mesaje

Postat 14 martie 2014 - 11:58

Al meu sot s-a despartit de fosta sotie (pt ca el devenise doar persoana care aduce bani si atat, era privit ca o mobila, relatia lor era una de frate si sora), dar a ramas tata la copii in continuare, s-a ocupat de ei pana la majorat; asta insemnand petrecand 2-3 zile pe saptamana cu ei (prin prisma jobului el era mai mereu plecat, asa ca pt copii era ceva normal sa-l vada rar), weekend-urile, vacantele. Eu l-am admirat mereu pt ceea ce a facut pt copii si l-am sprijinit. Iar relatia cu fosta sotie este una ft buna. Dar stiu ca el este un caz fericit.



#8
monicabo

monicabo

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 9.190 mesaje

Postat 14 martie 2014 - 18:28

Hmmm...eu cred ca depinde de caracter!

 

Sunt femei care vor suferi si -si vor asuma vina esecului,sunt femei care vor lua lucrurile asa cum sunt si vor merge mai departe!

 

Insa ,indiferent cit d eputernica esti,sa fii parasit nu e usor,chiar daca e vorba doar de orgoliu.

 

Am citit articolul pus de Mirela,ce sa spun -cel putzin in cazul meu,cred ca a fost un concglomerat de factori,de fapt au fost prezentzi absolut totzi factorii scris de ea acolo.

 

Ce a omis ea sa scrie ,este ca si noi ca femei am facut greseli.Adica cu sigurantza pot spune ca si eu am avut partea mea de vina,ca si eu probabil nu am stiut sa manageriez la momentul respectiv situatzia...insa consider ca o explicatzie tot meritam pentru pasul facut de el.

 

Nu am primit nici astazi dupa 15 ani aproape aceasta explicatzie.Nici nu am insistat sa-mi fie data,insa cred totusi ca o meritam.Probabil -cind maturitatea il va ajunge si pe el,voi primi aceasta explicatzie,atit eu,cit si fiul meu nostru.

 

Dana

Multi barbati si nu numai amendeaza mult prea drastic aceasta apropiere intre mama si bebe. Ca toata ziua sta cu el, ca de ce il tine in brate ca, ca, de 100 de ori ca... ceva.

 

Ok, si ce s-ar vrea, pana la urma? Copilul sa nu mai fie alaptat? Copilul sa fie lasat sa planga pana se invineteste? Sa fie privit doar ca un obiect de mobilier (vai ce frumos e!) si atat??? Pana la urma mult hulita apropiere dintre mama si copil e foarte normala? Pai de cine ar vrea sa fie copilul apropiat? De vanzatorul de la magazinul din colt??? De adminstratorul de bloc?

Plus, tatii (ma rog, unii din ei, nu toti), in loc sa se simta atat de neglijati si neimplicati, de ce nu fac ceva sa fie implicati? Sa schimbe copilul, sa-l plimbe, sa-i dea cateva lingurite de mancare la diversificare, ma rog, cam orice in afara de alaptat. E singura chestie pe care n-o poate face. Plus ca si treburile de prin casa, daca nu exista un ajutor din afara, trebuie impartite.

 

Cand copilul e foarte mic, e normala apropierea asta mama-copil. Si da, o femeie de schimba cand devine mama: o parte din timp ii e dedicata lui bebe, alapteaza, se odihneste mai putin. Abstractie de bebelus nu ai cum sa faci, asta e clar. 

 

Prea s-a incetatenit la noi treaba ca femeia/mama/sotia trebuie sa le faca pe toate: copil, casa, masa, curatenie samd.... si apoi tot domnii se simt neglijati si pleaca.... Daca ii pui sa schimbe un scutec lui bebe, zic ca "neee, asta e treaba de femei", treburile casnice la fel. Asta e mentalitatea in Ro, a generatiei parintilor, bunicilor nostri, iar ei asa si-au crescut copiii, tgot cu mentalitatile astea...:( Sper ca in timp sa mai dispara...

 

Parerea mea sincera, vazand si auzind diverse cazuri de genul asta in jurul meu, in decursul timpului, cu diverse variatiuni.


Editat de monicabo, 14 martie 2014 - 18:35 .


#9
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.304 mesaje

Postat 14 martie 2014 - 18:40

Eu cred ca gresesti...adica in principiu ai dreptate,insa -tot din experientza ,itzi spun ca unele mame uita ca mai sunt si femei,in momentul in care apare bebe.

 

Clar ,tot universul lor se schimba,copilul e in centrul universului lor si in centrul atentzieie...ei aici cred eu ca se pierd multe femei(cred ca si eu m-am pierdut in momentul ala),nu mai pot gestiona pozitzia lor de sotzie ,de partener al lui...al barbatului,cu care a adus copilul pe lume in definitiv.

 

Nu stiu daca neaparat barbatzii cer prea mult,stiu sigur ca prioritazile femeilor se schimba dupa ce devin mame si asta nu intotdeauna in favoarea lor ca femei,ca sotzii.

 

Cred ca longivitatea unui cuplu in asta sta,a manageria cum trebuie si cind trebuie...criza.

 

Daca aparitzia copilului produce criza in cuplu,si da...in general o produce,daca unul dintre ei nu stie a gestiona aceasta criza...e deja incepututl sfirsitului.

 

Dana



#10
a_alinta

a_alinta

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 6.780 mesaje

Postat 14 martie 2014 - 18:46

andacos, tot universul se schimba cand apare un copil. si pentru mama si pentru tata.

 

amandoi trebuie sa priveasca copilul in acelasi fel: este al nostru pentru ca noi doi  l-am facut.





Etichetat si cu divort, cuplu, despartire, lasitate

Panic Questions

  • Progesteron

    Flor_i
    - Ieri, 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

  • Posibilă sarcină??

    Larisa03303
    - feb 20 2024 11:14

Last Blogs

  • Pregatirea pentru nastere naturala

    LarisaG89
    - Astăzi, 10:42

  • Tenul în sarcina

    Julix94
    - Ieri, 22:55

  • Tenul în sarcina

    Julix94
    - Ieri, 22:55

  • Glicemia in timpul sarcinii

    Ioone
    - Ieri, 22:19

  • Baiete sau fetita?

    ely4
    - Ieri, 17:50

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -