Ma bucur ca am pus exact intrebarile pe care le-am pus (am avut ceva banuieli) pentru ca raspunsurile date de tine au reliefat potretul lui comportamental si psihologic.
Ok
Foarte multe deja au fost spuse de mai sus.
Dar sa ne intelegem.
1. Fata ta (nu a lui!) are un comportament absolut normal, firesc corelat cu varsta ei. Nu vad nimic care sa i se reproseze din punct de vedere obiectiv si la nivel de importanta medie si/sau majora. La aceasta varsta ceea ce descrii este exact profilul comportamental al unei adolescente pentru intervalul de varsta 13-17 ani. Si mai sunt si altele in plus. Pe scurt fata ta are un comportament absolut normal/natural si corelat cu varsta ei.
2. Grav:
2.1. Este o perioada delicata in care fetele incep sa-si creioneze personalitatea. Greselile de relationare cu ele in aceasta perioada in raport cu primii muguri ai personalitatii lor pot sa aiba efecte dezastruoase atat pe termen scurt cat mai ales pe termen mediu si lung. Un efect dezastruos este pierderea stimei de sine, a increderii in capacitatile propriei persoane, se formeaza o imagine falsa si autoindusa ulterior care va avea ca si efect atat autodeprecierea propriei persoane cat mai ales imposibilitatea regasirii in scara valorica sociala. Pe scurt se vor distruge capacitatile de relationare ale ei sau vor fi "defecte", va exista intotdeauna un prag psihologic negativ autoimpus care se va regasi in imposibilitatea de "a oferta" asta insemnand job/relatii cu alti colegi sau personale relatii cu barbati&familie&copii ducand in general la autoizolare lipsa interesului fata de viata sociala, fata de diferite repere valorice samd.
2.2 Nu reiau insa am senzatia ca tii foarte mult la ideea de autoritate regasind in sotul tau acel punct pe care tu crezi ca nu-l ai. Fals! Ideea de autoritate impusa este contraproductiva, duce la anxietate si/sau revolta - adica exact ceea ce se intampla. In plus sunt un pic mirat pentru ca totusi regasesc faptul ca tu iti dai seama ca nu este in regula modul in care se comporta sotul tau fata de voi - ajungand ca voi doua sa discutati in soapta sau retrase. Socoteala ta este pe o cale gresita.
2.3. Am avut banuiala ca sotul tau undeva "a patit ceva" - si sunt convins ca au fost mai multe in spate nu doar bataia aceea cu cureaua. Este exact rezultatul modului in care a fost "tratat". In plus mi-ai mai spus ca au fost trei baieti deci regulile specifice familiei lui au fost altele decat cele valabile pentru fete. Fetele nu sunt la fel ca si baietii. Din pacate (ca sa ma exprim asa) sotul tau este in totala eroare (fara voia lui e drept) pentru ca experienta lui de viata este rezumata la o familie in care au fost trei baieti crescuti "cu cureaua la o adica", copilul lui este un baiat care este adult, si singura lui experienta fata de copiii este doar la o varsta relativ tanara. Acum se comporta exact cum este de asteptat. Acest stil de comportament este unul militaresc de tip "comanda/executie intocmai si la timp" fara discutii, fara comentarii, fara gandire, fara analiza, fara specificitate. As risca sa spun este comportament dictatorial.
Bun.....
Acuma ce este de facut?
1. Nu uita niciodata ca cea mai importanta persoana pe acest pamant pana mori este fata ta. Nu sotul nu vecinul ..... doar si numai doar fata ta Asta trebuie sa iti fie regula unilaterala.
2. Sotul tau nu are obligatii fata de tine sau fata de fiica ta.
3. Nici voi nu aveti obligatii fata de el.
4. Ai mare grija ca daca tu in calitate de mama si parinte al fiicei tale nu vei fi acceptata de fiica ta exista riscuri extrem de mari ca ea sa ajunga pe drumuri nedorite pentru ca isi va cauta singura raspunsuri si rezolvari unele pot sa fie chiar dramatice singura responsabila fiind tu.
5. Pe sotul tau nu o sa poti sa-l schimbi.
6. Va trebui sa fii ferma si practic o bariera intre fiica ta si sotul tau prin care sa filtrezi relatia dintre ei.
7. Intentionat la sfarsit chiar daca am mai scris. Fata ta are un comportament absolut normal pentru varsta ei, daca acum permiti ca acest comportament sa-i fie "indoit", va ramane asa pentru foarte mult timp daca nu chiar pentru tot restul vietii ei pentru ca acum incepe sa i se formeze personalitatea. Mare grija!
Ma bucur ca am pus exact intrebarile pe care le-am pus (am avut ceva banuieli) pentru ca raspunsurile date de tine au reliefat potretul lui comportamental si psihologic.
Ok
Foarte multe deja au fost spuse de mai sus.
Dar sa ne intelegem.
1. Fata ta (nu a lui!) are un comportament absolut normal, firesc corelat cu varsta ei. Nu vad nimic care sa i se reproseze din punct de vedere obiectiv si la nivel de importanta medie si/sau majora. La aceasta varsta ceea ce descrii este exact profilul comportamental al unei adolescente pentru intervalul de varsta 13-17 ani. Si mai sunt si altele in plus. Pe scurt fata ta are un comportament absolut normal/natural si corelat cu varsta ei.
2. Grav:
2.1. Este o perioada delicata in care fetele incep sa-si creioneze personalitatea. Greselile de relationare cu ele in aceasta perioada in raport cu primii muguri ai personalitatii lor pot sa aiba efecte dezastruoase atat pe termen scurt cat mai ales pe termen mediu si lung. Un efect dezastruos este pierderea stimei de sine, a increderii in capacitatile propriei persoane, se formeaza o imagine falsa si autoindusa ulterior care va avea ca si efect atat autodeprecierea propriei persoane cat mai ales imposibilitatea regasirii in scara valorica sociala. Pe scurt se vor distruge capacitatile de relationare ale ei sau vor fi "defecte", va exista intotdeauna un prag psihologic negativ autoimpus care se va regasi in imposibilitatea de "a oferta" asta insemnand job/relatii cu alti colegi sau personale relatii cu barbati&familie&copii ducand in general la autoizolare lipsa interesului fata de viata sociala, fata de diferite repere valorice samd.
2.2 Nu reiau insa am senzatia ca tii foarte mult la ideea de autoritate regasind in sotul tau acel punct pe care tu crezi ca nu-l ai. Fals! Ideea de autoritate impusa este contraproductiva, duce la anxietate si/sau revolta - adica exact ceea ce se intampla. In plus sunt un pic mirat pentru ca totusi regasesc faptul ca tu iti dai seama ca nu este in regula modul in care se comporta sotul tau fata de voi - ajungand ca voi doua sa discutati in soapta sau retrase. Socoteala ta este pe o cale gresita.
2.3. Am avut banuiala ca sotul tau undeva "a patit ceva" - si sunt convins ca au fost mai multe in spate nu doar bataia aceea cu cureaua. Este exact rezultatul modului in care a fost "tratat". In plus mi-ai mai spus ca au fost trei baieti deci regulile specifice familiei lui au fost altele decat cele valabile pentru fete. Fetele nu sunt la fel ca si baietii. Din pacate (ca sa ma exprim asa) sotul tau este in totala eroare (fara voia lui e drept) pentru ca experienta lui de viata este rezumata la o familie in care au fost trei baieti crescuti "cu cureaua la o adica", copilul lui este un baiat care este adult, si singura lui experienta fata de copiii este doar la o varsta relativ tanara. Acum se comporta exact cum este de asteptat. Acest stil de comportament este unul militaresc de tip "comanda/executie intocmai si la timp" fara discutii, fara comentarii, fara gandire, fara analiza, fara specificitate. As risca sa spun este comportament dictatorial.
Bun.....
Acuma ce este de facut?
1. Nu uita niciodata ca cea mai importanta persoana pe acest pamant pana mori este fata ta. Nu sotul nu vecinul ..... doar si numai doar fata ta Asta trebuie sa iti fie regula unilaterala.
2. Sotul tau nu are obligatii fata de tine sau fata de fiica ta.
3. Nici voi nu aveti obligatii fata de el.
4. Ai mare grija ca daca tu in calitate de mama si parinte al fiicei tale nu vei fi acceptata de fiica ta exista riscuri extrem de mari ca ea sa ajunga pe drumuri nedorite pentru ca isi va cauta singura raspunsuri si rezolvari unele pot sa fie chiar dramatice singura responsabila fiind tu.
5. Pe sotul tau nu o sa poti sa-l schimbi.
6. Va trebui sa fii ferma si practic o bariera intre fiica ta si sotul tau prin care sa filtrezi relatia dintre ei.
7. Intentionat la sfarsit chiar daca am mai scris. Fata ta are un comportament absolut normal pentru varsta ei, daca acum permiti ca acest comportament sa-i fie "indoit", va ramane asa pentru foarte mult timp daca nu chiar pentru tot restul vietii ei pentru ca acum incepe sa i se formeze personalitatea. Mare grija!
Multumesc Marius pentru analiza ta extrem de pertinenta si raspunsurile clare. Pe toate le stiam, dar cand tu, venind cu totul din afara, mi le spui in fata, imi dau seama mai clar unde gresesc si ce am de facut. Acum sunt la momentul:
6. Va trebui sa fii ferma si practic o bariera intre fiica ta si sotul tau prin care sa filtrezi relatia dintre ei.
Acest lucru este din ce in ce mai greu pentru mine.
Cu el am reusit (in mare parte) sa ma inteleg in urmatoarele privinte: cum si ce are de facut de acum inainte, ca nu are voie sa intervina in educatia pe care i-o dau fiicei mele, ca nu are voie sa citeasca prin caietele, tableta, laptopul ei, ca nu are voie sa ma critice pe mine chiar daca iau decizii gresite sau am atitudini considerate de el gresite - fata de ea sau in diverse situatii. Incearca, se straduieste, nu am nici o garantie ca va reusi pe termen lung. Dar cel putin incearca, de dragul meu, si in virtutea faptului ca a indragit-o si a crescut-o ca pe propriul copil. S-a ocupat de ea, i-a alocat timp si atentie mai mult decat copilului lui natural care a fost crescut mai mult de mama.
Isi doreste sa fie prieten cu ea, fara a mai incerca sa ii fie tata in vreun fel, sa ii dea sfaturi doar daca i se cer, sa nu o critice si sa o ajute cu tot ce vrea ea sa faca in viata - doar daca ea ii cere acest lucru. Si fara a astepta sa i se ridice statui pentru ceva.
Deci el are o disponibilitate de a repara lucrurile, de a le indrepta.
Ea, pe langa faptul ca din fire este incapatanata, acum e si adolescenta si nu mai vrea sa ii dea nici o sansa.
Braveaza? Se apara? Ambele?
I-am spus de mai multe ori si ea stie bine ca orice s-ar intampla eu sunt langa ea, cu ea. Are aceasta siguranta de sine si tocmai de asta cred ca il sfideaza si il ignora in mod deliberat, se uita la el ca si cand nu ar exista.
El asteapta (mai cu rabdare, mai fara) ca ei sa ii treaca aceasta "suparare", sta cu un cadou de impacare de 2 luni in sertar, dar ea nu da nici un semn de impacare, dimpotriva, pe zi ce trece largeste prapastia de necomunicare cu el. Cu zambetul pe buze.
Probabil se intelege din postarile mele ca ii iau apararea sotului, ca mi-e mila de el sau ca ii gasesc scuze pentru greselile pe care le-a facut. Nu, nici una din astea. Incerc sa privesc obiectiv. Si sa vad daca mai exista sanse de reconciliere in aceasta "familie". Incerc sa o fac pe ea sa vada si lucrurile bune din trecut si lucrurile bune care ar putea urma. Pana acum nu am reusit.
Iarasi, cred ca din postarile mele s-a inteles gresit ca as fi capabila sa o trimit la tatal natural, definitiv. Nu, nu sunt, tocmai de aceea ea este in continuare cu noi (sau, ma rog, cu mine).
De cand am divortat eu nu i-am interzis sa mearga si la tatal ei, sa mearga cu el in vacante, sa stea la el perioade mai scurte sau mai lungi. Cu cat as fi interzis mai tare, cu atat ea si-ar fi dorit mai tare. Ea singura s-a intors de fiecare data si alege acum sa stea cu mine si cred ca acest lucru este infinit mai pretios decat daca as fi tinut-o cu forta langa mine.
Plecarile la tatal ei au fost de 2 feluri:
1.fara probleme, de bunavoie, gen "ma duc la tata in vacanta o saptamana"
2.in urma unor rugaminti de face ceva: ordine in camera, lectii, sa separe lucrurile murdare de curate, etc soldate de cateva ori cu "Nu vreau, nu fac, ma mut la tata, pa!". Pana la un moment dat la care am reusit sa ma inteleg cu tat-su ca nici eu nici el sa nu mai permitem astfel de "fugi" de la unul la altul. De atunci sta la mine. Punct. Si se duce la tat-su doar in vizita.Cand doreste, dar in vizita.
