185 raspunsuri la acest subiect

[Qarina]

eroare

Editat de Aqai, 19 februarie 2014 - 13:14 .

[Alizee]

Si, cand exemplul personal nu este suficient ?

 

Lucrurile nu sunt albe sau negre: daca faci asa, precis reusesti, daca nu, cu siguranta o vei da in bara.

 

Educatia se bazeaza pe experienta noastra de viata, pe iubirea pt propriul copil, pe ceea ce am vrea sa invete acesta, pt a-i folosi in viata de adult. Mai tre sa tinem cont de varsta si puterea sa de intelegere, in tot procesul educatiei. Intr-un fel educi un copil de 3 ani, in altul, pe cel de 6 ani, de 10 ani, de 15 ani, de 18 ani. 

 

Roadele unei educatii suficient de bune pt ca acel copil sa fie un adult responsabil, se vad in ani, dupa ce ai discutat si ras ras dicutat cu el si ai sanctionat actiunile negative, explicandu-i si de ce.

 

Ca asa, ne putem contrazice la nesfarsit, batandu-ne cu pumnul in piept ca noi stim cel mai bine, fiindca, uite, ce carti citesc eu si cum le pun in practica !

 

Copiii nostri sunt inca mici. Mi-ar placea sa ne impartaseasca din experienta lor parintii cu copii peste varsta adolescentei. Desi, chiar si dupa aceasta varsta, noi parintii, continuam sa ne educam copiii.

[Qarina]

completez la postarea initiala. Eu exclud din abordarea mea cazurile patologice. 

 

de ex, in acest caz (nu ma duc in lumea criminalilor in serie, pornesc doar de la un individ probabil primar sociopat)

 

evident, nici educatia si nici pedeapsa nu au facut vreo diferenta in cazul lui. (daca spune cineva ca mama a fost de vina ca nu l-a educat bine, o sa rad cu lacrimi de abodarea simplista si de ignoranta dovedita)

 

ramane intrebarea: ce faci, ca socitetate, cu un astfel de om?

 

parerea mea este ca nu suntem pregatiti si nu avem raspunsuri, la nivel de societate moderna, pentru asa ceva. 

Editat de Aqai, 19 februarie 2014 - 13:45 .

[Alizee]

Acel om s-a nascut bolnav. Cei care sunt pericol public, sunt izolati de societate si, uneori, executati.

Niciun fel de educatie nu i-ar fi fost de ajutor, pt a deveni un adult de baza al societatii.

[Victoria_mami]

Conteaza mult si personalitatea copilului. Nu ati intalnit niciodata o familie cu 2 copii, educatie exact la fel, in care un copil creste si devine un om super echilibrat si celalalt, un monstru? Eu am exepmlu chiar 'sub nas': fetele nasilor Victoriei, una e studenta la veterinara si cealalta e drogata, copil la 16 ani, tentative de suicid... depresia cat casa...

[Deceneus]

Deceneus,

noi in dialog nu vom ajunge departe fiinda suntem pe pozitii ireconciliabile :) dar, nu inseamna ca nu putem schimba idei.

Corect!

Eu nu am omis exemplu personal! L-am presupus asa cum am presupus ca se utilizeaza multiple mijloace, si metode diferite de la o varsta la alta.

Procesul educational este una si rezultatul altceva.
Poti face uz de metode de educatie permisive si mai putin permisive, si rezultatul sa fie null. Depinde si de calitatea "materialului".

Referitor la abordara holistica a educatiei nu este ceva nou. Poate termenul, dar nu si metoda. Din link-ul anterior se vede ca abordarea holistica dateaza din antichitate.
Pe de alta parte nu cred ca lumea s-a schimbat radical in ultimele generatii.
Ne place noua sa ne flatam, dar conservatorismul este bine reprezentat. Vezi numai ce aglomeratie este la moaste si la apa sfintita.

Scoala cu evaluari, note si prezenta obligatori este o institutie care apeleaza la constrangeri, pentru ca omul nu ar avea puterea sa lucreze benevol, sa urmeze sfaturi sau puterea exemplului.

Cineva spunea ca omul este un sistem cibernetic a carui functie obiectiv este "minimizarea efortului".
Ca sa faci un om sa devina activ, sa faca ceea ce nu-i place dar este necesar, trebuie sa-l motivezi, si intensitatea motivatiilor pozitive/stimulative, de multe ori este prea slaba pentru a depasi barierele: comoditatii, a orgolilului, etc...

Editat de Deceneus, 19 februarie 2014 - 15:38 .

[Victoria_mami]

Corect!

Eu nu am omis exemplu personal! L-am presupus asa cum am presupus ca se utilizeaza multiple mijloace, si metode diferite de la o varsta la alta.

Procesul educational este una si rezultatul altceva.
Poti face uz de metode de educatie permisive si mai putin permisive, si rezultatul sa fie null. Depinde si de calitatea "materialului".

Referitor la abordara holistica a educatiei nu este ceva nou. Poate termenul, dar nu si metoda. Din link-ul anterior se vede ca abordarea holistica dateaza din antichitate.
Pe de alta parte nu cred ca lumea s-a schimbat radical in ultimele generatii.
Ne place noua sa ne flatam, dar conservatorismul este bine reprezentat. Vezi numai ce aglomeratie este la moaste si la apa sfintita.

Scoala cu evaluari, note si prezenta obligatori este o institutie care apeleaza la constrangeri, pentru ca omul nu ar avea puterea sa lucreze benevol, sa urmeze sfaturi sau puterea exemplului.

Cineva spunea ca omul este un sistem cibernetic a carui functie obiectiv este "minimizarea efortului".
Ca sa faci un om sa devina activ, sa faca ceea ce nu-i place dar este necesar, trebuie sa-l motivezi, si intensitatea motivatiilor pozitive/stimulative, de multe ori este prea slaba pentru a depasi barierele: comoditatii, a orgolilului, etc...

Cred ca aici e si puterea exemplului societatii, ca intreg. Eu am stat un an in Japonia, am lucrat in 3 fabrici: 2 full-time  (pe rand, evident) si una part-time. In fiecare dintre ele, daca nu se putea face activitatea ptr. care eram platiti (de ex. se strica linia, nu erau materialele ajunse, etc) NU statea nimeni! Chiar si daca seful nu era, toata lumea era cu carpa in mana si curata, smotruiam 8 ore! Nu statea nimeni la povesti decat in pauze. In societatea japoneza bariera orgoliului e altfel definita; adica, orgoliul ii impinge sa dea tot ce e mai bun. O diferenta intre America de Nord si Japonia (diferenta care spune multe despre mentalitate): In Japonia daca spui cuiva ca esti in drum spre serviciu, ti se ureaza "Gambate!" (adica "straduieste-te!"); in America de Nord, ti se ureaza: Take it easy!   sau eventual un Good-luck sarcastic.

[Qarina]

Corect!

Eu nu am omis exemplu personal! L-am presupus asa cum am presupus ca se utilizeaza multiple mijloace, si metode diferite de la o varsta la alta.

Procesul educational este una si rezultatul altceva.
Poti face uz de metode de educatie permisive si mai putin permisive, si rezultatul sa fie null. Depinde si de calitatea "materialului".

Referitor la abordara holistica a educatiei nu este ceva nou. Poate termenul, dar nu si metoda. Din link-ul anterior se vede ca abordarea holistica dateaza din antichitate.
Pe de alta parte nu cred ca lumea s-a schimbat radical in ultimele generatii.
Ne place noua sa ne flatam, dar conservatorismul este bine reprezentat. Vezi numai ce aglomeratie este la moaste si la apa sfintita.

Scoala cu evaluari, note si prezenta obligatori este o institutie care apeleaza la constrangeri, pentru ca omul nu ar avea puterea sa lucreze benevol, sa urmeze sfaturi sau puterea exemplului.

Cineva spunea ca omul este un sistem cibernetic a carui functie obiectiv este "minimizarea efortului".
Ca sa faci un om sa devina activ, sa faca ceea ce nu-i place dar este necesar, trebuie sa-l motivezi, si intensitatea motivatiilor pozitive/stimulative, de multe ori este prea slaba pentru a depasi barierele: comoditatii, a orgolilului, etc...

 

oh, nu intru in discutia cu moastele :)

 

In ceea ce priveste scoala si metodele ei, cel putin in vest se cauta mereu metode de a imbunatati procesul, pentru ca asa cum este acum, cu recomnese si pedepse (note) s-a desteptat lumea ca e ineficient. Sunt proiecte pilot care cerceteaza cum s-ar desfasura procesul daca s-ar renunta la note, aici in Canada.

 

Deci evoluam :) ca specie, incet dar sigur.

 

stii care e cea mai eficienta forma de motivare si cel mai cautat profil pt performeri in corporatii? motivatia intrinseca. adicatelea cel care vine cu ea de acasa, indiferent de recompensa materiala. corporatiile cu "vederi moderne" incearca sa pastreze aceasta motivatie intrinseca printr-un cumul de factori, nu doar materiali. Insa leaderii si managerii au inceput sa aprecieze ca aceasta e cea mai eficienta cale.

 

daca ei recunosc si facem paralele, de ce sa nu recunoastem si copiiilor acelasi traseu? eu iti spuneam de children do well if they can. incurajeaza-i, ghideaza-i, sprijina-i cand fac greseli si ii inveti ceva mai mult decat recompensa si pedeapsa: autoreglarea si motivatia inrinseca. Aceasta se pierde in sistemul recompensa/ pedeapsa.

 

imi pare rau ca nu am salvat linkul la un articol, parca pe linked in. Um mare exec de la microsoft declara ca prefera sa anjajeze lenesi straluciti. Pentru ca in lenea lor vor depune un mare efort la inceput sa eficientizeze munca sa poata sa se bucure apoi in voie de timpul ramas :))))

 

off-topic, dar legat de teoria efortului minim. exista o alta fata la fiecare poveste...

[a_alinta]

Cred ca aici e si puterea exemplului societatii, ca intreg. Eu am stat un an in Japonia, am lucrat in 3 fabrici: 2 full-time  (pe rand, evident) si una part-time. In fiecare dintre ele, daca nu se putea face activitatea ptr. care eram platiti (de ex. se strica linia, nu erau materialele ajunse, etc) NU statea nimeni! Chiar si daca seful nu era, toata lumea era cu carpa in mana si curata, smotruiam 8 ore! Nu statea nimeni la povesti decat in pauze. In societatea japoneza bariera orgoliului e altfel definita; adica, orgoliul ii impinge sa dea tot ce e mai bun. O diferenta intre America de Nord si Japonia (diferenta care spune multe despre mentalitate): In Japonia daca spui cuiva ca esti in drum spre serviciu, ti se ureaza "Gambate!" (adica "straduieste-te!"); in America de Nord, ti se ureaza: Take it easy!   sau eventual un Good-luck sarcastic.

oau!  take it easy este exact opusul la straduieste-te.  deci daca nu pot sa merg mai mult decat cateva mile pe ora inseamna ca nu m-am straduit de ajuns, mai bine easy decat work hard  pentru ca pe toti ne asteapta acelasi sfarsit. 

[Victoria_mami]

Alinta, nimeni nu cere nimanui, in societatea japoneza, sa faca mai mult decat exact cat poate. Insa, ei incurajeaza sa faci TOT ce poti, cat ar fi. Ei vor doar sa stie ca faci tot ce poti, ca la locul de munca dai ce ai mai bun. Ei sunt multumiti sa stie ca te straduiesti. Daca cineva face (sa zicem) intr-o ora 100 de piese, nu e dat afara ca cel de langa el face 150. Eventual e mutat in alta parte unde isi poate atinge potentialul. Poate ca sa faca piesele alea nu e cel mai bun loc ptr. persoana respectiva si atunci e mutat la altceva. Japonezul nu te va impinge niciodata sa mergi mai multe mile decat poti, ci eventual, iti pune la dispozitie o bicicleta. Ca sa intelegi ca nu sunt despoti, ci chiar sefi buni, uite un exemplu personal: in prima fabrica am avut un accident, in care mi-a sarit lipici lichid in ochi! L-au sunat pe seful meu (care era liber in ziua aia) si a venit de acasa, m-a dus la clinica, mi-a platit el consultatia si spalarea ochilor si dupa aceea m-a dus acasa. In timpul lui, cu masina lui si pe banii lui. (banuiesc ca i-a decontat firma, mie nu a vrut sa-mi ia banii a doua zi). Cand lucram la cealalta fabrica, am cazut (acasa!) si mi-am mutat rotula. Ceea ce a insemnat ca nu mai puteam sta in picioare. Cand seful m-a vazut schipatand dimineata, m-a mutat imediat la masina, sa pot lucra stand jos. Deci, zau ca nu-s despoti, insa, ca societate au o alta mentalitate. Jobul e locul unde te duci si chiar te straduiesti.