Vreau sa va prezint situatia direct si sa-mi spuneti daca e normal asa ceva la baieti si ce sa fac.Baiatul meu de 11 ani chinuie pisica si cand spun chinuie,ma refer la ultima chestie facuta,a incercat sa o lege ca intr-o spanzuratoare si sa o agate undeva si apoi a strans-o de gat pana i-a iesit limba.Toate astea marturisite de fratele lui cu un an mai mic.Am stat de vorba cu el,am vorbit despre empatie,despre durerea simtita de pisica.L-am si certat.mi-a spus ca e doar o pisica,ca e mai prejos de oameni,i-am spus ca asa au inceput criminali care infunda puscariile,cu cruzime fata de animale.
Si totusi....parca nu intelege.Mental intelege ca o doare dar nu stiu,nu ii pasa.Pentru ca a aruncat-o pe geam cand nu am fost acasa ieri si mi-a spus asta inainte de culcare cand ma pregateam sa-l pup de noapte buna.Pe langa fapta in sine,ma deranjeaza degajarea cu care o spune,de parca ar fi o gluma.Am luat legatura deja cu psihologul scolii dar ne poate primi abia dupa vacanta.Nu stiu ce sa mai fac cu el.Vorbim despre un copil care dorea sa devina veterinar,un copil sensibil.Nu inteleg ce s-a intamplat,de unde schimbarea asta.
Astept orice sfat,orice idee.Efectiv nu mai stiu cum sa procedez.
Editez ca sa spun ca ma gandesc cu groaza ca ar putea sa-l mosteneasca pe tatal lui de care m-am despartit acum 5 ani tocmai din cauza abuzului.Recunosc in baiat acceasi aroganta...un fel de "dupa mine,potopul".Si ma sperie chestia asta.
Editat de samahol, 29 ianuarie 2014 - 14:22 .