Lady: stiu de AngelSound, dar nu se recomanda folosirea lui dupa ce incepe bebe sa miste. Motivele le-ai expus tu. Si am pe celalalt forum un caz cu o fata care nu l-a mai simtit pe bb vreo 6 ore la rand, dar avea puls, nu s-a dus la spital, iar la alte ctaeva ore dupa nici puls nu mai avea. Pulsul e ultimul care ...cedeaza. A nascut o fetita la 30s, moarte intrauterina. La autopsie a iesit ca avusese hemoragie intracraniana. Probabil nu putea sa o salveze nicicum, dar nu se poate abtine sa nu se intrebe ce s-ar fi intamplat daca se ducea la timp la spital.
La fel si dr meu a zis sa nu astept sa nu il simt o zi intreaga si sa vin cu el ..dus deja, ci sa vin din timp, ca sa poata interveni.
Eu pana la urma mergeam la eco la urgenta daca nu il simteam pana la ora asta, dar intre timp si-a revenit.
Oricum, Lady, nu exista atitudinea corecta sau gresita, fiecare ia atitudinea cu care ea se impaca mai bine, daca tie iti e mai bine psihic asa, cu detasare, atunci e atitudinea perfecta pt tine.
Cum se mai simte tatal tau?
Ah si inca o chestie: la maica-mea, cand a ramas gravida la 43 de ani, nicio o clipa, dar niciuna nu m-am gandit ca ea poate pati ceva sau copilul poate avea ceva, cand i se pusese pata sa il dea afara, desi si-l dorea enorm si am oprit-o, cu scopul : il dai afara maine, daca simti la fel ca azi (e un berbec tare impulsiv), nu m-am gandit deloc ce riscuri implica sarcina ei la 43 de ani. Si copilul ala n-a facut nici dublu test, nici morfologii, eu nu stiam ce inseamna Down, sau etc. Maica-mea fuma ca turcoaica si bea cafele si la fel, avea o atitudinea de "nu mi s-o intampla tocmai mie".
Cand a intrat in travaliu si ne-am dus la spital si am sunat dr si n-a vrut sa vina si ne-am trezit ca tre sa o taie dr de garda...si mi-a zis ca ii face anestezie generala si eu eram singurica pe holul spitalului, abia atunci mi-a trecut prin cap: daca moare la anestezie? Dar am avut puterea sa imi indepartez acest gand. La 22.30 a intrat in operatie si pana la 23.15 cand am auzit tipatul alui mic, aveam o inima cat puricele. Apoi au scos-o si pe ea, era treaza din anestezie si intreba daca bb are toate degetele de la maini si de la picioare (cat ma face sa rad acum grija asta. Riscurile ca Stef sa nu iasa cu toate degetele erau infinit mult mai mici decat sa aiba Down 1:40 fiind riscul varstei).
Nu pot zice ca as prefera sa fiu ca atunci, pt ca atunci era doar un loz norocos, eu asa il vad, maica-mea inca il vede normal, cu "nu mi se intampla tocmai mie". Dar tot ea a zis de soacra-mea "nu o avea tocmai ea 2 cancere diferite". Si uite ca are. Deci se trag si lozuri necastigatoare.
Asa ca prefer ca acum. Mai precauta, ceea ce inseamna si mai paranoica. Dar mai in siguranta, mai in control, decat mai in voia sortii.