Sunt curioasa in ce fel crezi ca s-ar imbunatatii situatia respectiva daca copilul ar fi fost incredintat mamei.
Ar fi putut pleca in vacanta la Disney fara sa ceara acordul tatalui - argumentul suprem - ce copil fericit ar fi fost atunci.
In rest: aceleasi scandaluri la usa, acelasi program de vizita nerespectat, aceeasi pensie de 200 de RON, acelasi razboi din care adultii nu stiu sa iasa desi au divortat.
Custodia comuna, de fapt autoritatea parinteasca exercitata in comun de catre ambii parinti nu este nici despre responabilizare, nici despre rezolvarea problemelor parintilor - este despre normalitate, si in mod normal un copil are doi parinti.
Iti spun eu ce ar fi mai bine in cazul ala: da, plecau cand si unde voiau fara scandal (nu mi se pare putin lucru), scandalul de la usa era exclus sau rezolvabil imediat cu un telefon la 112, drept suprimat la vizita in cazuri de nerespectare, inclusiv interventia politiei daca nu aduce copilul acasa. Da, un razboi intre adulti care nu stiu sa iasa din el, dar cu copilul la scuteala, mi se pare asta foarte important.
Custodia comuna este o normalitate, dar acordarea ei nu cred ca trebuie facuta la gramada, asa cum e acum, cel putin la noi (nu stiu in alte parti).
Am vazut aici pe forum multi parinti divortati (mame in special, desigur) care desi au custodie exclusiva nu ingradesc deloc accesul fostului partener la cresterea si educarea copiilor sau si mai multi care ar vrea vreo implicare, dar n-au cu cine...deci daca adultii o vor, nu trebuie nici o sentinta, la fel daca nu vor, nici o sentinta nu le ajuta.
Dar nu mi-ai raspuns: in cazul pomenit, care-i beneficiul copilului de custodia comuna?