stiu anumite lucruri..am o varsta..intuitia mea stie..sufletul meu vede...si doare cumplit...eu..nu am incredere in oameni..si totusi...in el am avut...o incredere nebuna...si i-am pus viata la picioare..
Inca refuz sa cred...inca vad in el acel om de care m-am indragostit..asa cum l-am decsris mai sus...mi-e fff greu..dezamagirea doare...frange aripi...te transforma in praf de stele...
Nu pot sa ma mai concentrez pe nimic...mi-e teama sa nu il alung si apoi sa-mi reprosez ca nu am stiut sa-l pastrez,sa-l atrag..mi-e teama sa nu regret..ca el a fost un om minunat si eu n-am fost in stare....
Va multumesc tuturor pt ca v-ati oprit sa cititi si sa-mi scrieti un gand...