34 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Am citit de curand un articol in Wall Street Journal: Why Tough Teachers Get Good Results  despre un profesor ucrainian de muzica - de moda veche, care isi facea elevii idioti, urla din toti ranunchii la ei si ii punea sa faca repetii la vioara pana cand degetele le sangerau.

 

Ziaristul care scrie cu nostalgie despre fostul lui profesor ne spunea ca acel profesor ar fi concediat azi din prima zi, datorita metodelor sale dure de educatie.

Si totusi, la moartea sa, toti fostii lui elevi au venit sa ii lase un ultim omagiu. Absolut toti elevii sai au ajuns mari muzicieni in marile filarmonici ale lumii. Absolut toti au reusit sa cunoasca succesul in meseria lor.

 

Povestirea despre acel profesor mi-a adus aminte de profesorul meu de matematica din liceu: Polesciuc, sau Pol cum ii spuneam noi cu groaza. Matematica era singurul obiect inaintea caruia nimeni nu iesea in pauza. Inaintea caruia toti eram tacuti si ingroziti de frica.

 

In timpul orei de matematica, Pol urla la noi de ne ingheta sangele in vene, la baieti zbiera: Vaco iar la fete: Boule! La un rapsuns gresit, cat de mic, Pol impartea o serie de palme care lasa baietii pe jos. Si primeau si fetele cate o palma - si eu am primit o palma odata de mi-a sunat urechea cateva zile.

Si totusi ... clasa lui Pol avea cele mai bune rezultate. Daca il aveai profesor pe Pol, intrai din prima la facultate. Era o garantie. Si astazi mai am cosmaruri ... ca nu mi-am facut tema la matematica sau ca maine e teza si nu m-am pregatit ... insa tot Pol m-a invat rigoarea si frumusetea matematicii. Si pentru asta ii sunt recunoscatoare. Pol ne-a invatat de fapt ca matematica este o stiinta a disciplinei si a logicii. Si ca raspunsul corect al problemei va fi doar cel care respecta logica si oridinea matematicii.

 

In clasa vecina, un alt profesor de matematica statea la glume cu elevii, facea bancuri cu ei, nu zbiera niciodata la ei ... era 'painea lui Dumnezeu' dupa ei...Si totusi, aproape nici unul din acei elevi nu a reusit la facultate. Si atunci ma intreb foarte deschis ... ce profesor a fost mai bun si ce conteaza? Cum judecam un profesor? Dupa rezultate sau dupa metodele sale educationale?

 

Nu am sa intreb care erau metodele gresite ale lui Pol ci am sa ma intreb mai degraga: cum reusea totusi Pol sa aiba acel succes cu elevii lui, an de an pentru mai bine de 30 de ani?

Ce putem invata de la un profesor a carui metode sunt departe de orice metoda educationala de azi si totusi atat de eficiente?

 

In prezent in Romania, invatamantul se afla la rascruce si deraiat pe o sina...Pe sina cresc buruieni deja.
De rascruce insa sunt constitnei o parte din parinti si desigur nu si cei in cauza de a-l pune pe sina.

 

Manualele sunt invechite, materia este stufoasa si cu putina legatura cu practica iar chemarea vocationala este un concept complet necunoscut. Parintii isi imping copiii catre meserii 'banoase' ignorand orice inclinare a copilului ..Nu e de mirare ca avem asa de multi popi fara nici o legatura cu Dumnezeu, atat de multi medici care nu dau doi bani pe juramantul lui Hippocrate. Apoi urmeaza generatii intregi de notari si avocati mediocri si fara principii sau moralitate ...sau mii de contabili corupti.

 

OK acum ca orice parinte, ma intreb cum as reactiona daca un profesor l-ar jigni pe copilul meu la scoala sau daca i-ar administra o serie de palme grele la un raspuns gresit la matematica?  Pfff.... e greu de dat un raspuns. Probabil ca nu as fi fericta sa aud asa ceva. Insa pentru ca l-am avut profesor pe Pol, pot relativiza situatia.

 

Va invit la dezbatere dragi parinti:

Ce preferati: un professor dur cu rezultate sau un profesor haios fara rezultate. Nu va grabiti sa dati un raspuns facil de genul: vreau un profesor haios cu rezultate ... ca ar fi prea usoara intrebarea.

[XIO]

Hmmm, nu stiu, cred ca e vorba ca nu ai cum sa gasesti scuze sa nu inveti.

Am avut in liceu o diriginta suuuper, si acum ne intalnim, m-a invitat la nunta ei. E tanara, are vreo max 40 de ani dar arata ca mine (bunica-miu a vazut o poza cu ea si fara ochelari a crezut ca sunt eu :)))))  ). Era mai stricta, dar totusi ne permiteam sa nu ne facem tema si 'haideti, dna diriginta, ca o fac data viitoare si pe asta' samd. Era singura la care copiam, ca o faceam din placere, ea traind cu impresia ca niemni nu copiaza la orele ei.

Am avut o profesoara de desen care nu avea nici un cuvant in fata noastra, o calcau efectiv in picioare unii colegi de pleca de la orele noastre.

Iar in generala am avut o profesoara de matematica stricta, nu chiar ca Pol al vostru, ca nu ne lovea, dar ne mai facea batuti in cap. Am invatat insa matematica la ea si imi este tare tare draga.

 

Dar nu, nu cred ca cei de treaba nu au rezultate bune, cred ca depinde si de determinarea elevilor.

[Deceneus]

Sunt si alte exemple de dascali severi cu rezultate bune.

Bela Karoli era un exemplu si cred ca si Octavian Bellu este sever.

Si la scoala avau rezultate profesorii de care elevii stiau de frica.

 

Totusi nu-i o regula!

Dupa ideea ca fica mea este plina de energie si ar fi bine sa aiba o invatatoare severea, am inscris-o in clasa I-a intr-o clasa la o invatatoare severa.

Nu-i batea dar striga la ei si in clasa era liniste si disciplina. Toti ii stiau de frica. Mama unui copil a povestit ca baiatul ei vomita, si invatatoarea l-a apostrofat ca "ce-ti da mamata de mancare de tot vomiti?" El vomita de frica ei.

 

La clasa paralela era invatatoare  o proaspata absolventa, care-i lasa sa vorbeasca sa circule de la o banca la alta. La usa tinerei invatatoare se auzea ca un zumzet de albine.

 

Clasa invatatoarei sever era considerata cea mai buna, si pentru ca si-a ales elevii dupa recomandarile de la gradinita.

 

In clasa a V-a s-au unit clasele si la finele anului, 4 din primii 5 clasati proveneau din clasa invatatoarei absolvente.

 

Copii din clasa invatatoarei severe cu 20 de ani vechime, au dobandit o repulsie pentru scoala care i-a marcat definitiv.

 

Cred ca importanta este metoda si interesul cadrului didactic.

 

Aveam un profesor la chimie la care-i spuneam 1/2 pentru ca era mic de inaltime in jur de 1,5 m. Se uita in ochii nostri si stia daca avem privirea aia nedumerita.

Ne mai explica inca odata cu alte argumente.

Imi amintesc atunci cand ne-a explicat miscarea electronilor si miscarea aparenta a sarcinilor pozitive. In prima banca era un loc liber.  Ne-a spus "locul gol este sarcina pozitiva si voi sunteti electronii". A trecut un elev din banca a doua in prima banca si apoi pe cel din a treia in banca a doua, si asa ne-a demonstrat cum se "misca" locul gol din prima banca spre ultima,  asa se deplaseaza sarcina pozitiva.

 

Un profesor care are metoda si depune interes, obtine rezultate, chiar daca nu-i sever.

 

Sigur sunt si cazuri de golani, cu care daca profesorii nu sunt severi nu pot tine ora.

Problema este ca profesorii au putine parghii sa mentina disciplina.

Editat de Deceneus, 19 ianuarie 2014 - 20:06 .

[Fleurdelise]

Sunt si contraexemple. Eu am avut un profesor de matematica in liceu, unul din cei cei mai renumiti din oras, autor de manuale si culegeri. Nu era dur, dimpotriva. Filosofia lui era sa incurajeze cu note mari, date pentru orice mic raspuns bun, sau pt o idee de rezolvare. Asa se face ca un elev putea avea vreo 20 de zece in catalog, la oral, de fapt la lucrul in clasa. Dadea un exercitiu in clasa si toti cei care il terminau in timp util capatau cate un zece. Dadea iluzia ca matematica e usoara... La sfarsitul trimestrului ii scotea la tabla doar pe cei care preferasera sa nu lucrez deloc in clasa si deci nu aveau note destule. Cam asta era metoda lui. Era f iubit de elevi si, din clasa noastra, toti am intrat la facultate. Am si exemple de profesori duri, sau excesiv de duri, al caror rezultat a fost in principal ura elevilor fata de ei. Din pacate, un elev al unui astfel de profesor (profesor care mi-a fost coleg si sef de catedra)s-a sinucis. Se spune, pentru ca nu a trecut o corijenta la el. Sigur, nu putem sti pana la capat ce a fost in sufletul lui, totusi... Nu doar din aceste contraexemple, eu nu cred ca duritatea profesorului produce rezultate bune ale elevilor. Poti sa transmiti setea de carte si respectul fata de meserie si altfel decat prin duritate. Poti motiva un elev aratandu-i ca este capabil prin diverse metode.

[andacos]

Eu nu cred ca un profesor sever are ,in ziua de astazi,sanse prea mari ,sa aiba elevi de succes.

 

Pe vremea noastra ,nu stiu asa era mentalitatea,profesorii trebuiau sa scoata oameni din noi.

 

In ziua de astazi...asta nu mai este valabil.Cu severitatea,fortza,umilintza...nu se scoat elevi performantzi.

 

Fii mio cred ca nici n-ar fi trecut pe la scoala daca ar fi avut asemenea profesori,el fiind un copil foarte sensibil.Cu profesorii cu care nu putea comunica(sau mai bine spus cu profesorii dezinteresatzi)imediat ridica un zid si gata...interesul pentru materia respectiva disparea total.

 

Deci nu cred ca severitatea se potriveste tuturor tipurilor de caractere.

 

Dana

Editat de andacos, 19 ianuarie 2014 - 20:07 .

[Deceneus]

Se spune ca laudele dau aripi elevilor, si criticile ii descurajeaza.

[eumada]

Hai mai..in zilele noastre o palma data la fundulet unui copilas  si poate insemna abuz...dar atunci nu zicea nimeni ca sunt abuzati copiii.....doamne iarta-ma....ce e aia groaza in pauza dinaintea orei?

Editat de eumada, 19 ianuarie 2014 - 21:00 .

[Tala]

Eu am avut in liceu la limba romana o profesoara la care in timpul orei se tremura in banca (eu nu tremuram pt ca mi-o imaginam in pijamale :) ). Aveam la romana note de 2 si de 10 si am iubit materia datorita ei, insa teama pe care o imprastia era din cauza ca stiam ca ne intreaba ce culoare avea caciula lui Moromete si nu pt ca riscam sa ne injure. Mie mi-a inspirat mai mult respect decat frica.

Erau altii care jigneau sau loveau (in generala mai ales), dar in nici un caz nu m-au determinat sa iubesc materia pe care o predau, sau macar sa o invat cum trebuie.

Cred ca este cum zice Deceneus: laudele dau aripi.

 

Poate ca pe vremea noastra functiona asa ceva pt ca elevii regaseau la scoala prin acest tip de profesori (duri) ce aveau acasa si era ceva familiar. Baiatul meu nu merge cu placere la scoala tocmai din cauza ca invatatoarea nu pare sa fie o fiinta umana dotata cu empatie, e un robot care dicteaza si apostrofeaza. (dar vom schimba scoala si speram la mai bine)

[dyanaM]

Pot povesti de un profesor la istorie pe care l-am avut in liceu nu era dur dar cand l-am cunoscut a impus niste reguli iar care nu le respecta era dat afara din clasa si ascultat ora urmatoare . Cand era de glumit , spuneam glume iar cand trebuia sa facem lectii asta faceam . Dar sincer m-a facut sa indragesc istoria . 

 

Eu sunt de parere ca nu trebuie sa fii dur ci sa stii sa te impui . Nu trebui sa faci elevul sa-i fie frica de profesor ci sa il faci sa te respecte ca si profesor . 

[Marina]

Profu'meu de mate in liceu era dur dar intr-un mod bland, adica nu ridica vocea, nu urla, doamne fereste sa ne loveasca. Frate dar daca te certa se uita asa in okii tai ca plecai acasa si nu te culcai pana nu dadeai gata vreo doua culegeri de mate. Asa ca am facut-o pana la internationala.

Contraexemplul era chimia organica….urla ala la noi pana ramanea fara suflare. Si faceam la bancuri in spatele lui, stiu ca ne zicea euglene verzi…zau daca am invatat ceva din chimia aia organica, de priceput pricepeam dar era o mandrie sa-ti puna ala 4, oricum treceam ca eram olimpica la mate :)

Eu nu am functional niciodata bine cu fortza si nici matematica pe paine nu mi-a folosit la ceva anume, tot ma cert cu taica-meu pe subiectul asta, eu ca nu mi-a folosit el ca m-a facut om….dar ma vad cum imi imping copiii spre mate , astazi intre doi am bagat 2-3 ore de matematica daca nu si mai mult, imi face placere sa stau cu ei sa descoper solutii la diverse probleme, sa ii imping cat mai departe de nivelul lor si uitandu-ma in urma cam asta facea si Profu de mate cu noi:)