41 raspunsuri la acest subiect

[Alizee]

Fiecare procedeaza cum considera. Copiii nostri, hotararile noastre, nu ale altora.

[Alizee]

Viviana, eu am mai fost cu copilul la psiholog, asa ca stiu ca nu numai mama si tata sunt consiliati, ci si copilul. Se consiliaza fiecare in parte, apoi ca un intreg.

 

Nu este o rusine sa iti recunosti propriile limite si sa ceri ajutorul specialistilor pt a ti le depasi.  Mai grav e cand te incapatanezi ca tu le stii pe toate sau ca vor trece de la sine, iar relatiile dintre copii si parinti se deterioreaza din ce in ce mai mult, pe masura ce trec anii.

Editat de Alizee, 18 ianuarie 2014 - 10:08 .

[andacos]

Eu as vrea sa stiu "cum tirii"un adolescent de 16-17 ani la psiholog...daca el nu vrea?

 

Chiar as vrea sa -mi spunetzi,cum ii vetzi "fortza" sa mearga la psiholog!

Consilierea psihologica este fructuoasa cind exista cooperare psiholog-pacient,cind nu...degeaba te duci acolo.

 

Deci cum trecem peste dorintza unui adolescent care nu doreste sa mearga la psiholog?

 

edit.In special adolescentul ala cu care tu parintele nu te mai intzelegi,nu potzi comunica,nu ai aceasi lungime de unda.

 

Dana

Editat de andacos, 18 ianuarie 2014 - 11:03 .

[viviana]

Alizee, si eu am fost cu copila la psiholog pe cand era mai micuta.

 

La varsta adolescentei copiii se schimba, se cauta pe sine, vor sa isi afirme personalitatea si isi cauta locul favorabil in societate si familie.

Aceste cautari si nevoia de afirmare nu se fac brusc ci pe parcursul a mai multor ani si nici lin.

El traieste, experimenteaza dorinte si emotii noi, ceea ce simte el se bate cap in cap cu ceea ce vrea, cu educatia primita cu propriile impuneri de a fi asa cum trebuie si a fi asa cum se asteapta parintii.

In interiorul lor se da o permanenta batalie.

Depinde de temperamentul copilului, de personalitatea lui cum afiseaza batalia.

 

Daca relatia parinte-copil se degradeaza este vina parintelui ce nu a stiut, nu a putut sa-i faca loc copilului si nu a tinut cont de dorintele lui.

In viata apar foarte multe situatii noi, pe care nimeni nu poate spune cum sa le gestionezi decat dupa ce s-au intamplat.

 

Adolescentul de 16 ani trebuie sa fie dispus sa mearga la psiholog si deschis in a-si expune problemele. E putin probabil.

Adolescentul de 16 ani (normal, cu un comportament ce nu iese din tipare) ce se vede pus in situatia de a participa la sedinte de consiliere pentru ca il duc parintii ce nu ii mai pot face fata, ii va judeca aspru si isi va pierde increderea in capacitatea lor de a fi parinti.

 

Un parinte de adolescent nu trebuie sa-si depaseasca limitele, dimpotriva trebuie sa si le ingusteze pentru a face loc, drum catre maturitatea propriului copil.

 

 

Eu pledez pentru toleranta si intelepciune. Te dai 2 pasi inapoi, privesti si intervii atunci cand e cazul. Nu faci 2 pasi inainte fortand limitele copilului si intervenind peste ele.

Pentru un adolescent e reconfortant doar sa stie ca esti acolo pentru el si il sustii.

Ca esti calm atunci cand el urla la tine.

Ca astepti sa termine criza de plans.

Ca il privesti cu aceeasi dragoste si dupa ce ti-a inchis telefonul in nas.

 

V-ati gandit vreodata ca ei sufera dupa ce si-au ranit parintii? Ca le pare rau dar nu stiu cum altfel sa faca?

Ce faci, te superi si tu, iti retragai ambasadale cascand o groap intre tine si copil?

Sau ii spui ca ca nu esti suparat si il indrumi catre alte cai de manifestare?

 

In astfel de situatii nu e care pe care, nu exista invingator si invins exista doar un intreg parinti+copil.

 

 

 

[mirelam]

Viviana

Tu ai dreptate ca trebuie sa fim toleranti cu ei in perioadele astea, dar am si momente cand simt ca ma depasesc problemele si parca mi-ar fi de ajutor o parere specializata.

Vorba fetelor, cred ca mi-ar fi de folos si mie un psiholog nu numai lui.

Poate problema e la mine si imi fac griji degeaba "(vorba unei colege care asa mi-a povestit ca a patit la psiholog...i-a spus dupa prima sedinta, ,,doamna copilul nu are nici o problema dvs. nu-l intelegeti")

Pe de alta parte si tolerandu-i la nesfarsit toanele mi-e teama ca-l scap din mana.

Problema mea cea mai mare acum este scoala.

Este clasa 9..... a fost un elev bun pana acum, nu de varf dar bun...a intrat la un liceu destul de bun, dar..... s-a trezit ca nu mai vrea sa invete. Crede ca daca a intrat la liceu e suficient. Si orice i-am spune noi nu prea reusim sa-l convingem. Daca ne luam de el ne spune ca il terorizam cu invatatul si ca oricum scoala nu te prea ajuta in viata. Ma innebuneste cu replica asta. 

[andacos]

Poate problema e la mine si imi fac griji degeaba "(vorba unei colege care asa mi-a povestit ca a patit la psiholog...i-a spus dupa prima sedinta, ,,doamna copilul nu are nici o problema dvs. nu-l intelegeti")

Mirela,asta e pe fisa postului de mama ...sa ne facem griji!

 

Cum ai de gind sa-l duci la psiholog,daca el refuza?(Eu insist cu intrebarea ca cei ce spun ca duc adolescentul la psiholog,au si o strategie...deci care?)

 

Dana

[Alizee]

Viviana, in parte sunt de acord cu tine, in parte, nu. Si eu am fost adolescenta si asta ma va ajuta sa gestionez tensiunile dintre mine si copilul meu. Cand nu voi mai reusi, voi cere parerea specialistilor. Deocamdata, modul in care imi educ fetita, da roade. Reusim sa ne intelegem una pe cealalalta si sa aiba incredere in capacitatea mea de a o proteja si invata cum sa fie, sa simta si sa reactioneze in anumite situatii.

Dupa ce am mutat-o la scoala actuala, nu reusea sa se adapteze noii colectivitati si i-am propus sa mergem la psiholog, fiindca eu eram depasita de problemele ei si nu stiam cum sa o mai ajut. A acceptat, asa cum accepta consultatia unui medic atunci cand se simte rau.

Totusi, dupa un timp, s-a acomodat singura, fara psiholog; acum are o multime de prieteni in noua clasa.

Depinde si cum este crescut copilul si ce invataminte primeste si cata comunicare exista intre el si parinti.

Eu i-am explicat continuu copilului ca medicii si psihologii ne ajuta cand ne simtim rau sau avem probleme si nu stim cum sa iesim din ele.

Editat de Alizee, 18 ianuarie 2014 - 18:29 .

[Rufus]

Eu as vrea sa stiu "cum tirii"un adolescent de 16-17 ani la psiholog...daca el nu vrea?

 

 

Nicicum.

Conditia ca un psiholog sa discute cu adolescentul este ca acesta sa fie de acord.

Daca nu este...pa!

[Rufus]

Daca ne luam de el ne spune ca il terorizam cu invatatul si ca oricum scoala nu te prea ajuta in viata. Ma innebuneste cu replica asta.

 

 

Pai si crezi ca daca-l duci la psiholog o sa-l creada pe ala daca spune altfel?

Este stilul de bravada comun multor adolescenti, care cred ca sunt stapanii lumii.

Asa ca luati-va de el in continuare, pana una-alta el e in grija voastra si nu invers.

La 18 ani poate sa plece sa vada ce face fara scoala.

Sau crezi cumva ca numai copilul tau n-are chef de invatat...

[Copil72]

Suntem toleranti cu ei,binenteles,insa sa nu se ajungă sa profite de aceasta toleranta.Iar la vârsta asta grupul de prieteni își spune cuvântul in fata multiplelor griji parintesti.Intuiti si acționați atunci cand este cazul.Ei poseaza deseori in victime ale stadiului de adolescentin,de neintelesi,neacceptati,insa depinde foarte mult de structura copilului,trebuie sa va Cunoaște-ți foarte bine copilul si sa nu arătati teama in a va educa copilul,de a va purta cu el ca si cu un glob de sticlă.