41 raspunsuri la acest subiect

[mirelam]

Buna mamicilor de adolescenti.

Sunt membra pe site-ul asta aproape de cand s-a infiintat dar in ultima perioada n-am prea mai postat, zicandu-mi in sinea mea: copilul meu e mare acum, a venit randul altor mamici sa discute despre cresterea copilasilor.

Dar...cum orice varsta are problemele ei....iata-ma intr-o noua postura  cu care mi-e foarte greu sa ma obisnuiesc....mamica de adolescent (16 ani, clasa 9). Si cand spun ca mi-e greu sa ma obisnuiesc cred ca voi cele care aveti copii de varsta baiatului meu ma intelegeti. A inceput perioada marilor transformari si cand simt ca nu ma mai inteleg cu el.

Intrebarea mea este daca voi mergeti cu adolescentii vostrii la psiholog? Daca da, ajuta acest lucru? Sau e o perioada care va trece de la sine in cativa ani.(2 - 3 ani, cam asa am fost ,,incurajata'' ca dureaza ,,ciufuteniile'' de adolescenta)?

 

 

[Letitia1]

Eu am observat ca una doua, in Romania parintii duc copiii la pshiholog. Nu prea pricep moda asta. Adica cum? sa duc copilul la doctor fiindca e adolescent si are hachite? Pai ce boala e asta? Pe tine te-au dus parintii la psiholog cind erai de virsta lui? Cum te-ai fi simtit daca te-ar fi dus? Cum o sa se simta el? Iti dai seama ca o sa fie iadul de pe lume in casa ta daca il duci.

Al meu are 13 ani si deja nu ne mai intelegem. Mie groza de ce urmeaza, dar toata lumea mi-a spus ca asa e firesc si toate or sa treaca, trebuie sa ma inarmez cu rabdare. Incerc sa-l inteleg si sa-I fiu aproape. Alta cale nu vad.

Deci rabdare si tutun si cu Dumnezeu inainte.

[andacos]

Si ca o continuare la ce a spus Letitzia,tu doar nu crezi ca fara o problema pe care adolescentul de 16 ani sa o constientizeze,merge la psiholog d ebuna voie.

 

Rabdare si tutun,pina la 20 de ani(ca eu asa am fost atentzionata )mai este.

 

Sunt perioade mai bune si mai rele,important e sa nu te transformi intr-un tiran ,sa-tzi indepartezi copilul,ci sa te apropii de el cit mai mult.

 

Dana

[J G]

Mai degraba as merge eu, ca parinte, la psiholog, ca sa ma invete cum sa ma port in asa fel incat sa ma inteleg bine cu copilul.

[crisseis]

Eu am fost cu fi-miu.A recunoscut fata de mine ca a fost curios sa incerce marihuana, eu m-am ambalat rau de tot(in sinea mea, nu neaparat fata de el) si n-am gasit alta solutie mai buna decat sa-l conving sa mearga (la cineva cunoscut de amandoi)si sa discutam despre consumul de droguri.Va dati seama ce griji m-au luat cand il vedeam ce gandire are(a citit el pe undeva ca consumul de marihuana e permis in alte tari si ca de fapt e un medicament si ca nu-i grav ce-a facut) . Eu i-am tot scos informatii de pe site-uri medicale serioase si demne de incredere, el nu si nu.

 Si-atunci singura solutie asta a fost. Am vorbit cu psihologul inainte despre treaba asta(fi-miu era rusinat sa recunoasca fata de altcineva ) asa ca l-am rugat pe om sa-l ia cu binisorul, poate scoate spovedania de la copil). Pentru mine a fost o decizie buna, copilul a recunoscut fata de psiholog, omul i-a explicat ce si cum si...ma rog la D-zeu sa nu mai existe astfel de"curiozitati"periculoase .

 Dupa faza asta, a mers cam o data la 2 saptamani, in ideea de a discuta cu un adult barbat si altele, iar eu sa am un feedback in privinta lui.

 Asa am crezut eu ca e bine pt copilul meu, atunci. Iar pe termen mai lung,  e o strategie de mama singura

[Copil72]

Este foarte greu de precizat la începutul unei astfel de perioade daca un copil are nevoie sau nu de un psiholog,insa pentru liniștea părinților este bine sa consulte un specialist înainte.Din păcate sunt multi copii lăsați sa traverseze singuri perioada asta,cu toane,Fițe,etc,parintii sperând ca se vor calma dupa,insa ei se adâncesc tot mai mult in direcția deja stabilită dinainte,urmând ca si in perioada următoare adolescentei sa continue pe aceeași linie.Deci,atenție!

[viviana]

Peste o luna si jumatate fii-mea va implini 16 ani.

Experimentam din plin hachitele ei, schimbarile bruste de dispozitie. Am luat la cunostinta ca suntem naspa si niciodata nu o intelegem. Are atat de multe probleme pe care mintea noastra nu le poate curpinde!

 

In functie de starea ei (pe care trebuie sa o ghicim chiar cand fata ei e impietrita) orice  se poate tramsforma, cu viteza luminii, intr-o melodrama in 3 acte fara sfarsit.

 

Cand incerc sa o calmez imi spune ca sunt Drama Queen.

Cand nu fac nimic nu o iubesc si nu-mi pasa de ea.

Daca cumva indraznesc sa ma enervez mi se vorbeste de respect si de capacitatea mea redusa de a-mi tine firea.

Daca zambesc iau prea usor durerile ei.

Orice grimasa fac are un scop ascuns.

Daca port alti papuci inseamna ca nu i-am gasit pe ai mei si voi da vina pe ea.

 

In fine am invatat ca nu trebuie sa ridic din spranceana stanga.

 

E perfect normala. Asa trebuie sa se intample lucrurile la varsta asta.

 

Niciun psiholog. Rabdare, tutun, cafea si bucurati-va de fiecare zi caci e un dar.

 

 

 

 

 

 

[Alizee]

Daca, atunci cand fetita mea va ajunge la adolescenta, nu voi mai reusi sa o inteleg, cu siguranta vom merge amandoua la consiliere psihologica.

De ce sa imi spun : "Totul e in regula, in 2-3 ani derapajele fetei vor trece", daca nu voi fi in stare sa fiu pe aceeasi lungime cu ea, in clipa in care ea ar avea nevoie de asta ?

[Rufus]

Nu nu trebuie psiholog pentru orice.

E in firea lucrurilor sa nu ne intelegem cu copiii nostri. Adica sa nu ne inteleaga ei pe noi.

La psiholog se ajunge pentru comportamente care depasesc normalul, sunt aberante, periculoase...

[viviana]

Daca, atunci cand fetita mea va ajunge la adolescenta, nu voi mai reusi sa o inteleg, cu siguranta vom merge amandoua la consiliere psihologica.

De ce sa imi spun : "Totul e in regula, in 2-3 ani derapajele fetei vor trece", daca nu voi fi in stare sa fiu pe aceeasi lungime cu ea, in clipa in care ea ar avea nevoie de asta ?

 

Daca nu reusesti sa fii pe aceeasi lungime de unda (nici nu trebuie!), nu reusesti sa o intelegi, nu reusesti sa treci cu eleganta peste hachitele ei, nu reusesti sa gasesti o cale sigura de comunicare cu alte cuvinte nu-i mai poti acorda incredere si nu mai poti fi toleranta atunci poate ar fi bine sa te consulti numai tu cu un psiholog ca un prim pas.