39 raspunsuri la acest subiect

[RalexHD]

Matematica este o materie destul de grea,logica si exacta, daca nu ai inclinatii,este dificil sa o placi. Depinde foarte mult si de cadrul didactic, care de cele mai multe ori se incadreaza la profesorul "zgripturoi" si asta nu neaparat din cauza lui,ci din cauza materiei,cu care fara sa se vrea se face asocierea.

Imi aduc aminte de diriginta mea din scoala generala, profesoara de mate care avea o placere nebuna sa "chinuie" anumiti elevi ascultandu-i in fiecare ora,doar daca nu preda,dar si atunci mai arunca cate o intrebare scurta vizand aceeasi elevi. La un moment dat clasa, radea si le spunea elevilor "favoritati"sa stea in fata,la tabla atunci cand incepe ora, ca oricum diriga ii asculta...

[buflea]

Mama mea a fost profesoara de matematica timp de 45 de ani ...ma mandresc cu ea, cu mintea ei calculata si cu pregatirea de pedagog.

Nu m-a fortat niciodata sa imi placa matematica, dar a avut grija sa lucrez constant si desigur sa ii inteleg mecanismele. Mi-a spus ca mica fiind, a urmarit de ce teme ma apucam mai intai si mereu erau cele de matematica. Cand m-a intrebat "de ce" am raspuns "ca sunt mai usoare si termin mai repede cu ele".

Nu pot spune ca mi-a placut sau imi place matematica, asa cum pot spune despre mama mea ...ea si acum, la 70 de ani, urmareste programele scolare, rezolva subiecte de Olimpiada, acum e mare pasionata de Sudoku, un joc cu multa logica aritmetica ...in loc sa citeasca o carte, prefera sa rezolve o problema ambitioasa. Am avut acasa toata colectia Gazeta Matematica, sa va spun ca a si publicat in ea ??? Apropo, mai exista revista asta ???

Eu m-am simtit confortabil in lumea matematicii si atat ...nu a fost un efort sa invat si chiar am stralucit la geometrie. La examenul de facultate, ala din 1987, cand Politehnica era un loc cautat si aglomerat, am luat aproape 10 la geometrie, ceea ce mi-a asigurat reusita.
Nu imi aduc aminte sa ma fi chinuit materia asta asa cum m-au chinuit materiile umaniste (istoria, geografia, literatura). Memorez foarte greu "facts" care nu au o logica in spate ...cum prin anii '90 era la moda a doua facultate, am incercat sa dau la drept ...si m-a ucis efectiv istoria aia ...atatea date fara rost si fara logica.

Baiatul meu imi (ne) seamana ...ii zbarnaie mintea la tot ce are o logica, face conexiuni extrem de repede, cauta ci mintea solutii si ii vin idei ...nimic nu are sens semantic pentru el, nici macar dragostea.
"Mama, fizic, cum se intampla de samanta taticilor ajunge in burtica mamelor" m-a intrebat intr-o zi ...
"Pai prin dragoste, se transfera" ...am incercat eu sa ies din situatie.
"Prin dragoste, prin dragoste ...dar practic, cum se intampla ???"

Stiu, discutia nu are legatura cu matematica, dar are legatura cu personalitatea copilului ...

Fica-mea in schimb, e poeta de la nastere ...cateodata ma sperie de cat de greu ii merg conexiunile logice. Ma sperie pentru ca nu inteleg cum de nu "simte" ceva atat de evident. Cand socotea pe degete, a facut adunarea cu 1, pe rand, cu fiecare numar, pe degete ...fara sa realizeze ca de fapt rezultatul era numarul urmator ...
Ei ii trebuie multa repetitie pe acelasi tip de problema, pana sa inteleaga logica rezolvarii ei ...

Sper ca mama mea sa mai traiasca 20 de ani de acum inainte, cu mintea si pasiunea vie, ca sa se poata ocupa de nepotii ei, asa cum s-a ocupat de mine ...

Cand vine la noi, barbata-meu spune: He, he, he ...a venit epoca matematicii !!!!

[michelle-usa]

nu sunt cadru didactiv, vb doar prin experienta personala. eu toata viata scolara am urit matematica, desi de voie de nevoie am urmat o cariera in contabilitate.

pt sot in schimb, matematica a fost material forte si acum in job-ul de zi cu zi face cu placere gemoetrie, trigonometrie...

 

nu stiu daca la al meu copil  ii place matematica, dar o intelege f usor...cum spuneau cei mai de sus , lui ii face sens si invata totul legat de matematica f repede. e sufficient sa se uite la un video despre un subiect de matematica ca intelege si poate pune in practica imediat.

in schimb nu ii place sa practice...face temele uc repeziciune, dar continu ii place sa invete lucruri noi.

 

ce cred ca e important pt parinti sa faca, e sa inceapa sa lucreze cu ei de mici, nu ma refer la ecuatii...dar tot ce tzine de probleme si rezolvari ,de numere... incat de mici sa se formeze acele conexiuni in creier  pt logica si numere. 

 

al meu facea puzzles de la 2 ani, sah de pe la 5 ani...sa numere, adunari...scaderi a invatat tot de mic de pe la 3 -4 ani ca ceva normal parte din viata de zi cu zi, sub forma de jocuri...nimic fortat.

 

in timpul scolii e important sa nu se creeze goluri. toata materia prin care trece sa fie aprofundata. pt asta e nevoie ca parintii in primii ani sa stea cu copilul sa -l supravegheze la teme sa vada daca are probleme, daca e ceva ce nu intelege si sa nu treaca mai deprte pana nu a inteles.

 

tot o parere personala este sa invete ,daca se poate un pic mai inainte, incat in momentul cand I se preda la scoalaii se pare mai usor si ii ofera confidentza.

[Jullia]

de obicei rezonez cu tine Julia, dar daca tu rezonezi cu nenea asta, cu paragraful citat, apoi nu mai merge tranzitivitatea :)

 

imi amintste citatul de o tema intalnita des in cartile cu vrajitori, fantasy. numesti o fiinta si o stapanesti. 

 

daca il cunosti, il categoristeti, il despoi de mister si il stapanesti.

 

in sensul asta, una imi e sa il numesc si exact la fel sa il numar.

 

Nu, ce a schimbat raportul om natura e exact demistificarea, in orice forma, iar asta, pentru mine, nu e un lucru rau. 

 

matematica nu e de vina pt esecurile invatamantului. 

 

Aqai, nu analiza un text scos din context. Trebuie ascultat tot materialul, care de fapt e un inregistrare de la un schimb de experienta cu invatatori/educatori din Constanta, daca am priceput bine. Nu se vrea a fi un film profi, nu e montaj ( la un moment dat, chiar vb la telefon cu cineva dintre organizatori, filmarea a fost facuta de un participant, probabil).

 Eu apreciez la profesorul acesta stilul de analiza, de intelegere si de prezentare a lucrurilor. Se straduieste sa sparga niste ziduri si sa largeasca orizontul invatatorilor, care dincolo de programa si de materialul didactic care li s-a predat si lor,p prea putin apeleaza la altceva, pentru ca le lipseste si teoria, si practica si dorinta de a gandi putin out of the box, afara din tipare. Asta mi s-a cerut, asta fac, copiii stiu sa socoteasca, ce brav sunt ca educator!

  Daca ai timp sa aculti montajul, sa vezi cat de puerile, cat de ca nuca in perete sunt interventiile celor din asistenta, carora li se ofera prelegerile astea spontane. E tare bun de povestitor si stie sa serveasca adevaruri printre doua ganduri aparent deloc legate de tema, care in cazul asta e Numarul si predarea lui.

  Textul pe care il ponegresti ( mult spus, dramatizez o tura) mi se pare complet cu sens, evident ca e hiperbola, nu e asa de negru dracul si numarul nu e de vina pentru nimic, in sine...Felul in care percepem noi numerele si cantitatile, felul in care le explicam copiilor cum e cu calitatea in favoarea cantitatii...asta mi se pare cheia textului, IN CONTEXTul discursului video. Adica mi-ar placea ca ai mei pitici sa accepte singuri, la un moment dat, ca nu au 3 bomboane, ci una sau 2, care sunt bune, care au gust de aia sau de aialalta, care au miez de nu-stiu-ce si nu sa se revolte ca de ce au 3 bomboane, si nu 4!!   Aici vad ca numarul e in defavoarea naturii, pentru ca introduce o cantitate impersonala, care nu are nimic cu viata in sine! Si ca multimea numerelor nu provoaca exclusiv bucurie, daca nu vine si cu altele la pachet. Si 'altele' astea sunt, de fapt, savoarea care lipseste invatamantului de stat, touch-ul personalizat al materiei predate, de catre profesor, pentru a strani intriga si curiozitatea copilului.

 

 Evident ca discutia ramane deschisa, fiecare poate interpreta in felul sau si prin experienta proprie aceste informatii. Discutia mie imi face placere, oricum!

Editat de JuliaSM, 14 ianuarie 2014 - 21:49 .

[Copil72]

Exista cursuri speciale pentru matematica la cluburile pentru copii,care o învață prin joaca,altceva ar mai fi matematica distractiva si binenteles,cred eu,mediul de acasa al copilului,care ar trebui împărțit pe teme diferite de joaca,si nu toate jucăriile împreuna,astfel dezvolta logica si ordine in gândire.

[Jullia]

Exista cursuri speciale pentru matematica la cluburile pentru copii,care o învață prin joaca,altceva ar mai fi matematica distractiva si binenteles,cred eu,mediul de acasa al copilului,care ar trebui împărțit pe teme diferite de joaca,si nu toate jucăriile împreuna,astfel dezvolta logica si ordine in gândire.

 

Iata una din ele :

 

 

Sursa e aici.

[Qarina]

tii, abia astept sa ajunga copiii la fractii, am si eu linkul asta salvat :)

 

intre timp, pt cei mici care inca invata inmultirea, am descoperit asta: 

 

The 9 Times Quickie

1. Hold your hands in front of you with your fingers spread out.
2. For 9 X 3 bend your third finger down. (9 X 4 would be the fourth finger etc.)
3. You have 2 fingers in front of the bent finger and 7 after the bent finger.
4. Thus the answer must be 27.
5. This technique works for the 9 times tables up to 10.

http://math.about.co...tion-Tricks.htm

 

noi am ajuns la 4 abia 

[capcaunul]

Iata una din ele :

 

Sursa e aici.

 

Ia sa le cer drepturi de autor!

 

Acu serios, eu le-am explicat capcaunasilor nu numai fractiile ci si conceptul de suprafata si masurarea/evaluarea ei folosind cubuletele lego: luam un atlas, acoperim suprafata Romaniei cu cubulete de acelasi fel si numaram cubuletele: 96. Acoperim Bulgaria: 41, deci e mai mica! Apoi volumul umpland o cutiuta cu cubulete unele peste altele. Si multe, multe, multe alte lucruri pot fi explicate cu jucarii.

 

PS. Capcaunasilor le place matematica.

[MariaG]

Eu ma uit la copiii mei. Amandoi au sclipirea necesara in matematica dar nici unul n-ar lucra un exercitiu in plus si temele le fac dupa ce se ofteaza si se vaita. Chestia cu sclipirea nu e ca-s puii ciorii ci e confirmata la concurs extrascolar in cazul celui mic si de profesorul de mate si de meditator in cazul celui mare), dar matematica de performanta nu faci fara sa "pui osul".

de ce sa lucreze un exercitiu in plus? 

Ca sa iti placa trebuie sa fie ceva nou de fiecare data.  Mie imi plac portocalele, dar dupa a treia portocala deja nu mai vreau sa le vad cateva zile. 

Incearca sa le propui alt fel de probleme (probleme, nu exercitii) - probleme noi, la limita celor pe care le stiu deja, probleme care sa ii faca sa gandeasca, sa ii tina in suspans, sa ii faca sa puna intrebari. 

Matematica este despre intrebari si raspunsurile tale, nu despre exercitii, nu despre tabla inmultirii, nu depsre integrale, nu despre ecuatii. Astea sunt unelte. Nu-mi plac uneltele, dar le folosesc pentru a construi ceva si acel ceva imi place, imi ofera recompense. 

[MariaG]

La nivel de baza (matematica de zi cu zi) nu exista nici o inclinatie speciala pe care trebuie sa o aiba cineva ca sa ii placa matematica. 

Copiii invata la cateva luni ca mama este una si e diferita de restul persoanelor, desi si restul persoanelor sunt asemanatoare. 

Cand mai creste putin invata ca are 1,2,3,4,5 degete (dupa caz) la fiecare mana si la fiecare picior, ca are 2 ochi, ca vrea mai mult din ceva anume, ca daca mai ia "doar 1 lingura de mancare poate pleca de la masa" (si nu merge sa-l pacalesti si sa i-o dai si pe a doua). 

Apoi invata ca intai se spala pe maini si apoi mananca si invata astfel ordonarea. 

Apoi ca ii trebui mai multe lopatele de nisip ca sa umple volumul galetusei si ca mai multe galetuse au ca rezultat un castel mai mare. Ca tot nisipul din galetusa este prea mult pentru o lopatica. Si tot asa. 

Ca la ora 7 si jumatate trebuie sa plece de acasa ca sa ajunga la 8 la gradinita, daca pe drum face 30 de minute. Ca daca pleaca mai devreme de atat, ii mai ramane timp sa se si joace inainte de incalzirea de dimineata de la grupa. Ca daca aduce de acasa o masinuta, prietenul lui Dan are si el una si Mihai aduce si el una, impreuna au trei masinute cu care sa se joace. Dar daca Dan nu vine azi la gradi, din trei masinute mai raman doar doua, dar e bine si asa, desi a lui Dan e mai rapida. 

Si cam tot atunci invata poezii si metrica in vorbire. 

Si dupa ce stie toate lucrurile astea in mod natural, ar trebui sa treaca la nivelul generalizarii. Si apoi la alte intrebari la care sa nu i se serveasca o formula pe care sa o aplice sarguincios (asta nu e matematica) ci la care sa fie lasat sa intrebe si sa greseaca si sa fie ghidat pana ii pica fisa si intelege de ce perimetrul patratului este 4*lungimea laturii si de ce suprafata pe care o acoperi cu un patrat cu latura de 4 cm este egala cu suprafata pe care o acoperi cu 16 patrate cu latura de 1 cm. 

Si in cate feluri se pot descompune numerele si in cate feluri poti rezolva o adunare cu numere mari.

Probleme - nu solutii, nu metode de rezolvare. Metodele ar trebui derivate din probleme si nu predate inaintea problemelor. 

 

Si pentru ca m-am intins mai mult decat vroiam, http://www.visualpatterns.org/  - aici sunt probleme care pot face un copil sa iubeasca matematica. 

 

Dar ce vroiam sa subliniez este ca nu ai nevoie de inclinatie ca sa iti placa matematica, ai nevoie de profesori carora sa le placa matematica. 

Editat de MariaG, 21 ianuarie 2014 - 16:13 .