46 raspunsuri la acest subiect

[mariana_flo]

Multumesc Marius pentru apreciere. Dar sincer, crede-ma ca nu stiu de unde am gasit atata tarie de caracter incat sa trecem peste toate. Poate era elanul tineretii. Acum nu cred ca as mai putea suporta atatea probleme. Carmencat spune bine cum e cu neamurile, si cu durerea ca familia nu te sustine, ba iti mai da si bobarnace.

 

Monicabo, ai perfecta dreptate. Aparitia unui copil schimba din temelii relatia cuplului. Daca mai ai si un copil mai nazdravan si 2 ani nu te lasa sa inchizi ochii o noapte intreaga... e dezastru. 

 

Dar nu-i asa ca e minunat cand un ghindoc de copil te ia in brate din sesnin si-ti spune "te iubesc pana la martieni si inapoi" ? 

[XIO]

Eu cred ca nu copilul termina relatia dintre cei 2. Cand apare un copil si cei 2 divorteaza o fac pt ca existau niste probleme de dinainte de venirea copilului. Snt multe cupluri care atunci cand sunt pe punctul de a se destrama (mai) fac un copil in speranta ca poate salveaza ceva. Deci asa rau nu o fi.

La ce citesc acum copilul pare un bau bau care omoara viata de cuplu si doar cei mai speciali supravietuiesc. :)))))

Daca citesc la alt topic despre copii voi vedea cata bineuvantare aduce copilul intr-un cuplu si cum fara el viata e goala :))))

 

Interesant e ca acelasi lucru il citeam si despre casatorie. Cum simpla semnatura pe un act schimba total o relatie. Ma rog, pt noi nu a schimbat nimic, poate daca e importanta casatoria pt parteneri simt ei vreo schimbare subiectiva. :))

[mariana_flo]

Xio copilul n-are nici o vina in destramarea cuplului. Si nu e o regula sa existe probleme in cuplu inainte de bebe. Pur si simplu este vorba de capacitatea fiecaruia de a se darui. Sau de egoism, depinde din ce unghi vezi lucrurile. Cand un sufletel depinde de tine in totalitate, apar tot felul de frustrari. Nu mai ai timp pentru tine, nu mai poti sa faci ce si cand ai chef. Automat incepi sa ai pretentii ca si partenerul sa-si sacrifice timpul si aproape intotdeauna ti se pare ca numai tu duci greul, fara sa vezi si eforturile partenerului.

 

Ca sa treci peste astea calea cea mai buna este comunicarea. Dar dupa 2-3 nopti consecutive nedormite, cu un bebe plangacios ca-i ies dintii sau cine stie ce si vrea numia in brate, chiar nu mai vezi ca partenerul s-a dus la piata cu noaptea-n cap, ca sa ai tu dimineata paine proaspata, si ca a dat si cu aspiratorul ca sa te ajute.  .

[carmencat]

Se pare ca noi am rezolvat problemele care apar cu copilul la primul caine .

Doamne... am zis ca daca supravietuim primului an cu el, nimic nu e imposibil! Si asa a fost!

Cand am adus-o acasa pe Alexia, un ghem mic de nici 4 luni, speriata, oparita, vomitacioasa... dupa ce ne-am dorit amandoi atat de mult, ca intensitate si ca timp un copil... a fost minunat... ne uitam amandoi la ea si ne minunam ce degetele mici-mici are, ce ochi mari si ce gene lungi... cat e de perfecta... si ne trezeam cu randul noaptea... sugea din biberon cu zgomot tzoc tzoc tzoc, cum sa ratam amandoi asa ceva?? chiar daca adormeam cu randul cu biberonul in mana. Si mers la kineto, of, si tati se invoia de la servici sa ne duca el cu masina si sa tina bebelina de manuta si sa o incurajam sa faca progrese...si daca plangea ca o doare burtica ii canta tati la chitara... si cel mai bine se culcusea cu burtica pe umarul lui...

Da' eram deja rodati in ani nedormiti cand erau cainii bolnavi, in iesit la pp/kk cu cainii pe ploaie, vant, zapada, canicula, in organizat timpul astfel incat sa plimbam si cainii, sa ii distram si pe ei. Alergam intr-un suflet acasa sa ii scoatem. Ne organizam fugitul de la servici la pranz sa iasa la pp si la pranz. Cand nu am mai putut am platit pe cineva sa ii scoata. Am lucrat in provincie mult cand aveam numai primul caine, ne intalneam in we sa predam/preluam cainele care statea o saptamana la mine, o saptamana la el, Doamne... zici ca eram in telenovele si imparteam custodia copilului patruped, Concediile le-am programat in functie nu de confortul nostru, ci de unde era potrivit pentru caini si unde ne primeau cu cainii...

Asa ca venirea copilului la noi chiar nu a necesitat alte ajustari.

Si da, nu e totul perfect, mai raman si vase prin chiuveta si le spal ori eu, ori el.

Inainte sa vina Alexia acasa am avut o lunga perioada de naveta la Timisoara, de nu mai vedeam in fata ochilor de oboseala, primul caine deja batran si bolnav, mama bolnava, probleme cat cuprinde, alergatura dupa terminat cu actele si adus copilul acasa, actele nu se mai terminau, copilul in spital... Si cand vin acasa intr-un we gasesc casa luna, rufele toate spalate, calcate, puse la loc, si eu ma uitam socata, ca in reclama aia in care gresise unu' casa... sotz se consultase cu fina noastra, imprumutase menajera ei si rezolvase problema. Contra cost, fireste, dar am avut un we minunat in care nu a trebuit sa imi spal nici cana de cafea.

 

Hai ca am luat-o pe aratura, scuze...

[Rufus]

Michelle, cred ca stiu de ce ai deschis subiectul asta, dar mi-e teama ca nu-ti poti face o idee, dupa cat de diferite sunt experientele oamenilor...

 

Eu nu-s o fire rabdatoare asa ca nici la insurat n-am avut rabdare.  Prima data m-am hotarat de la inceput, dar a trecut un an si ceva pana la insuratoare, ca eram in orase diferite; a tinut 12 ani dar stiam dinainte cu mult timp ca se va termina...a doua oara ne-am decis repede amandoi, cateva luni, si n-avem regrete, decat ca am pierdut o gramada de timp inainte sa ne cunoastem.

[Victoria_mami]

Noi ne-am cunoscut in 2003. Dupa cateva luni locuiam impreuna, m-a cerut in casatorie dupa mai putin de un an. Intre timp, am facut un copil, acusi facem 11 ani de cand suntem impreuna si ne-am hotarat sa ne si casatorim, anul asta, prin primavara. Deci, dupa 11 ani si un copil.

[Victoria_mami]

Xio copilul n-are nici o vina in destramarea cuplului. Si nu e o regula sa existe probleme in cuplu inainte de bebe. Pur si simplu este vorba de capacitatea fiecaruia de a se darui. Sau de egoism, depinde din ce unghi vezi lucrurile. Cand un sufletel depinde de tine in totalitate, apar tot felul de frustrari. Nu mai ai timp pentru tine, nu mai poti sa faci ce si cand ai chef. Automat incepi sa ai pretentii ca si partenerul sa-si sacrifice timpul si aproape intotdeauna ti se pare ca numai tu duci greul, fara sa vezi si eforturile partenerului.

 

Ca sa treci peste astea calea cea mai buna este comunicarea. Dar dupa 2-3 nopti consecutive nedormite, cu un bebe plangacios ca-i ies dintii sau cine stie ce si vrea numia in brate, chiar nu mai vezi ca partenerul s-a dus la piata cu noaptea-n cap, ca sa ai tu dimineata paine proaspata, si ca a dat si cu aspiratorul ca sa te ajute.  .

 

 

Eh, asta e floare la ureche. Eu nu am dormit 4 ani!!! si uite ca am supravietuit.

[Victoria_mami]

Multumesc Marius pentru apreciere. Dar sincer, crede-ma ca nu stiu de unde am gasit atata tarie de caracter incat sa trecem peste toate. Poate era elanul tineretii. Acum nu cred ca as mai putea suporta atatea probleme. Carmencat spune bine cum e cu neamurile, si cu durerea ca familia nu te sustine, ba iti mai da si bobarnace.

 

Monicabo, ai perfecta dreptate. Aparitia unui copil schimba din temelii relatia cuplului. Daca mai ai si un copil mai nazdravan si 2 ani nu te lasa sa inchizi ochii o noapte intreaga... e dezastru. 

 

Dar nu-i asa ca e minunat cand un ghindoc de copil te ia in brate din sesnin si-ti spune "te iubesc pana la martieni si inapoi" ? 

Victoria a inceput sa doarma toata noaptea cu vreo 2 saptamani inainte de a implini 2 ani. Apoi, la 2 ani si 3 luni a inceput iar sa se trezeasca, dar de data asta cu urlete si plansete si mutari si permutari dintr-un pat in altul, cu un parinte sau altul, sau amandoi, sau cu mine pe canapea, dormea pe mine. Si am tinut-o asa cu treziri cateva luni. Dupa care ea ar fi dormit, dar o trezeam eu, din motive de hipo-glicemie si ii dadeam iaurt cu amidon, sa-i pastrez glicemia ridicata. Cel putin o data pe noapte, uneori chiar de 2 ori. Si am tinut-o asa pana la 4 ani jumate! Apoi am scos scutecele noaptea, din cauza tratamentului a regresat si a fost in scutece noaptea pana un pic dupa 5 ani!!! Acum, dormim toata noaptea, ne mai trezim uneori sa mergem la baie. Deci, se poate! Se poate sa fi ff obosit si ingrijorat si extenuat de griji si oboseala si, totusi, sa nu strici casnicia. Depinde de parteneri, de cat de mult vor s afie impreuna.

[ab5174]

casatoria este cel mai important eveniment din viata unui om si alegerea persoanei potrivite cu care iti unesti viata este essential. 

deci , cat de bine v-ati cunoscut (calitati, defecte, hobbi-uri, planuri de viitor....) inainte de a va casatori?

v-ati schimbat parerea pe parcursul casatoriei?

Subiectul asta,subiectul cu "diferenta de virsta" eu zic sa deschizi si un subiect cu " la ce virsta primul copil" sau "sa alapteze sau nu" ......Michelle-usa cinstit daca vad rostul subiectelor asta ....cit de prietena iti este   .

 

Asta imi place mie domne' la englez : nu il grija ce face vecinul sau prietenul cu viata lui......fiecare isi traieste viata cum vrea......si daca au nevoie de sfauri cer, dar nu dau sfaturi fara sa ceri.

[Victoria_mami]

Ab, dar Michelle nu e ingrijorata de vecin. Hai, totusi, sa nu exageram. Aici, canadienilor le pasa ce fac prietenii. Sigur ca nu stim si nici nu ne intereseaza ce fac vecinii, atata timp cat nu ne afecteaza direct, insa ce fac prietenii ma intereseaza, ca altfel i-as numi 'cunostinte', nu prieteni.