253 raspunsuri la acest subiect

[Crinutz]

nicoll75 imi pare rau sa aud ca ai aceeasi problema. Avand in vedere ca tatal tau are insificienta hepatica cred eu ca ar trebui sa protejeze f bine ficatul adica sa nu ii dati mancare pretentioasa. Din ce ne-a recomandat noua doctorul as putea sa iti spun asa: Sucuri din legume si fructe, fructe proaspete, lapte degresat si alte lactate dar fara grasime multa, supe de zarzavat si de pui dar nu prea concentrata, merge si de vita dar nu prea mult (contine nu stiu ce, nu am retinut care nu face prea bine ficatului), porc in nici un caz, f mult peste, salate, sa folosesti mai mult ulei de masline, lamaie. totul sa fie cat mai proaspat si neprajit, mai mult gratar, carne fripta de pui.
Vezi si ce vitamine are voie sa ia si poate il mai puneti pe picioare. puteti incerca si acel gel de aloe vera care are multe vitamine, minerale, aminoacizi. Zice ca reface si celulele ficatului, ceva de genul asta.

Ingres si eu te imbratises cu drag si ma rog ca Mihai sa iasa invingator din lupta asta atat de grea pt voi.

adelyna ce faci ai nascut? Sa ai un bb sanatos si mamica ta sa iti fie alaturi mult timp de acum incolo.

Danyalo spuneai la un alt subiect ca ai ceva vesti. Hai intra si ne povesteste.

Putere la toata lumea!

PS: La multi ani de 8 martie !

"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"

[danyalo]

Offffffff
Deci martea trecuta l-au operat pe cumnat( 7 ore a durat operatia). A ajuns la terapie intensiva --- s-a trezit greu caci anestezicul a fost arhisuficient!
A vorbit putin...
A treia zi a inceput sa respire greu, apoi din ce in ce mai greu...asa dintr-o data! L-au trecut pe plaman artificial... Noi nu intelegeam de ce...isi pierduse cunostinta se albise de tot...nu mai zic cat e de slab... sincer nu am mai crezut ca va mai trai 2 zile macar! Am trecut prin niste chinuri groaznice!
Nu intelegeam ce s-a intamplat! Desi sora mea zace pe holurile spitalului( ea stie cum doarme pe scaune pe acolo de o saptamana) si se duce de cate ori ii dau voie acolo si le da bani asistentelor ca sa fie ingrijit cum trebuie...se pare ca au lasat geamul deschis, nu i-au schimbat cearceaful... el oricum era putin racit cand a plecat( nu-i trecuse de tot)... ce sa va mai zic... a venit fratele lui...le-a certat rau pe asistente...a dat cu pumnii in pereti( si-a spart ceasul) caci cumnatul meu arata ca o leguma)!
a doua zi (adica ieri dimineata) a deschis putin ochii si a dat semne de trezire! Doctorii au fost rezervati...nu s-au mai pronuntat...dadeau doar din umeri!Oricum au spus ca greul nu a trecut! Insa dupa mustruluiala zdravana facuta asistentelor..nush...parca totul a fost mai bine! S-a trezit...ieri a stat cu plamanul artificial putin...apoi i l-au scos! Respira acum singur..l-au mutat in alta camera( cred ca tot la terapie) totul era normal..puls,temp...l-au scos de la nush ce aparate! I-au facut punctie in plamani...de unde au scos lichid! inca mai are drenele din plamani! urmneaza sa-i faca o radiografie la plamani!
Intrebare : am o vaga banuiala ca a facut ceva si pe la plamani! e oare posibil??? Nu stiu...am fost mai mult decat terminati!Am cosmaruri...nu mai dorm...vad numai coroane/ jerbe/ nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta!
Nicolit nu mai poate lua caci de o saptamana si ceva a intrerupt si am inteles ca nu mai e voie( nu se intrerupe decat max. 2 zile). Nu stiu ce o sa-i mai dam de acum incolo! Oricum dr-ul a mai dat 1 an...poate 2...iar sora mea a zis ca se mai gandeste daca sa-l mai chinuie cu tratamente...si sa-l lase sa manance tot ce doreste si sa-i faca toate poftele!
Primul lucru cand s-a trezit a intrebat de copilasul lui... ce face?? si a inceput sa planga!! Nu mai pot! Dar trebuie sa ma mobilizez!
Scuze daca am scris cam aiurea! Nu am structurat nimic dar sper ca ati inteles ideea!
Va pup... sa fiti sanatoase/ sanatosi !
Chiar daca multe dintre noi avem sufletul greu....va urez din toata inima La multi ani de 8 Martie! Macar pt. o clipa sa ne reamintim ca suntem femei..si sa uitam macar putin de griji si necazuri!

[Crinutz]

Of, of Danyalo, prin ce treceti si voi. Eu stiu exact ce simtiti atunci cand il vedeti ca plange pt coplilul lui, ca e neputincios si voi la fel. Parca te simti si prost ca tu esti sanatos si el nu. Vise de-astea ciudate am avut si eu, si imagini cu coroane si cum o sa fie la inmormantare am avut si eu, cred ca sunt inevitable in astfel de situatii cand pericolul mortii e atat de evident. Dar nu te descuraja, astea sunt doar ganduri. Hai fii tare pt ca se pare ca pericolul a mai trecut. E nasol ca nu mai puteti continua cu nicolitul desi nu mai am asa mare incredere in nici un medicament de-asta minune. Dar cine stie poate chiar facea ceva... Poate incercati altceva.
Aveti grija cu plamanii, sa ii controlati tot timpul. Cred ca a afacut apa in pleura ca si mama, dar trebuie sa fiti cu ochii in 4. pacat ca trebuie sa vii cu scandal ca sa te bage in seama "doamnele" asistente. Chiar nu au mila de un om atat de bolnav???!!!

Ce sa mai zic.....curaj sa trecem peste toate!


"Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu"

[Christel]

Sincere condoleante Crinutz,Dumnezeu s-o odihneasca pe mama ta.
Am plans cand am citit, n-am mai intrat demult, imi pare tare rau. Iti doresc multa putere sa treci peste aceasta mare suferinta.


Ceraselutza, chiar ma intrebam ce mai faci, n-ai mai intrat demult pe aici sa ne mai spui ce faci si acum am citit si despre tine. Imi pare rau, iti doresc si tie multa putere si credinta. Vad ca suporti foarte greu pierderea tatalui, of e atat de greu, dar te rog vino si vorbeste cu noi aici, nu e bine sa te inchizi ´cu durerea ta si sa devii prada usoara viciilor. Am vazut ca ai o meserie frumoasa, ai putea sa te implici poate mai mult si sa mai uiti putin, poate asa iti va fi mai bine. Iti doresc numai bine, noi suntem aici daca vrei sa vorbesti.


Danyalo, multa sanatate cumnatalui tau, ce greu trebuie sa va fie si voua, multa putere va doresc.

[madu_tzel]

buna fetelor...nici nu stiu cum sa incep sa va scriu..
sunt o fata de 21 de ani si tin sa va zic ca tocmai de curand am trecut cu bunica mea prin experienta cu cancerul...
v-am citit mereu,noutati si tot dar niciodata nu am avut curajul sa scriu..v-a admirat pe toate si am inteles cat de importante sunt pentru noi persoanele dragi...
sa va zic putin si de povestea mea...bunica mea a fost pt mine mai mult decat mama.ea m-a crescut,cu ea am trait mereu..ai mei stand o perioada in alta parte..a avut un cancer la san f agresiv si desi a fost descoperit in faza incipienta ,stadiul 2A tot s-a dus:(..a fost operata de 2 ori insa greseala s-a facut la priam operatie,cand un minunat de doctor a considerat ca, tumora fiind in stare precoce,nu trebuie scos tot sanul..de aici recidiva..si..a urmat mereu toate tratamentele care au fost degeaba..la fundeni mai mult isi bateau joc..a facut metastaze pe coloana si paralizie si timp de 3 luni a stat la pat numai pe orizontala neputand fi intoarsa nici pe o parte,nici pe alta,din cauza durerilor..nu va zic, a facut niste rani cumplite pe spate..si urla de durere cand incercam sa o curatam..in ultimele zile avea pe spate gauri de-a dreptul..cumplit..a suferit teribil cu dureri ingrozitoare..nici fortrarul injectabil nu mai avea nici un efect..a murit prin asfixiere,fiindu-i atacate si diafragma,organe respiratorii,tot..
de asta va zic.la fel cum a zis si Crinutz, sa va ganditi in stadii din acestea finale , dupa chinuri mari,ca mai bine se duc pe lumea cealalta decat sa sufere asa..suna cumplit ce zic.dar e adevarat..bunica mea ajunsese un cadavru,din femeia frumoasa ce era,eu, cand am ajuns acasa...nu am mai recunoscut-o..am avut sesiune 3 saptamani si cand m-am dus sa o revad nu o mai recunosteam..
de asta va inteleg durerea si stiu ca e greu..si pt mine si ai mei a fost groaznic..insa..ce e important e ca s-a terminat chinul pt ea,si ea sigur isi dorea aceleasi lucru..
de asta Crinutz trebuie sa lupti si sa te gandesti ca mama ta,oriunde ar fi,ii ieste mai bine ca aici..asa viata nu se putea..nici pt ea,nici pt voi..
pentru celelalte fete,va rog din suflet sa luptati!!!!sa nu renuntati pana in ultima clipa,pt ca persoanele dragi merita orice...daca nu merge,asta e voia domnului,insa n renuntati!desi bunica mea nu a vrut sa incerce,eu am mare incredere in tratamentele naturiste.singurele injectii pe care le-au facut au fost ale domnului Togoreanu din Campina..noi suntem din Sinaia,foarte aproape de el,si nu au avut nici un efect..dar nu din astea date de oricine se crede mare naturist..ci unul bine cunoscut si intemeiat..
sa stiti ca va mai urmaresc si desi , nu am o varsta mare,stiu ce implica aceasta boala si stiu si multe detalii..am citit f multe si am vazut cu ochii mei ce inseamna!..va sarut pe toate!!! si inca ceva..Crinutz,in fiecare zi intram aici sa vad ce ai mai scris..te admir f mult si mama ta nu are cum sa nu fie mandra de tine!..sincer..
va pup si nu uitati!!! VIATA E O LUPTA DECI SA LUPTAM!!!

[CryssUK]

Pt Crinutz , Cerasela si pt toti cei care au pierdut pe cineva.
Va citesc de o vreme , nu zilnic , ci asa din cand in cand.
Pe 12 martie se implineste un an de cand a murit tatal meu .a avut cancer. Nu cred ca are rost sa povestesc ce s-a intamplat. In mare parte toate povestile sunt la fel.
As vrea sa vb un pic despre ceea ce s-a intamplat dupa .
Am trecut peste momentul inmormantarii, am mers mai departe, am revenit in Uk la scoala, la munca si ma pregateam incet pt un alt eveniment : nunta mea.
Nu am vrut sa plang, am incercat sa percep totul pe dos, intr-un mod "pozitiv" si in vara am facut o cadere psihica chiar inainte de nunta.
Am crezut ca ma sfarsesc.
Mi-a luat mult timp sa imi revin, dar am inteles ca nu sunt singura, ca sunt alaturi de mine oameni care ma vor iubi neconditionat si am mai inteles ca toate au un rost pe lumea asta.
Parintele sihastru Profirie spunea ca atunci cand ne rugam pt cei morti sa ne rugam pt sanatatea lor. Ei sunt la fel de vii ca si noi, poate chiar mai vii. El avea puterea sa ii vada si sa cunoasca taine greu de inteles de fiinta umana.
Eu fara credinta m-as fi scufundat, probabil nu as mai fi fost aici astazi.

Cerasela, nu te condamna singura, nu te invinovati pt nimic.
Probabil ai facut tot ce s-a putut la acea vreme.
Faptul ca ai inceput sa bei, nu e un lucru bun , dar i se poate intampla oricui. Eu urasc bautura, nu pun 1 gram pe limba ani de zile, darrr in vara asta m-am gandit serios sa ma apuc sa beau.
Pt tine bautura e doar o cale de a scapa de durere, dar acnd vei intelege ca exista si alte cai at vei renunta la ea.
Nu are rost sa iti spun cat de mult ii doare pe cei din jur sa te vada asa. Nu numai ca ii doare moartea unei fiinte dragi, dar pe deasupra ii doare faptul ca te distrugi singura.

Prin bautaura nu gasesti calea la lumina, ci doar te amagesti in timp ce te afunzi din ce in ce mai mult.
Vorbeste despre cum te simti : poate fi o depresie, o anxietate sau alta tulburare care s-a creat din cauza acelui eveniment trist.

Exista pe piata produse naturiste de exceptie, pe care din pacate nu le recomanda nimeni. Eu am luat sunatoare timp de 3 luni si uitandu-ma in urma nu stiu cum as fi trecut peste acele momente fara ea.
E una din cele mai puternice antidepresive si calmante naturale.
Exista tratate intregi pe seama ei.
Da o cautare pe net cu St John's Woth
Este o planta f puternica acre isi face efectul in 1,2 saptamani.
Tb sa fii atenat sa nu o iei in concomitent cu alte medicamente, pt ca interactioneaza aproape cu orice.
In paralel sunt multe preparate homeopatice gen Gelsemium care acum ma ajuta sa trec peste emotiile schibarii locului de munca.E f buna pt raceli si cresterea imunitatii+stari de frica,ameteli, dureri de cap,etc.

Bea zilnic ceai de musetel. Da banalul musetel poate face minuni.
Eu pana anul trecut foloseam musetelul daor pt uz cosmetic.

cateava sedinte de acupunctura te-ar ajuta mult sa iti reechilibrezi energiile si sa iti diminuezi pofta de a bea.
Sunt lucruri care abia acum incet incet incep sa se faca cunoscute in Rom, dar in strainatate sunt f apreciate.

Un psiholog de aemenea te-ar ajuta, dar vei vedea ca totul depinde de tine.Exista terapii comportamental -cognitive care te ajuta sa te cunosti mai bine.
La fiecare gand de ingrijorare sau de tristete, tb sa il scrii pe hartie. Apoi tb sa agsesti motivele sau argumentele pt care esti trist/ ingrjorat.La fiecare gand negativ tb sa gasesti argumente contra, care sa iti dovedeasca ca totusi exist solutii, iar in final sa vii cu un gand pozitiv.

Pare enervant de banal ce am spus si am ras si eu de psiholoaga mea o vreme pana mi-am dat seama ca are dreptate.

Durerea nu e un lucru de care scapi cat ai bate din palme.Tb sa inveti sa o accepti in viata ta in aa fel incat tu sa o controlezi pe ea si nu ea pe tine.
De ce tb sa traim in trecut?
Cei dusi dintre noi au scapat de durere , sunt acolo unde nu exista intristare si nici suspin. E doar o chestiune de timp pana ii vom revedea din nou.
Tb sa traim viata asta ca pe un dar.Toate au un sens neintes pt noi.Pana si suferinta are sensul ei.
D-zeu ne sadeste inca din nastere acea putere simpla si naturala de a fi fericiti, de a merge mai deparyte. El ne-a pregatit de dianinte de a ne naste, pt aceste evenimente.
Noi tb doar sa acceptam ca putem merge mai departe, ca e normal si drept sa ne continuam viata sa ne bucuram din nou, sa ii facem pe altii fericiti.
Sunt convinsa ca parintii nostri ne vad si sufera cand noi suferim, ca poate incearca sa ne spuna ca totul e bine si nu are rost sa mai continuam asa, dar noi nu vrem sa percepem mesajul lor.
Si daca cineva se indoieste de toate astea, at se indoieste de existenta lui D-zeu si a nemuririi.

Am scris un mesaj cam lung si de care am mir eu singura, dar e adevarat, e atat de adevarattt!!!!

O vreme am fugit si nu am vrut sa aud de oameni care sufera, nu am vrut sa am implic ,nici subiectul vostru nu suportam sa il citesc.
Acum am inteles ca tb sa ajut pt ca si eu ( acum cateav luni) as fi vrut sa fiu ajutata.

astazi tocmai am vb cu un tanar de 25 ani (Marian il cheama) care are cancer, care asteapta o vb buna si un ajutor.
Mi-a fost atat de greu sa vb cu el. mi-a trimis un film despre el si nu am indrznit sa il deschid.
Dar poate ii sunt datoare lui D-zeu si tatalui meu sa fac ceva pt cei in suferinta.
Daruind dragoste si ajutor celor in nevoi, ne vom vindeca si noi sufleteste!

Cristina

[adelyna]

Eu sunt inca in stadiul cand ma sfarsesc de durere cand o vad pe mamica mea cum a ajuns.Dintr-o femeie frumoasa,acum ....Are dureri mari si dese si se calmeaza cu algocalmin fiole(dar le ia de 2 saptamani cate 2 pe zi).Va rog mult sa-mi spuneti ,pt ca ati trecut prin asta cu cineva drag,ce alt medicament sa-i dau sa-i calmeze durerea si sa nu-i faca rau pe alta parte?Nu putem ajunge cu ea nici la medic(o doare piciorul rau si daca o misti putin,dar sa o transportam).
Va rog mult sa-mi dati un sfat.
PS.Crinutz ,nu am nascut inca dar cred ca se va intampla in cel mult 2 saptamani.

[CryssUK]

tatl meu lua DH5 parca se chema.
E f imp sa o ajuti cu ameliorarea durerii. Nu o lasa sa sufere.
Mai mult rau decat cancerul nu poate sa ii faca o pastila, fie ea si cu morfina.
Peste tot in lume se folosesc medicamenete de acest gen.
Algocalminul este apa de ploaie la durerile pe care credca le are.
mergi la dr si cere-i ceva care sa o ajute!!!

De cw nu incercati un trat naturist?
Spun asta pt toti pt ca multi se feresc de trat anturiste.
Cand spun trat naturist, nu spun o pastila, un ceai sau o tinctura , ci un regim 100% controlat, si trtament specific.

Sanatate!
C

[adelyna]

Cryss,am incercat si cu regim naturist aproape un an.Nu a mancat altceva decat fructe,salate de tot felul si lapte de soia cu cereale,germeni de grau si tot ce nu se trata termic.Dupa aproape un an uite rezultatul(metastaze).Poate toate astea doar i-au prelungit viata dar nu au vindecat-o.Are o vointa greu de imaginat(a trecut si peste Paste si Craciun cand masa era plina si tot nu a cedat).Isi doreste cu tarie sa traiasca,dar pe zi ce trece ...Nu stiu cum sa o mai ajut.

[mariarusu]

Povestea noastra se va sfarsi curand
simt ca nu mai pot respira de atata durere , imi vine sa ma urc pe pereti , sa adorm profund si sa ma trezesc atunci cind vor fi trecute toate si durerea mamei nu va mai fi . Nu mai manca de 4 zile nimic nici macar apa nu bea , se inneaca , dar chiar si asa i-a zis surorii mele sa o mai duca odata la spital poate o salveaza totusi , ea i-a promis ca incearca sa vorbeasca cu medicii ce sa ii spuna ca mai are doar cateva ore de trait?
Eu nu pot ajunge azi la ea -sunt departe - si am promis ca ma duc maine la prima ora , oare sa fie prea tarziu? Nici telefon nu imi vine sa dau mi-e asa mila de ea incit mi se rupe sufletul nu pot vorbi cu ea. Ieri a implinit 47 de ani - nu credeti ca e totusi prea cruda soarta cu ea? Ne-a fost teama sa nu se sfarseasca ieri dar uite ca a rezistat si ne-a dat ocazia sa ne amintim mereu de ziua ei ca de ziua ei si nu ca de moartea ei .
M-am descarcat putin , va pup pe toate