Membru VIP
Postat 09 ianuarie 2014 - 19:29
Da, mamica, ai spus ca cei care pleaca impreuna la munca trebuie decazuti din drepturi. Tu nua mai stii ce ai scris sau de ce ma tot intrebi?
Sa fie decazuti 2 oameni din drrepturile parintesti pt ca pleaca 1 an la lucru in strainatate si isi lasa copiii cu bunicii????????? tu te gandesti putin la copiii aia?
Intrebare retorica, raspunsul e 'nu'
Membru de baza
Postat 09 ianuarie 2014 - 22:57
madanic, am observat in ultimele doua mesaje ca "statul nu da bani pe oameni" si ca "pana statul nu o sa ridice nivelul de trai" si vreau sa te intreb ce intelegi tu prin stat.
adica din cine e format statul, ca dupa mintea mea statul este format din toti oamenii care locuiesc in acea tara nu doar din unii trebuie sa faca si restul care asteapte sa li se dea.
Membru senior
Postat 09 ianuarie 2014 - 23:29
Statul ne reprezinta, sunt structuri alese si votate de noi. In principiu ai dreptate, statul suntem noi, insa asta nu anuleaza ceea ce spun dimpotriva. Nu am vrut sa aduc partea asta in discutie de frica interpretarilor. Dar noi cetatenii trebuie sa cerem structurilor ce ne reprezinta ceva si majoritatea de reped sa ceara ceva ce este la indemana dar nu neaparat solutia.
Ca sa fiu exacta, majoritatea suntem tentati sa cerem ceva care ne imbunatateste viata in mod direct si sa nu luam in considerare subiecte despre care nu vedem sau nu intelegem exact cum ne afecteaza (pensionarii voteaza intotdeauna cu cine le da ceva la pensie, fara sa se mai uite la subfinantarea educatie ca ce le trebuie, cei care au avut taieri la salariu au votat pe cine le-a promis bani inapoi fara sa chestioneze daca returnarea banilor nu le-a adus un dezavantaj in alta parte). Asa si in cazul discutiei de fata, toti cer aplicare legii curente. Nu neg ca aparent e un plus, insa dupa ce faci un exercitiu de logica si urmaresti ce se intampla cu copilul dupa aplicare legii ai sa vezi ca ceea ce te-a linistit ca cetatzean e o iluzie. Copilul tot sufera intelegi?
Ca cetatzeni ar trebui sa fortzam statul sa ia masuri, dar nu incepand cu finalul. Hai sa obligam statul sa aloce copiilor in plasament familial sume de bani care sa asigure necesitatile, hai sa-i obligam sa faca o lege a adoptiilor mai buna, apoi sa cerem imbunatatirea si aplicarea legii cu privire la abandonul si abuzul copiilor. Sa cerem introducerea unui proces intermediar pentru parintii care au fost fortati sa-si paraseasca copii, cu modalitati prin care sa le fie oferit ajutor nu o hartie care le "incredinteaza" copii statului.
Membru matur
Postat 10 ianuarie 2014 - 11:17
Madanic, realitatea este ca in ziua de azi, daca vrei sa pleci cu anii, poti sa-ti lasi copiii la oricine ca nu te intreaba nimeni de sanatate. Cel mult o procura la notar sa poata sa-i inscrie la scoala si cam atat. Am intrebat ieri de curioasa, daca asta chiar este tot ce se poate face, atunci ce sa mai zic ?!
Nu mi se pare normal, eu ca parinte nu as fi linistita, practic, nu am nici o garantie ca cei in grija carora l-am lasat vor indeplini macar niste conditii minime( nu vorbesc despre cei de care zici tu ca nu sunt informati, ca nu sunt educati...oricum si aceia stiu mai multe decat credem noi, se duc unii pe altii peste mari si tari, se duceau pe vremea cand nu era libera circulatia, adica stiau rostul....)- ipotetic vorbind cazul meu, fiindca, eu nu as pleca fara copii, personal nu concep asa ceva. Inteleg destule pana la un punct, pana la punctul in care anul, lunile, sunt de fapt aniii, ba chiar toata copilaria si adolescenta copilului- practic o viata de om, in perioada asta copiii astia sunt dati de colo, colo pe la toate neamurile, nimeni nu raspunde efectiv de ei, cel mult in masura in care parintii le trimit bani intretinatorilor... Nu pot gasi scuze si mai ales nu respect parintele care pune mai presus de copilul sau, masina, iphonul, si mai stiu eu ce fitze, fiindca pur si simplu linistea, viata si timpul copilului nu le dai inapoi si nu le cumperi cu nimic.
Ca sa cad in extrem, ca oricum ne bagam unii pe altii in extreme, ca asa ne place si ne simtim bine, mie cati bani ar avea Columbeanu si sunt convinsa ca fetei lui nu-i lipseste nimic, eu nu pot sa vorbesc de copilul ala fara sa-mi para rau de el, nu mila da?, imi pare rau efectiv, ca toti banii aia nu sunt mama.
Ca s-a tot adus in discutie abandonul, de unde am eu garantia, ca si parinte plecat, ca celalat parinte ramas cu copiii, sau cei la care i-am lasat nu ma acuza la un moment dat de abandon, de parasire a domiciliului conjugal sau te miri ce. Pana in 2006 erau parinti care nu veneau deloc , fiindca lucrau la negru si nu se circula liber, nu veneau cu anii, in perioadele in care nu isi gaseau de lucru, nu sunau cu lunile si nu trimeteau bani.... asa ca... intelege fiecare ce vrea! Nu dau definitia abandonului de familie, fiindca daca citesti pe net, conditiile din definitie nu trebuiesc sa fie toate cumulate, ...insa imi place ca trebuie sa fie o plangere pentru abandonul de familie...cine sa faca plangerea copilul de 3-4 ani? Ca sa nu mai spun de ce zice codul familiei despre respectul reciproc, sprijinul moral si material intre membrii familiei si chestia aia cu statul care manifesta o deosebita grija pentru cresterea generatiei viitoare...cred ca tuturor celor care am ajuns la starea civila ni s-a citit chestia asta, probabil putini au ascultat-o cu adevarat. Deci, din punct de vedere legal prevederi sunt, sanctiuni nuprea , iar la noi atentia se indreapta prea mult pe partea materiala: are acoperis deasupra capului, are ce manca, nu il bate nimeni, isi vede de scoala e perfect normal copilu...a vazut si vecinul ca sunt toate astea indeplinite, mi-am facut datoria, ori parinteala nu tine numai de datorie! Asta a fost o discutie ca fapt divers!
In fine, m-am intins, ideea este, ca sunt de acord cu partea aia cu pana la decaderea din drepturi sunt o multime de alte solutii posibile, insa ele lipsesc cu desavarsire.
Membru VIP
Postat 10 ianuarie 2014 - 20:35
Te intrebi de unde ai agarntia ca celalat parinte nu te acuza de abandon...pai depinde de situatie. Daca pleci si nu mai dai nici un semn de viata, se numeste abandon. Daca pleci si tii legatura nu se numeste abandon.
Membru senior
Postat 10 ianuarie 2014 - 21:52
Tocmai Marcia, ca exista cazuri din toate situatiile, si de copii lasati de izbeliste si de parinti care i-au lasat cu cineva in care au incredere, si de parinti din care au plecat doar unul si cel ramas acasa s-a hotarat ca nu mai vrea asa dar vrea copii ca sa ia beneficii de la celalalt. E neproductiv sa le incadrezi pe toate in aceeasi categorie.
Eu sunt foarte curioasa sa aflu ce spune exact legea in momentul asta, si mai mult de atat as vrea sa aflu cat de mare e pretul actelor pe care parintii trebuie sa le faca, cat dureaza sa le obtina si toate detaliile astea.
Membru senior
Postat 10 ianuarie 2014 - 22:01
Membru VIP
Postat 10 ianuarie 2014 - 22:02
Strict legat de ideea de abandon, am citit intr-o revista luata azi urmatoarea situatie:
"Tatal nostru a divortat de mama cu 25 de ani in urma, pe cand eram minori. De atunci, nu a mai tinut legatura cu noi, nu a contribuit cu nimic la cresterea si educarea noastra, si-a instrainat toate proprietatile. Acum am primit un telefon de la o matusa, cum ca el e paralizat la pat si ca este responsabilitatea noastra sa-l ingrijim. Suntem sau nu obligati legal sa facem acest lucru?"
Raspuns: da, obligatia de ingrijire "merge" pe linie directa de rudenie, refuzul de a ingriji se considera fapta penala, fiind considerat abandon de familie.
Am ramas asa... Adica daca tatal nu contribuie cu nimic la cresterea si ingrijirea copiilor, e in regula, dar daca (,) copiii refuza sa-l ingrijeasca, e abandon de familie.
Membru matur
Postat 11 ianuarie 2014 - 01:26
Madanic, in momentul asta, practic nu exista procedura legala, se poate sa ma insel, m-as bucura sa aflu ca lucrurile stau altfel. Singura posibilitate este sa dai o procura ca sa poata fi inscris copilul la scoala, la medic probabil, sa ii ridice alocatia cineva, si cam atat...mai mult nu vad ce ar putea sa-l imputerniceasca. Nu intereseaza unde locuieste copilul si cu cine, in ce conditii si de ce...
Eu tutore nu am intalnit decat in situatia in care parintii minorului erau decedati, si este o intreaga procedura in instanta care dureaza luni de zile!
Cunosc caz, acum ceva ani, cand cineva a vrut sa divorteze, lucra la negru in strainatate, trimitea bani, suna acasa ( pana nu a mai avut unde sa sune)...ma rog povestea este lunga, ideea este ca avocatul i-a spus ca poate fi acuzata de sot de abandon, a facut la vremea respectiva niste documente, care urmau a fi inregistrate la protectia copilului cred, nu sunt sigura, oricum era o procedura....acum nu mai exista asa ceva! E foarte simplu de facut asta, cand ai mediul propice, aduci cativa martori care confirma ca nu te-au mai vazut, isi schimba nr. de telefon si ii spune copilului... uite mami nu mai suna!, asa clar ca suferinta copilului va exista fara doar si poate, si va putea fi eventual constatata...! Ca sa nu mai zic, ca nu protejezi doar copilul cu o informare si niste masuri, dar il protejezi si pe parintele ala care chiar crede ca asta a fost solutia ...
Eu, cand mi-am schimbat domiciliul, cei de la evidenta populatiei mi-au cerut certificatele de nastere ale copiilor, si mi-au spus ca , minorii urmeaza legal domiciliul mamei...recunosc ca am fost foarte mandra de mine si de cei care erau asa interesati de minori, adica statul, in naivitatea mea, chiar am crezut ca asta inseamna ceva .
Imi aduc aminte cand erau copiii mici- pana intr-un an, ca spuneam medicului de familie cand, unde si pe ce perioada plec in concediu, practic ma consultam cu el ca sa stiu ce optiuni am in caz ca patesc ceva pe unde plec si ce trebuie sa am in vedere d.p.d.v. medical. La un moment dat, stiu ca mi-a zis ca daca plec cu copilul mai mult de o luna in alta localitate sa il anunt...iarasi am crezut ca o fi vreo procedura, o obligatie a parintilor si la fel mi-am zis ca la faza cu buletinul...
Si cred ca toate stim, care am nascut in tara- banuiesc ca si in alte parti e la fel, daca nu mai mult- ca atunci cand pleci cu copilul din maternitate, spui tot, cu cine si unde pleci, inclusiv masina cu care te deplasezi pana la domiciliu! De ce ne-ar interesa asta doar cat copilul este nou nascut?Toate astea eu chiar am crezut ca inseamna ceva, si sunt niste formalitati dintr-un sistem mai complex...cand colo asta este sistemul!
Si la obiect, in primul rand educatie din scoala, medic de familie implicat, scoala implicata, protectia copilului si o procedura de a lasa in grija legal copiii pe perioada cat parintele este plecat. Esti prins ca nu ai declarat unde, cum, cu cine ai lasat copiii si dovada ca ii intertii material- amenda ( un parinte care nu plateste pensie alimentara dupa doua luni poate fi dat in judecata si risca puscarie)...
Deci nu am bagat de loc in discutie partea afectiva, cu sa zicem ca se constata vreo depresie a copilului, sau mai stiu eu ce...sa fie obligat parintele sa faca ceva...m-am straduit sa nu scriu nimic despre asta, chiar m-am straduit!
Membru junior
Postat 11 ianuarie 2014 - 10:48
Fetelor, eu nu prea inteleg de ce continuati disputa asta pe atatea pagini, deoarece e genul de disputa care nu se poate incheia niciodata. Si asta din motivul foarte simplu ca unele persoane simt intr-un fel si altele altfel in ce priveste copiii. Nu poti sa schimbi ce simti, caci nu e o chestie matematica... Unele considera ca e mai bine pentru un copil sa aiba mancare, haine si educatie (ceea ce e foarte normal si logic), altele sunt mai sentimentale si atasate de copii, simt altfel nevoile copilului si nu concep sa plece fara ei ( ar fi in stare sa mute muntii ca sa poata ramane impreuna :))
Editat de coraly, 11 ianuarie 2014 - 10:48 .
