50 raspunsuri la acest subiect

[emilia.m]

Buna,

 

Nu credeam ca voi ajunge la acest topic vreodata. Lucrurile s-au derulat cu repeziciune, acum o saptamana totul era ok, traiam iluzia ca am o casnicie perfecta si un copil minunat. Dar brusc valul s-a ridicat si cale de intoarcere nu mai exista. Tot ce ma intereseaza acum este binele fetitei mele care va implini 9 luni pe 3 ianuarie. Cum sa fac sa nu fie afectata de divort? Cum sa fac sa nu se invinovateasca pentru acest divort mai tarziu cand va creste? Cum sa fac sa... ei bine... sa nu stric copilul! 

 

Orice sfat este binevenit! Va multumesc mult mult mult de tot!

[emilia.m]

Acum vad ca am scris ca traiam cu iluzia ca am o casnicie perfecta si un copil minunat. Copilul minunat nu e o iluzie. Ea chiar e minunata. Tot restul insa... not so much.

[marius]

Calmeaza-te. 

[ramiris]

Nu sunt psiholog dar cred ca pentru ca fetita ta e mititica sansele sa nu fie afectata deloc de divort sunt foarte mari. Pentru ea normalitatea va fi sa creasca cu mami iar cu tati sa se intalneasca regulat (e o presupunere). Cred ca teama ta tine de faptul ca atunci cand va creste va putea cumva face legatura intre momentul divortului si nasterea ei. Nu stiu ce sfat sa-ti dau insa cu siugranta ai timp sa te consulti cu specialisti in asa fel incat sa gasesti cel mai putin nociv mod de a-i prezenta situatia. Avantajul e ca cei mici iau lucrurile asa cum sunt si nu le introc pe toate partile ca sa gaseasca intelesuri ascunse, Mai ales atunci cand informatia vine de la cea pe care se sprijina universul lor: mama. Important e ca relatarea ta sa fie sustinuta de cei apropiati si sa nu se gaseasca rude/cunoscuti care sa-i spuna altceva. Exista intotdeauna binevoitori care sa vorbeasca mai mult decat trebuie...(ex: bunici/matusi care spun "uite, taica-tu a lasat-o pe biata maica-ta dupa ce te-ai nascut tu ca i s-a parut greu sa creasca un copil si s-a chinuit sarmana singura cu tine").

Totul e sa te impaci tu cu situatia pentru ca odata ce ti-ai gasit echilibrul si nu ai resentimente (usor de spus... stiu) copilul va simti si va fi la randul lui echilibrat.

[marius]

Calmeaza-te. 

Lasa macar 2 saptamani eu zic 1 luna si apoi vezi exact ce anume doresti. Acum nu gandesti clar.

[mcoca]

Emilia, spun ca si Marius, nu te pripi. Intoarce prob pe toate fetele mai intai.

[szivarvany]

Exact cum spune Marius, nu te grabi.

 

 

 

(as fi vrut sa scriu din experienta mea, dar citeste mi semnatura si ajunge :-)

[ramiris]

Scuze, probabil ca am inteles eu gresit.

Eu n-am inteles ca ni se cere sfatul daca sa divorteze sau nu sau daca a luat o decizie pripita. Nici macar nu stim daca divortul e decizia ei sau nu.

 

Intrebarea se referea la efectul divortului asupra fetitei.

[A_Iulia]

Nu stiu despre ce e vorba si de unde au ceilalti informatii si iti sugereaza sa mai astepti.

 

Cel mai simplu pentru copil este ca divortul sa se intample in primul an. Eu am divortat cand a avut copilul 1 an, nu-mi pare deloc rau ca s-a intamplat atunci si nu mai tarziu, probabil ar fi fost mult mai traumatizat.

 

Sigur ca ideal este sa-si pastreze ambii parinti intr-o familie, in care sa primeze dragostea si respectul. Dar daca acestea nu mai exista atunci mai bine divortezi acum decat peste 2-3 ani.

[andacos]

Nu cred ca i se sugereaza sa astepte datorita virstei copilului ,ci faptul ca evenimentele se deruleaza foarte repede,ea e bulversata,acum o saptaina(spune ea)era totul ok,acum e hotarita sa divortzeze...

 

Si eu cred ca intr-o saptamina nu potzi lua decizia de a divortza.Calmeaza-te si apoi ia o hotarire!

 

Dana