17 raspunsuri la acest subiect

[RalexHD]

Si eu am nascut natural si am trecut prin aceeasi depresie postpartum. Dupa nastere am avut mari probleme cu febra laptelui,mai apoi cu faptul ca ma vedeam ca o "laptarie centrala",apoi kg in plus, statul in casa, curatenie,gatit,copil,etc. A fost o perioada fff grea,insa sotul mi-a si ne-a fost aproape,am inceput sa ies din casa,bineinteles si cu cel mic,am incercat sa fac cate putin din lucrurile ce-mi faceau placere inainte(sa citesc,sa ma relaxez prin integrame,etc).Apoi am slabit cu trecerea timpul datorita celui mic,mi-am reluat activitatiile,am inceput seviciul. In mare parte tine de tine si de sustinerea celor apropiati. Corpul se reface,in timp,dar este si treaba de vointa,acum sunt atatea modalitati de a inlatura kg in plus si cea mai la indemana este gimnastica,care sunt sigura ca o s-o faci fara sa vrei cu cel mic. Fruntea sus,se poate!

[aschiutza]

Diana, pt persoanele active, adaptarea la rolul de mamica, mai ales cind nu are prieteni si familie in jur, poate fi f dificila. Si eu m-am mutat fix in luna a opta si nu am mai apucat sa imi fac cunostinte, in orasul meu nu se merge pe strada, numai cu masina, asa ca nu am avut unde sa intilnesc mamici asa ca stiu f bine prin ceea ce treci.

 

Sfaturile mele:

-ai facut control la 6 saptamini la ginecolog? Ce ti-a spus de rana? Ar fi bine sa iti mai faci o programare, pt linistea ta.

- probleme cu incontinenta apare fiindca muschii perineului sunt f slabiti. Fa exercitii ZILNIC, gasesti in internet care ajuta. Dupa vreo 2 luni de exercitii ai sa vezi imbunatatiri majore.

- stabileste cu sotul tau o zi "a ta". Citeva ore in care sa iesi singura fara copil, fara sa fi stresata sa impingi carutul prin magazine unde nu e loc, ca e prea cald sau prea rece pt copil, ma rog , ore in care sa fi tu cu tine insuti. Ca te plimbi, ca mergi la cumparaturi, ca faci baie, egal, timpul ala sa fie al tau.

- mi-e greu sa dau sfaturi cum sa iti faci prietene intrun oras necunoscut. Incearca prin parcuri sa intri in vorba cu alte mamici.Cel mai usor e sa le admiri copilul, apoi poti sa spui ca tu vii pe acolo injur de ora X zilnic si daca va veti ma intilni, peste o perioada de timp mergeti la o cafea. E greu si asa sa iti gasesti prieteni adevarati, dar macar citeva cunostinte cu care sa schimbi experiente

- poate exista ceva actiuni pt bebelusi? Innot? Grupa de bebei pe linga biserica sau clubul orasului? Intreaba pediatrul, poate are sa iti dea un sfat.

- vin-o aici printre noi. E cald, e bine, bem cite o cafea virtuala, ne mai dam un sfat, ne mai ciriim notelus, ce zici? Poti sa imi scri pe PM daca vrei sa discuti ceva particular

 

Si cel mai important:: Ai rabdare cu tine, dureaza pt unele mamici sa se refaca. La mine e deja un an, dar in timpul sarcinii eu nu am avut voie sa ma misc asa ca a durat f mult sa imi recapat tonusul. Plus eu fac parte din categoria de mame care nu slabeste prin alaptat, desi am alaptat exclusiv 6 luni si din cauza unul stomac f sensibil nu pot tine nici diete. Asa ca slabesc si ma refac incet incet citeun pic si citeun pic  . Roaga-l pe sot sa aiba rabdare cu tine pina te refaci. Exista carti pt proaspeti tatici, poti sa cauti una sa i-o faci cadou. Multi barbati nu au idee ce transformari se petrec in corpul unei femei in timpul sarcinii.

Editat de aschiutza, 30 decembrie 2013 - 17:58 .

[monicabo]

Asta mi se pare si mie cel mai important: intelegere si sustinere din partea familiei, a celor apropiati!

Sotul tau ce se astepta, ca de la 2 saptamani de la nastere sa zburzi? Sa fii robot: copil (cu tot ce prespune asta) + indeplinirea treburilor casnice ca  la carte?? Sa zbarnaie totul?Spune-i sa mai astepte pana face copilul vreo 18 ani si se rezolva

[Mik]

Diana, esti mai bine ?

[CorinaDani]

diana, daca situatia financiara va permite, angajeaza urgent o menajera, sa te degreveze macar de treburile casnice. timpul pe care il vei castiga il poti folosi pentru a te odihni. doarme bb, dormi si tu langa el.

ce iti lipseste tie crunt in acest moment este somnul. si timpul personal. ai intrat intr-un cerc vicios, din pacate.

mergi la medic pentru problemele de sanatate mentionate. intreaba medicul ce poti face si in privinta starilor prin care treci, daca exista medicamente/suplimente care sa te ajute, dar sa fie compatibile si cu alaptarea.

daca in zona in care locuiesti nu exista un parc, exploreaza alte cartiere, unde sa poti ajunge relativ rapid, cu un taxi sau masina personala (daca ai). bb e prea mic pentru a-l vantura acum prin mijloacele de transport in comun.

si stai linistita in privinta transformarilor corporale, exact asa am patit si eu, mi se flescaise pielea, muschii atarnau peste tot, e din cauza schimbarilor hormonale, ai rabdare sa-si revina organismul.

prietenele acelea multe despre care povestesti, unde sunt acum si ce fac ? te-au dat uitarii sau cum ? iesi intr-o zi la o cafea cu ele,  in mall, cu bb in carucior, am vazut multe mamici facand asta. iti va prinde bine o astfel de iesire, chiar daca e vorba numai despre 2-3 ore (intervalul dintre alaptari).

sambata si duminica, daca vremea e insorita/placuta, mergi impreuna cu sotul la o mica plimbare cu bb, intr-un parc sau la gradina zoologica, undeva sa iei un pic de aer curat, sa faci miscare, sa te vada soarele.

[Fleurdelise]

Si eu am fost si sunt practic singura cu copilul, fara bone si cu un ajutor anemic din partea consortului. Fara rude si prieteni adevarati aici, doar cunostinte. Daca stateam si analizam situatia la rece, cred ca as fi cazut in depresie.

Mie mi s-a parut usor, dar nu minimizez cu nimic prin ce treci. Cat a fost bebe mic, era vara (nascut in iunie) si eram mereu pe afara, la plimbare. Avem parcuri multe aici in apropiere, daca ma plictiseam de ele, urcam in masina cu bebe si la drum, in parcuri mai indepartate.

Lumea aici, inclusiv mamicile, nu e f sociabila. Am mai iesit cu cunostinte mamici de origine romana sau europeana.

Iarna e mai greu, mai toata lumea e prin case, mai ales cand vremea e urata.

Asta e situatia mea, ma rog acum copilul e mai marisor, 18 luni, merge la gradinita de la 8 luni, pt ca eu am reinceput sa lucrez.

 

Ce poti face tu:

implica-l mai mult pe sot. Mie modelul asta cu sotul plecat de dimineata pana dupa ora de culcare a copilului mi se pare nedrept pt. mama si nu cred ca e batut in cuie. Daca e chiar asa programul lui, atunci sa compenseze in weekend: activitati impreuna si cateva ore timp numai al tau (in care poti mege la shopping sau la fitness daca nu alaptezi, la plimbare, cinema, etc-orice iti face placere).

revitalizeaza-ti reteaua de prietene. Vorba celorlalte fete, unde sunt ele? Daca te-ai mutat in alt oras, nu va scrieti pe mail, vb la telefon? Nu pot sa te viziteze in weekenduri? Stiu ca e mai usor de zis decat de facut... De ce nu, prietene sau macar cunostinte noi, facute in parc, in sala de asteptare la medic, la sala, la cosmetica etc?

rudele tale, mama sau o sora daca exista, nu te pot vizita o perioada de timp? Ar fi un suport moral si un ajutor fizic concret care te-ar mai elibera un pic de starea asta de "incatusare" pe care o ai acum.

 

Ganduri ca ale tale ca sunt toata ziua nas in nas cu copilul am mai avut si eu, dar le-am indepartat, pt ca nu duc la nimic constructiv si, de fapt, asa e si normal si benefic in mare masura sa fie cat e bebe mic.

 

In rest, corpul se reface, la fiecare in ritmul ei. Poti lua masuri mai drastice daca simti nevoia cu adevarat, dar eu te sfatui sa te relaxezi. Rezolva insa problema la medic cu rana perineala, e sursa de disconfort.

 

Sanatate si bucura-te de bebelusul tau!

[Alexaki]

Buna tuturor! Ma aflu pentru prima data aici pe site si sincer imi pare bine c

[Alexaki]

Buna seara tuturor mamicilor sau viitoarelor mamici!Mi-am luat inima in dinti si am decis sa devin membru,deoarece cred ca am nevoie de ajutor...de cateva sfaturi pentru a putea trece de o depresie pe care cred ca mi-am insusit-o fara sa vreau.Sunt insarcinata in 29 de saptamani si de vreo cateva zile plang fara motiv,sunt foarte trista,nu stiu ce sa mai fac. 

Tin sa precizez ca nu lucrez ,pentru ca am fost in strainatate ,iar acum m-am intors sa nasc aici,fiindca am familia si prietenii aici.Insa,am vrut sa lucrez ceva de acasa,dar e foarte greu sa gasesc,mai ales ca sunt insarcinata.

  Revin la starile mele si vreau sa va spun ca simt nevoia sa vorbesc cu cineva mereu,drept pentru care atunci cand sunt singura fac curatenie luna in casa!!!Si cu toate astea tot ma apuca plansul din senin,ma gandesc la viata mea dinainte,parca nu mai imi convine nimic la nimeni.Sotul meu imi spune ca am luat-o razna, ca am un comportament bizar si stiu ca asa este ,pentru ca simt asta si eu....offf va rog sa ma sfatuiti cum sa fac sa ma schimb , sa fiu iar plina de viata ca inainte...mi se pare foarte greu sa gasesc o solutie...va multumesc pentru atentie si astept sfaturile voastre!