... coechipieri desigur... în fond, ţinta finală este educaţia în sine, aşa încât şi mami şi tati trebuie să facă ce e mai bine în acest sens. Dar ce facem atunci când mami şi tati au principii diferite de viaţă şi nu reuşesc să se pună de acord în privinţa diverselor aspecte legate de educaţia copilului? Vi s-a întâmplat? Cum aţi ieşit din impas?
Mami şi tati - coechipieri sau adversari în educaţia copilului?!
#1
Postat 16 decembrie 2013 - 19:30
#2
Postat 16 decembrie 2013 - 22:51
De exemplu: Ana, 7 ani, clasa I. Eu spun ca e bine pt ea sa doarma la ora 21. El spune ca daca doarme la 21, se trezeste singura de la 6.30. (in loc de 7) si ca sa se culce la 21.30. Acu' s- au mai asezat lucrurile si nu se mai scoala nici ea cu noaptea in cap, iar ora de culcare a devenit 21.30. Da' io, de cate ori pot, tot o culc la 21. Ei ii convine 21.30 si speculeaza situatia, da' si eu fac la fel.
#3
Postat 17 decembrie 2013 - 10:39
Noi avem o regula: niciodata nu ne contrazicem in fata copiilor.Cand vorbesc eu ,sotul nu se baga si viceversa.Cred ca e corect asa.
#4
Postat 17 decembrie 2013 - 11:16
Noi avem o regula: niciodata nu ne contrazicem in fata copiilor.Cand vorbesc eu ,sotul nu se baga si viceversa.Cred ca e corect asa.
Chiar daca cel care vorbeste greseste grav ? Chiar daca instinctul itizice ca ar trebui sa iei apararea copiilor pentru ca sunt nedreptatiti?
#5
Postat 17 decembrie 2013 - 11:25
Nu stiu ce vrea sa zica "greseste grav" -daca te referi la bataie asa ceva nu se face si nici scandaluri nu sunt(ai mei acum au doar 6 ani, deci mari discutii nu sunt)
Pana in prezent nu s-a intamplat nimic ce sa lezioneze intergritatea sau bunul simt .Cand v-a veni vremea si se v-a intampla asa ceva (nu tare cred,pentru ca suntem persoane civile)vom lua masuri.
Deocamdata facem asa cum am scris mai sus si pana in prezent copii sunt educati bine.
Cred ca copilul devine confuz daca aude doua pareri contrastante , cum sa inteleaga care-i calea buna daca parintii se contrazic?
#6
Postat 17 decembrie 2013 - 11:49
Si daca vorbesc pe rand dar diferit ce va face copilul? Dar parintii?
#7
Postat 17 decembrie 2013 - 12:10
Ex: copilul agata si da jos un pahar care se sparge, sau doar se rastoarna ce e in pahar. Unul din parinti se apuca de tipat la copil si il pedepseste. Celalalt ar trebui sa taca si sa accepte decizia primului? Sau sa evidentieze ca a fost o greseala, nu intentionat si copilul ar trebui cel mult sa ajute la strans ?
#8
Postat 17 decembrie 2013 - 12:16
Acum se vorbea in mod general.
Si oricum asta e responsabilitatea parintilor ceea ce vor spune in legatura cu ceea ce e gresit.
Nu intram in amanunt daca nu avem o problema clara,nu? Daca dati exemple si atunci dezbatem.
Sau vi se pare normal exemplul asta:
Copilul vrea sa se joace in loc sa faca teme.Eu spun : prima temele apoi jocul. Ar fi aberant ca sotul dupa mine sa-i zica: nuuuu, tu joaca si apoi daca vrei si mai ai timp faci teme...
La mine nu se intampla asa, deci eu am spus cum se face la mine in casa, restul e treaba lor ce fac.Am 80% din responsabilitate in ceea ce priveste educatia copiilor , sotul e putin prezent in casa din cauza serviciului si pana acum nu s-a plans nimeni de copii mei.
#9
Postat 17 decembrie 2013 - 12:19
Ex: copilul agata si da jos un pahar care se sparge, sau doar se rastoarna ce e in pahar. Unul din parinti se apuca de tipat la copil si il pedepseste. Celalalt ar trebui sa taca si sa accepte decizia primului? Sau sa evidentieze ca a fost o greseala, nu intentionat si copilul ar trebui cel mult sa ajute la strans ?
Exemplu la mine in casa:
pentru atat nu ma apuc nici de tipat ,nici de pedepsit.Eu culeg sticla si copilu sterge .In asta nu are ce sa se bage sotul ca asa face si el la o adica.
#10
Postat 17 decembrie 2013 - 12:20
Ex: copilul agata si da jos un pahar care se sparge, sau doar se rastoarna ce e in pahar. Unul din parinti se apuca de tipat la copil si il pedepseste. Celalalt ar trebui sa taca si sa accepte decizia primului? Sau sa evidentieze ca a fost o greseala, nu intentionat si copilul ar trebui cel mult sa ajute la strans ?
Eu imi doresc din suflet sa fi evouluat(ca persoane,ca societate) atit de mult,incit niciun parinte sa nu-si certe/pedepseasca ...copilul ,pentru un pahar trintit de podea.
Nici eu nu cred ca parintzii ar trebui sa aiba pareri diferite in fatza copiilor.
Ei ar trebui sa stie sa managerieze situatzia,incit -chiar daca parerile sunt diferite,in fatza copiilor ei sa se completeze unul pe altul,sa arate ca o echipe.
Dana