Am vazut o parte doar din interviu , restul mai tarziu poate reusesc insa ceea spune pana aici mie mi se pare de bun simt si foarte bine exprimat.
In General nu sunt de acord cu diferite "metode" de crestere a copiilor pentru ca stiu clar ca fiecare familie e altfel, chiar si in aceeasi familie copiii sunt altfel insa omul asta nu da o reteta ci subliniaza cateva modalitati ce trebuie ocolite.
Raspunsul la intrebarea despre persoanele ce spun :" pe mine m-au batut ai mei si le sunt recunoscator (pentru ca altfel nu ajungeam om eventual) " este unul dintre cele mai realiste pe care l-am auzit eu pana acum si chiar am urmarit diverse interpretari pentru ca si sotul meu spunea la fel in urma cu ceva timp deci ma chinuia problema:)
Edit: acum am citit ce s-a scris mai sus despre copiii cu care se colaboreaza foarte greu. Stiu despre ce e vorba si eu am unul de acest gen . Personal insa mi se pare caexact la el a mers cel mai bine tipul asta de crestere . Daca pe ceilalti i-as fi obligat sa faca ceva poate nu ar fi luat-o niciodata ca o conditionare , sunt asa de draguti si de dispusi la a colabora insa el in mod sigur da. O ia ca o fortare si nu uita , data viitoare face in asa fel incat sa nu mai ajunga la mana Mea daca gresesc si ma port asa.
Nici eu nu rezist mereu si il mai pedepsesc atunci cand face chestii mult prea gogonate mai ales la adresa fratelui mai mic insa de fiecare data am constatat ca nu am procedat bine cand am ales calea asta. A fost mult mai bine cand doar i-am spus : l-a durut pe fratele tau faptul ca ai strigat, te-ai ascuns de el, etc . Atat doar si in General pentru un timp nu mai face minuni. Daca insa il trimit la el in camera, nu il mai las cu bicicleta pe drumuri sau alte pedepse ce imi trec prin cap:) cum da de cel mic , cum ii mai pregateste ceva desi il iubeste enorm.
Editat de mamica11, 16 decembrie 2013 - 18:26 .