Imi aduc aminte cand eram in armata si plecam in permisii. Bucuria era urmata inca de la inceput de stresul intoarcerii...ultima zi acasa mai bine as fi murit, asa uram sa ma intorc inapoi acolo.
Si nu eram copil, eram ditai omul...si nici nu stateam departe de casa o vesnicie.
Dar asa eram eu. Alti colegi nu erau asa... de unde deduc ca depinde de firea fiecaruia.
Problema este: stie cineva care este impactul pe care o astfel de vizita de Craciun il are asupra unui copil in momentul intoarcerii la cotidian?
Asa, cu mintea de acum, as zice ca orice zi petrecuta in afara orfelinatului este un castig pentru copil...dar oare asa o fi? Exista cumva nu o certitudine...dar macar un studiu?