PS: lamuriti-ma si pe mine, va rog, care puteti: cum vine asta, nu pot trai fara tine, dar stau gramada cu reprosuri si acuzatii? Ca mie imi da cu virgula...
reprosurile si acuzatiile catre partener pot fi un comportament invatat din familie. asa facea tata, deci e normal, asa se face. deci fac si eu.
eu am trait asta oarecum pe pielea mea. maica-mea e stilul asta, isteric, care-si varsa frustrarile pe cei apropiati (sot si copii), avand senzatia ca asa se cuvine. nu exista niciun dubiu ca maica-mea isi iubeste profund sotul si copiii. ai mei sunt chiar un cuplu reusit, sunt potriviti impreuna, insa in privinta nervilor maica-mii nu s-a schimbat nimic intr-o viata. nici acum maica-mea nu cred ca realizeaza exact cat greseste si are 63 de ani.
eu am realizat asta tarziu, dupa 20 de ani, abia dupa ce m-am maritat ca nu, nu se cuvine sa-ti versi nervii pe persoana iubita. dar asta abia dupa ce mi-am luat-o serios in bot, caci evident, repetam comportamentul maica-mii (de-aia iti iei barbat, sa incaseze, nu?). ma rog, nu intru in detalii, asta e inca un subiect sensibil pentru mine, chiar daca am reusit sa sparg cercul asta vicios (zic eu). oricum, n-a fost usor si a necesitat serioase si dureroase introspectii.
deci in concluzie, da, se poate ca relatia sa fie una buna per ansamblu si totusi el sa nu realizeze cat rau ii face partenerei.
Editat de portocalia, 01 decembrie 2013 - 00:37 .