De ceva timp observ la fiica mea (12,6 ani- clasa a VI-a) ca-i abatuta. O intreb daca are ceva, ...nimic. Dupa mai multe iscodeli aflu ca s-a certat cu cea mai buna prietena a ei care nu-i mai vorbeste(de fapt doar o înţeapă) si care s-a aliat cu alta colega de clasa impotriva ei. Fiica-mea sufera ca un caine, exclusa din grup.Ele erau de fapt un grup de 3, din care acum e exclusa.
Am mai inceput sa observ si cum aleg sa-si vorbeasca, in general, fetele(la 12-13 ani), uneori cu rautati dureroase, aflu despre barfe, ironii care ma socheaza la varste asa mici. Parca-s femei in miniatura.
Poate stiti, unele grupuri de fete se formeaza dupa cat de "cool" esti, ce telefon ai, cate "aere" iti dai, cu ce te imbraci, vorbesti sau nu despre baieti, ai cele mai noi"gadget-uri"(sper c-am scris corect) . Numai aiureli. Barca se schimba dupa cum bate vantul la varsta lor.
Culmea e ca eu sunt amica cu mama fetei, dar intr-o astfel de situatie, e aiurea si sa ne mai vizitam, ca nu pot s-o iau pe fiica-mea cu mine, in conditiile in care "prietena" n-o mai poate suferi.
Ce-as putea sa fac? Ce sa-i spun? s-o consolez, sa nu...doar s-o determin sa-mi povesteasca ce-o doare(ca-i si interiorizata si nu zice nimic)... Ati trecut prin asa ceva?
Ce putem face ca mame intr-o astfel de situatie?
Eu i-am spus ca prieteniile adevarate se vad in timp, ca nu e un capat de lume daca prietena ei nu-i mai vorbeste si ca-si poate gasi alte fetite cu care sa vorbeasca.
Va multumesc anticipat pentru raspunsuri.