93 raspunsuri la acest subiect

[coraly]

Din experienta mea, as zice ca modul in care se comporta nu reprezinta incapatanare decat in procent foarte mic, ci mai degraba modul ei de a dezvalui anumite dezechilibre, probleme, pe care nu le stie spune, nu le intelege si nu le poate controla. Poate fi vorba fie de chestii fiziologice, gen lipsa de vitamine /minerale, alergii alimentare, alte afectiuni, fie de probleme psihologice, legate in principal de relatia cu parintii - atentie insuficienta, atitudine negativa (interdictii), asteptari prea mari si educatie permanenta (copiii au nevoie de multe ori sa fii acolo pt ei ca un prieten, nu sa le servesti continuu lectii). 

[ioanaa28]

Eu cred ca problemele mici sau mari in comportamentul copiilor gasesc invariabil explicatii in atitudinea si relatia parintilor cu acestora. 

Asta e primul lucru pe care trebuie sa-l intelegi si accepti. Tu ca parinte trebuie sa te schimbi, sa-ti schimbi abordarea pentru ca sunt clar greseli. E mai simplu sa dai vina pe copil, mai exact pe factorul genetic, ...."asa e ea/ el, incapatanat ,ff energic...etc..."

Mai greu e sa schimbi, sa te schimbi, si sa ai rabdare sa construiesti piatra cu piatra sa nu ai pretentia unor rezultate spectaculoase maine.

[Selene_Bunny]

Hm, inseamna ca si expertii aia la care ma tot trimite Alizee gresesc cand stabilesc cum e copilul. Nu s-a pus problema de ceva genetic la noi.

[caress]

Selene, nu mi ai raspuns la intrebarea pe care ti-am pus-o legat de  cum se desfasoara aceste vizite.Ce faceti voi si unde sunteti in timp ce Daria le distruge lucrurile, arunca obiecte in pereti, etc? Serios, nu mai are 2 ani sa o tot smulgi de pe scaune, mese, sertare, perdele, etc...adica vreau sa cred ca nu asa se intampla...Voi stati la masa sau de vorba si ea se duce in alta camera ca se plictiseste? Face lucrurile astea cu voi de fata?

[Selene_Bunny]

Si cu noi de fatza, si in lipsa noastra. 

[dianama]

Pai sunt doar scurte vizite sau ramane ore bune,cat tu esti la munca ,sau cum?

[Selene_Bunny]

Nu au fost scurte vizite, de data aceasta, au fost vizite lungi (zile). Asa a fost situatia. Insa durata vizitei nu are importanta.

Editat de Selene_Bunny, 09 noiembrie 2013 - 00:08 .

[Selene_Bunny]

treaba cu picioarele goale nici nu ar trebui sa apara la preocuparile tale si motive de a te certa cu copilul.

 

Mda, numai ca acum tuseste de rupe, are muci ce curg ca la robinet si temperatura 38 cu 2.

[portocalia]

eu nu cred ca trebuie s-o responsabilizezi tu pe ea, dimpotriva, cred ca ea nu are niste limite clare trasate si lipsa acestor limite e o povara mult prea mare pentru un copil atat de mic. ea nu are incredere ca se poate baza pe tine. de-asta si ti se uita in ochi si sparge pretiosul bibelou, se roaga practic de tine sa iei o pozitie de forta, sa trasezi o granita clara. sa stie unde se termina responsabilitatea ei si incepe responsabilitatea ta.  numai ca na, forta asta nu vine din vorbe blegi si rugaminti in lacrimi si negocieri in probleme fundamentale cu un copil de 5 ani. nu negociezi chestii esentiale cu ea, lucrurile esentiale nu se discuta. alea sunt granitele care delimiteaza un teritoriu safe pentru copil. fara granite, ce-am fi? (infinitul e un concept de-a dreptul terifiant pentru conditia umana si aproape imposibil de imaginat pentru noi; granitele sunt bune, te simti aparat in cadrul lor, ele delimiteaza un spatiu cunoscut in care poti evolua in siguranta.)

 

nu-i de gluma, am in familie o faza asemanatoare: mama slaba, plangacioasa, care nu se poate sustine pe ea insasi, fiica puternica, inteligenta, creativa. (parintii sunt divortati).  la 15 ani, pleaca de-acasa zicand ca merge la un party si se intoarce la 9 seara, si vine a doua zi la 4 dupa-amiaza. (isi inchide telefonul intre timp). nici macar nu se oboseste sa anunte ca intarzie.  mama se da de ceasul mortii si-si mananca unghiile in timpul asta, si-atat. a schimbat liceul, dintr-unul mai bun unde intrase cu mult efort, intr-unul mai prost, pentru ca voia sa fie cu "gasca". parerea mamei nu a contat niciun pic. insa mama e somera, pretinde ca nu-si poate gasi un job, pentru ca, uite cate probleme ii provoaca fiica, ea trebuie sa fie acolo pentru fiica non-stop, nu poate avea nicio alta activitate (lucrativa). cine se ascunde dupa cine in cazul asta? in opinia mea, fiica s-a saturat s-o duca in spate pe mama, cu problemele ei de toate felurile, cu fragilitatea ei emotionala, cu lenea ei existentiala, cu incapacitatea de a-i trasa niste limite clare si un teritoriu safe. si atunci se revolta in toate felurile posibile. numai ca-i periculoasa revolta la varsta asta, poti da de droguri, poti da de tot felul de oribilitati. ar avea nevoie de-o mama puternica, care s-o struneasca si sa-i fie exemplu, nu de una care se lamenteaza continuu si pretinde ca-i acolo pentru ea, dar care de fapt nu-i in stare de mare lucru (nici macar sa-i asigure un nivel de viata cat de cat confortabil). 

Editat de portocalia, 09 noiembrie 2013 - 04:01 .

[carmencat]

Nu au fost scurte vizite, de data aceasta, au fost vizite lungi (zile). Asa a fost situatia. Insa durata vizitei nu are importanta.

Ba da, durata vizitei are importanta.

Selene, ea incearca sa va spuna ceva, eu cred ca voi sunteti cei care gresiti cumva in aceasta relatie. Asta trebuie sa descoperi. Ce anume din ce faceti voi o pune in pozitia asta defensiva (da, agresivitatea ei poate fi de fapt un comportament defensiv) si sa incercati sa va schimbati voi fata de ea. O sa fii uimita de cum se schimba ea apoi.

Cred ca ar trebui sa incepi la nivel mental in primul rand. Nu o mai considera un junghi in coaste, un cui in pantofi. Copilul asta nu a venit pe lume numai ca sa te enerveze pe tine. Iarta-ma, nu vreau sa te supar, dar de multa vreme, tot ce spui despre ea este absolut negativ.

Priveste-o tu altfel, fundamental altfel. Incepe prin a-ti repeta ca e copilul tau si e minunata. e raza ta de soare. Vezi lucrurile bune din ea. E o fetita buna, inteligenta, e cuminte (chiar daca numai uneori), proiecteaza-ti inainte binele. Incurajeaz-o, laud-o. Gaseste lucruri mici pentru care sa o lauzi.

Chiar daca a apucat sa arunce cu ceva de pereti, cand se calmeaza spune-i mami, sunt mandra de tine ca ai reusit sa te calmezi si sa te stapanesti, sunt convinsa ca data viitoare, chiar daca vei fi foarte, foarte suparata vei reusi sa te opresti inainte sa spargi/strici obiectul care iti pica in mana. Ia-o in brate. Spune-i, tu esti o fetita puternica si mami te iubeste mult. O sa rezolvam impreuna ce te supara, trebuie numai sa imi spui si gasim o rezolvare. Spune-i tot timpul ca o iubesti, mangaie-o, ia-o in brate, fii langa ea. Are nevoie de motivare pozitiva.

Ai incercat pana acum cu pedepse, cu disciplina, incearca cu dragoste si cu apropiere. Gaseste drumul catre sufletul ei.