93 raspunsuri la acest subiect

[geuta]

Nu stiu, eu n as dezbate nimic , acasa si stai frumos acasa, fara foarfece la indemana si fara culori de pictat peretii si cand esti pregatita sa iesim in lume si nu te pui in pericol zburdand pe canapele si nu distrugi la altii intentionat lucurrile, vedem cum facem.

Nu mi se pare nimic hilar in a vedea un copil de 5 ani facand fix si exact ce vor muschii lui.

Mi se pare cam radicala atitudinea asta. Ok, inteleg nu-I las la indemana nimic ce o poate rani (foarfeca, ace, medicamente, etc), dar cum sa o tin in casa pana se cuminteste. E copil si noi am fost  asa. E mica se incanta, se indeamna cu alti copii....

[szivarvany]

Si eu am copil, ca sa ne ntelegem.

Si i am organizat timpul si energia. Adica i le am canalizat.

Insa am primit in vizita si copii care ne au lasat socate pe amandoua. De asta spun ca nu mi se pare nimic hazliu si nu e vina copiilor. Da, or fi unii energici, razvratiti etc ... dar tu ca parinte ce faci ?

Si da, cunosc si copil de 10 ani (oradenii mei forumisti il stiu) care face fix si exact ce si cum vrea. Si daca la 5 ani ii gaseam scuze ... acum nu mai gasim.

[geuta]

Daca nici la 4 ani nu-l intelege pe NU .. (ingeneral vorbind, nu de fetita ta in particular).

Sunt de acord ca exista cazuri particulare, si ca acolo trebuie lucrat, dar in general, un copil de 4 ani intelege foarte bine cand ii spui NU.

Nu e vorba ca nu-l intelege pe NU, il intelege perfect pentru ca stie sa raspunda si cu NU, dar nu are capacitatea intelectuala de a corela o actiune cu consecinta ei. De aceea puterea exemplului este mai buna decat teoria. Nu mai sari in pat ca te poti lovi la cap. Bineinteles ca a sarit cand nu am fost langa ea si a dat cu capul de perete si a plans 10 minute. de atunci in pat se urca si coboara frumos.

[missdarcey]

Teoriile si discutiile nu prea ajuta la varsta asta  Nu cred ca la 5  ani realizeaza legatura intre saritul pe pat si tevile de la centrala. Come on, te uiti in ochii ei , ii spui ca nu are voie sa sara si daca nu inceteaza o iei in brate si o duci in alta camera pana se linisteste.Dar fara multe teorii.

De ce ii place sa ia foarfeca ? Poate vrea sa va jucati cu ea . Eu i-am cumparat un set de foarfece si ii dadeam sa taie tot felul de lucruri , ba chiar o lasam si cu foarfeca de la bucatarie.Decupati impreuna , taiati hartii si materiale , lipiti-le.

 Cand eram copii am avut masina de cusut in casa si niciodata mama nu a legat sertarele sau sa ascunda foarfece sau ace. Ne explica clar si atat. Daca umblam eram atenti. Aa , si fratii mei au batut odata vreo 100 de cuie in peretele din fata casei  .

 

Copiii nu simt frigul asa ca noi adultii , e posibil sa nu o deranjeze gresia rece, si nu cred ca de acolo sunt infectiile urinare . de ce nu o acoperi cu o mocheta sau un covoras?

 Nu e normal sa faca ce vrea dar trebuie sa nu ii lasi impresia ca tot ce face e gresit.

 

Cu creioanele  a mai fost discutia , eu cred ca ar trebui sa-i dai o masa acoperita cu musama si sa o lasi sa sa-si faca de cap fara sa-i atragi mereu atentia. La gradinita cum e , murdareste si pe acolo peretii ?

Editat de missdarcey, 08 noiembrie 2013 - 10:39 .

[geuta]

Szirvany- categoric daca le gasim scuze, nu ii ajutam deloc, din contra.

Asta incearca si autoarea subiectului, sa caute solutii.

Din experienta mea de mamica de un copil cu o personalitate foarte puternica iti spun ca e nu greu foarte greu. Pentru ca, din pacate mai sunt si adulti care nu stiu cum sa relationeze cu un copil. Exemplu concret: sambata am luat masa in familie extinsa (socrii, cumnata, cumnatu si nepotul). Fetita a inceput sa se dea in stamba , iar nepota-miu (14 ani) a inceput sa rada, si bineinteles ca ea credea ca nu stiu ce bravura face si mai rau continua, cumnata-miu zicea la masa de fata cu ea, ca el crede ca noi o s-o scapam din mana, ca ea mereu se da in stamba, etc. Soacra-mea a zis ca e prea alintata. Toata discutia de la masa se canalizase pe copilul meu si pe noi ca parinti, dar niciun adult nu a incercat macar sa ii distraga putin atentia.

Pana cand m-am enervat si mi-am luat copilul de la masa si I-am lasat pe ei cu teoriile lor. Prin urmare fata a avut luni prima intalnire cu psihologul, ca sa " o descoasa " iar pe noi ca parinti sa ne invete cum sa ne purtam cu ea.

in rest nu avem  problem cu ea - e manierata, desteapta, toate in limita la un copil de 4 ani.

[Alizee]

 

Nu, nu mai mergem de o gramada de vreme, si oricum intr-un mediu strain, nefamiliar, are un altfel de comportament - timid, rezervat, chiar obedient.

 

Deci, problema este in familie.

Pacat ca ai intrerupt sedintele la psiholog.

 

Nu mai este un copil chiar atat de mic; are 5 ani. La varsta asta, ar trebui sa stie ce e bine si ce e rau, daca familia ar fi stiut si cum sa o invete/educe.

Mai are putin si incepe scoala. Rezolva problema educatiei, ca altfel, numai probleme veti avea. La scoala, daca vrei randament, trebe sa fie atenta, linistita la ore, sa asculte ce ii spune invatatoarea.

 

Imi cer scuze daca am fost prea dura, dar, pana acum, doar ai deschis subiecte, ai intrebat si... nu ai aplicat niciun sfat.

 

Trezeste-te ! De tine depinde viitorul copilului tau, chiar daca asta iti da mari batai de cap !

[carmencat]

Mie mi se pare mai mult razvratire, nu incapatanare. Mi se pare cumva ca asta e modul ei de a va pedepsi pe voi.

Poate gresesc... dar cred ca ati incercat sa impuneti cam prea mult dincolo de o limita a ei de suportabilitate, ca au fost multe momente in care ati pus fata in fata "incapatanarea" ei si incapatanarea voastra si uneori a castigat ea. Mai cred ca ea efectiv e in conflict deschis cu voi si a inceput sa cam castige toate bataliile. Deja nu o mai deranjeaza pedepsele, pentru ca euforia castigarii unei batalii in fata adultilor o multumeste pe deplin. Secunda in care iti sparge in fata un obiect la care tii, asa demonstrandu-ti ca ea te pedepseste pe tine si ca ea castiga si ca ea face ce vrea.

Mai cred ca deja nu mai functioneaza nu pune mana pe foarfece ca te poti accidenta. Pentru ca fix asta va face, nici nu mai aude ultima parte cu te poti accidenta si ca de fapt aceasta interdictie este pentru binele ei.

In momentul acesta eu cred ca ea considera adultii dusmanii ei declarati si e determinata sa castige batalie dupa batalie.

Poate ca ar fi bine sa reduceti "NU"-urile directe, sa va controlati voi foarte mult, sa va calmati (stiu ca e usor de vorbit si greu de pus in practica), sa reorganizati spatiul de locuit astfel incat sa nu aiba la indemana prea multe posibilitati de a strica si de a provoca.

Ai pomenit de comportamentul cateilor. Cand ai un catel distrugator, unica solutie e sa dai tot la o parte din calea lui, sa nu aiba ce distruge in primul rand, sa ii oferi multa, foarte multa miscare, sa il obosesti maxim, mai pe romaneste, astfel incat sa nu ii ramana prea multa energie pe care sa si-o canalizeze distructiv, sa il motivezi pozitiv.

Cred ca asta ar merge si cu fetita ta. Decat sa mergeti in vizite unde poate distruge "just for fun" mai bine iesiti in parc, la joaca, cu rolele, cu bicicleta. Daca ajunge franta de oboseala in casa nu ii mai arde de distrus instant.

Daca nu sunt chestii grave, fa-te ca nu vezi, e posibil sa faca prostioare strict pentru a va provoca. Incearca sa ocoliti conflictele. Posibil sa nu mai faca prostioare daca nu mai are feed-back-ul dorit.

Incearca sa fii mai blanda, mai permisiva, mai toleranta.

Merge cu picioarele goale pe gresie? Nu sari din prima: Esti fara papuci?? Iar??? Ti-am spus de o mie de ori sa iti pui papucii, te imbolnavesti, mergem la doctori, etc etc etc, iti iau papusa preferata daca te mai vad fara papuci!!!

Incearca asa: iubito, nu iti este frig la picioruse? sa iti aduca mama niste sosetele sau papuceii? nu? nu vrei? bine, mama, daca iti ingheata piciorusele imi spui sau te duci tu si iti pui sosetele sau papuceii, da? Te iubeste mama mult si tare nu as vrea sa te doara burtica.

Si tot asa.

Inainte sa ii cereti ei sa se schimbe, schimbati-va voi. Ea doar reactioneaza la ce ii oferiti voi.

Si as mai zice sa cautati alt psiholog care sa va ajute pe toti sa va cunoasteti unii cu altii, sa va ajute sa descoperiti ce aveti nevoie unii de la altii si cum sa oferiti ceea ce au nevoie ceilalti.

[roxanaz]

Mamicilor de copii incapatanati - cu adevarat incapatanati - ce solutii (mai) aplicati pentru a gestiona aceasta incapatanare si pentru a o canaliza in directia buna?

 

eu nu inteleg ce e aia "cu adevarat incapatanati"? adica cum se defineste?

 

numai parintii au mijloacele de a comunica cu copilul si de a ii modela pornirile, daca cred ca e cazul. si un eventual psiholog pediatru, daca ei se simt in impas.

[Marion9]

Poate se pliciseste cand merge in vizite.Sunt si copii cu care se poate juca sau numai adulti?

[irbo]

si eu am una bucata copil foooarte incaptanat. in curand va face 4 ani. pentru anumite chestii avea restrictii. stia clar ce nu are voie sa faca, dar facea fix lucrul interzis foarte tacticos si il vedeam cum se uita la mine pe furis sa vada daca a reusit sa ma enerveze...este greuuu de tot, da greu sa te poti controla tot timpul. este un razboi al nervilor. desi nu sunt fumatoare de multe ori am tendinta sa ies afara sa fumez :)...

ce am incercat. asa cum se spunea mai sus evit sa restrictionez prea multe chestii. are acces la foarfeca, lipici , acuarele, etc. In sertare i-am lasat acces liber dar am scos tot ce il putea rani sau tot ce putea strica. Daca are tendinta sa fuga sa mazgaleasca peretii, ii distrag rapid atentia incercand sa-l chem sa facem nu stiu ce forme haioase pe hartie.

am ajuns la concluzia ca are nervii mult mai tari decat noi, asa ca in general prefer sa ii distrag atentia cand face o fixatie pt ceva aiurea, incerc sa ii interzic cat mai putine chestii, incerc  sa evit ceea ce stiu ca il deranjeaza si sa prevad crizele. nu functioneaza mereu, este obositor pentru noi, dar asta este. imi este clar ca daca intru in conflict direct cu el de obicei cedez nervos prima, iar el vede treaba asta ca pe o victorie. iar cand e vreme buna intradevar il tin cat mai mult afara sa isi consume energia.

zilele trecute am fost in par ci sm fost surprinsa de cate reguli stupide sunt impuse unor copii. din 20 de minute petrecute de o bunica cu fetita in parc (fetita de vreo 7 ani sa zic), bunica a tipat non stop la copil la stilul :"nu mai alerga ca asta nu e joaca", "cand te dai pe tobogan niciodata nu intoarce capul in spate", "nu sta jos ca nu te vad", etc...din punctul meu de vedere reguli efectiv stupide, in conditiile in care copilul era adus in parc pentru a se juca. asa ca ma gandesc ca trebuiesc alese razboaiele care merita duse si nu vad de ce se exagereaza cu anumite reguli , fixatii care poate chiar nu au atata importanta. sa nu uitam ca sunt totusi copii.