93 raspunsuri la acest subiect

[carmencat]

Selene, uite aici definitia infectiei: http://www.sfatulmed...l/infectie_1204

Nu te mai gandi tot timpul ca se imbolnaveste. Poate ti se pare ca am o fixatie. Chiar conteaza gandurile pe care le proiectezi.

 

Eu am centrala setata ziua pe maxim 20 de grade si noaptea pe 21, maaaaxim 22, cand vine cineva la noi si vocifereaza ca ii e frig. Noi suntem bine.

 

Nu ne trec mucelile daca fac mai cald in casa, pe verificatelea. Nici daca exageram cu imbracatul. Uite m-am uitat la termometru acum. Am 21 de grade in casa.

Eu sunt in niste colanti pana la genunchi si un tricou cu maneca scurta. Sot in pantaloni scurt si tricou. Copil intr-un costuas tip pijama-trening, nu stiu cum sa ii zic, cu pantaloni lungi si bluza cu maneca lunga, material subtire, din care se fac tricourile de vara, fara maieu. Are o pereche de sosete in picioare din alea normale, subtiri. Cand isi aduce aminte isi mai ia papucii, cand nu, nu.

Tuseste, ca a luat o viroza de la gradi. Si ii curg mucii. Pentru tuse ii dau stodal, pentru muci, pun din cand in  cand pivalone. Si niste tantum verde din cand in cand in gat ca e un pic ragusita. Nu ii e frig, nu ii e cald, se joaca pe jos, pe sus, pe unde vrea. A iesit identic echipata cu mine pe balcon sa intindem rufele. Da, la iesitul pe balcon am trimis-o sa isi caute papucii ca e cam praf, e balcon deschis, sa nu isi murdareasca sosetele.

I-am dat siropul si am anuntat-o ca in jumatate de ora pun masa, apoi merge la culcare, sa se organizeze cu jucatul si stransul jucariilor corespunzator. Acu' trage tare sa isi termine puzzle-ul pe care l-a inceput, sa se incadreze in timp. Daca nu il termina, o mai las un pic, o laud ca s-a incadrat in timp si o felicit ca si-a strans jucariile. Si ii spun ce fetita minunata am si cat de mult ma ajuta.

Tocmai a terminat puzzle si vrea sa vina sa ma ajute sa intindem rufele pentru ca am facut uaaaaaaaaaau ai terminat!!!! vai mami, ai facut un progres urias!!! sunt mandra de tine!

[emanouela]

Tu o tii pe-a ta si gata...si te mai miri de copil...ti-a intrat in cap, evident e mult mai usor, ca ea e incapatanata si o duci pana in panzele albe, dar tu, Selene, cum esti? Eu nu vreau raspun, pt ca nu ma intereseaza, raspunde-ti tie.

Nu intereseaza pe absolut nimeni cum iti cresti tu copilul....poti sa-l infofolesti, sau nu, sa-l incalti pe gresie sau nu, sa-l lasi cu usa si geam deschis, sau inchis ermetic, poate sa arunce obiecte sau nu, etc....dar in mom in care tie ti se pare ca ceva e in neregula, vii, intrebi, la fiecare parere/argument adus de un user, aduci contrargumente mie mi se pare dialogul surzilor.

[ela_04]

Carmencat, scri asa de frumos ca indiferent ce spui eu sunt de acord cu tine 

Insa...din pacate sau din fericire, exista si copii pt care lucrurile nu sunt asa de simple niciodata.

Hai la masa... se poate transforma usor intr-o adevarata lupta. Nu vreau, nu mi-e foame, ce avem ciorba? nu-mi place ciorba, vreau alta ciorba, vreau un lapte sau nu vreau nimic decat sa ma joc acum. Lasa-ma in pace!

Strange jucariile e la fel...nu vreau! strangele tu! dupa ce incerci cu frumosul de vreo 100 de ori...hai sa ma ajuti si tu, uite ca le strag eu batrana, te apuca toate cele si ii spui ca daca nu le strange le pun in pod. Intr-un final il convingi sa puna mana...dar e in reluare si daca nu stai cu gura pe el tot cu jucariile imprastiate il gasesti si dupa 30 min. 

Cam asa e la copiii mai incapatanati. Orice ii ceri e o lupta. Dar de ce trebuie? da, nu vreau, nu-mi place, urlete, tipete, frustrari. Daca apuci macar o data si ii spui... bine mama azi nu manacam nimic, dupa 30 min incepe sa urle ca din gura de sarpe ca ii e foame! rauuuu! si o tine asa pana iti vine sa-ti pui manacarea in cap singura.

Cand te apuca spumele ca vezi mancarea intinsa pe jos si pe el cum arunca cu lingura, iti zambeste frumos si iti spune ca a fost o gluma sau te intreaba daca si oameni mari mai gresesc.

Ce sa zic... sunt copii si copii.  

[carmencat]

Oh, ella, nu iti imagina ca eu am asa o viata roz, copilul si cainii perfecti, sotul perfect, familia perfecta, ca eu sunt perfecta. Doamne, cat de frumos scriu!!

Si eu am un copil normal, cu nu vreau si tot arsenalul.

Am avut un caine distructiv si bolnavicios (a murit asta iarna de batranete) care toata viata lui a fost ocupat sa imi manance mie ficatii si sa imi innoade neuronii, in pauze distrugea casa si ce mai nimerea si el, ce sa faca... avea 40 de kile... Am zis ca daca i-am supravietuit lui (la propriu) nimic nu e imposibil. Asa ca am mai luat unul, de paza, care am constatat ca are probleme comportamentale grave, cu care am facut terapie comportamentala (pe bune, cu terapeut de caini, ca numai dresor nu pot sa ii spun). Cand am fost depasita, cea mai inteleapta chestie  pe care am putut sa o fac a fost sa ma recunosc depasita si sa cer ajutor. Si sa merg mai departe. Acu' mai am un caine, tot de paza, care are 5 luni jumate si deja 40 de kile si e mascul. Ce crezi ca as face cand ajunge la maturitate daca nu as lucra cu el tot timpul.

Pe mine cainii m-au invatat multe. M-au invatat in primul rand sa am rabdare, sa incerc sa inteleg cum gandesc ei si sa ma adaptez eu, sa ma fac inteleasa, sa nu le pretind lor sa inteleaga cum gandesc eu, ca nu au cum. Si m-au mai invatat ca orice problema apare trebuie rezolvata urgent. Dar urgent. Pentru ca mai tarziu e intotdeauna prea tarziu. Un caine ajunge de la stadiul de pui mototol simpatic cu burtica grasa si roz si maxim pupabil si rasfatabil la un adult fioros si care te depaseste fizic in mai putin de 1 an. Deci ai la dispozitie extrem de putin timp sa educi, sa depistezi probleme, sa rezolvi, sa insufli incredere si forta. Altfel esti mancat. La propriu.

Si am mai invatat de la caini ca orice confruntare trebuie sa se termine cu stapanul invingator. Daca nu esti convins ca invingi, ocolesti confruntarea. Pentru ca altfel ii dai un ascendent psihic asupra ta. Nu umilesti un caine, dar nici nu il tratezi ca pe egalul tau, pentru ca nu e. Cainii au si ei conflicte pe care trebuie sa le rezolvi, altfel si le rezolva singuri si nu vrei, categoric nu vrei sa ii aduni feliati cand vii acasa. Si au un simt al dreptatii uluitor.

Cam asta am invatat eu de la caini si din reflex aplic si la copii. Si merge.

 

Nu iti imagina ca fi-mea merge pe sarma. Dumnezeule, nu. Uite acum la pranz a mancat ciorba si a zis ca nu vrea sa manance felul doi. Daca zicea  mami m-am saturat, nu mai pot, ii ziceam bine. Asta pot sa inteleg, ca nu iti mai trebuie. Dar avea chef de fite si figuri. Nu ii pusesem multa ciorba (de perisoare) si apucasem sa ii pun musacaua in farfurie. I-am zis mami, gandeste-te bine ce spui, cand o sa ma rogi sa te las la locul de joaca la Carrefour o sa iti spun si eu la fel, nu vreau. Deci, ca sa intelegem. Iti mai e foame sau nu? Daca iti e foame, mananci si felul doi, daca nu, nu. S-a uitat la mine foarte serioasa. Mami, poti tu sa imi spui nu vreau, daca eu te rog sa ma duci la locul de joaca? Da. Daca tu poti sa spui nu vreau sa mananc felul doi, si eu pot sa spun nu vreau sa te duc la locul de joaca. Si stie ca vorbesc serios si daca am apucat sa spun ceva nu revin. Asa ca a mai comentat ce a mai comentat si a mancat felul doi.

 

Editat ca am mai mancat litere...

Editat de carmencat, 09 noiembrie 2013 - 14:39 .