5 raspunsuri la acest subiect

[marius]

Intamplarea face ca in aceasta seara, o fosta eleva de-a mea sa readuca o poza din spate. Moment in care desigur amintirile m-au napadit brusc si m-au pus fata in fata cu eterna intrebare fara un raspuns macar acceptabil:

De ce?

In poza sunt eu, fratele meu mai mic, mama si tatal meu la banchetul de absolvire al fratelui meu. Eu si tata in calitate de profesori, de frate si parinte iar mama desigur in calitate de sotie si ....mama. 

Un tata profesor, o mama, unul din copii coleg iar celalalt la acea vreme absolvent.

Din toata aceasta imagine frumoasa in felul ei, poate si inedita insa viata a decis altfel.... tata e mort, fratele e pierdut iremediabil si a mai ramas o mama si un fiu intrebandu-se:

De ce?

Intrebare la care desigur dupa cum stim, nu va exista niciodata un raspuns.... oricat de mic... doar sa fie acceptabil. 

Poate intr-o alta lume mai buna.

Noapte buna!

Miniaturi atasate

• 

[adi2003]

Aveţi grijă de voi! 

[Carmenbr]

Marius, big hugs si de la mine!

[anaraluca83]

Asa e viata din pacate!  Daca am putea alege noi pt altii, ar fi bine, dar nu se poate, fiecare face alegerile sale . Nu e povestea mea, e a sotului meu, cu tatal mort, fratele plin de vicii pierdut in lume, numai D-zeu stie unde si el si mama lui ramasi sa aiba grija unul de altul. Dar ce nu te omoara, te face mai puternic! Capul sus !

Editat de anaraluca83, 01 noiembrie 2013 - 00:09 .

[portocalia]

Marius, un gand bun de la mine!

 

In astfel de momente mi-as dori sa fiu foarte credincioasa, sa simt credinta aia care are raspuns la toate intrebarile si care nu lasa loc de dubiu. 

Editat de portocalia, 01 noiembrie 2013 - 01:33 .

[redactor]

Draga Marius,

Destine, vieți, suflete, carari...
Fiecare are un rol si un scop si o lumina de urmat.
O imbrarisare sincera de la mine!