Desi a ajuns mai mult comerciala, in America a fost adusa de irlandezii emigrati din cauza foametei.
Este una din sarbatorile pagane care a ramas, ca si Sanzienele la noi, care sunt chiar trecute in calendar, desi laolalta cu nasterea Sf.Ioan.
Pentru celti, era sarbatoarea cand se incheia vara, soarele, lumina, recoltele, si sosea intunericul, frigul si iarna - asociate cu moartea. La 1 noiembrie, se credea ca umbla stafiile, sufletele celor morti, si druizii le foloseau pentru a prevesti anul ce urma sa vina.
Dar pentru ca ele sa nu ramana ratacite in lumea celor vii, se aprindeau focuri (aici, in Irlanda inca se mai aprind, deja se aduna cauciucuri si lemne pentru ''bonfires'') ca sa le ghideze inapoi spre intunericul din care vin.
Cand au venit romanii peste celti, au suprapus sarbatoarea lor a mortilor cu cea a Samhain-ului, iar mai apoi crestinismul a suprapus din nou sarbatoarea tuturor mortilor peste cele doua. Sunt totusi origini comune, si cred ca asta este de retinut. In invatamantul Waldorf, in antroposofie, exista aceeasi serbare, in care copiii fac lampioane si canta "mama pamant, deschide-te"...
Dar obiceiurile au ramas, oamenii dadeau de pomana si adultii (inainte sa apara obiceiul la copii) veneau si cereau mancare pentru festivitati. De unde si trick or treat-ul de azi.
Iar dovleacul isi are originea tot dintr-o credinta celta, in care un om, Jack, care din cauza faptelor sale rele a fost alungat din Rai, dar si din Iad, asa ca a ramas haihui intre cele doua lumi, cu un nap si niste carbuni. Asa ca a sculptat napul (devenit acum dovleac) si a aprins carbuni in el, de unde si obiceiul cu lumanarea din dovleac.
Eu cred ca, fie ca o sarbatorim fie ca nu, ramane o sarbatoare interesanta si foarte mistica, si e de apreciat ca a ramas printre noi pana in zilele noastre.