E mult de discutat aici.
Din cate stiu eu sinuciderea in randul adolescentilor este un fenomen mult prea complex pentru a fi limitat doar la un anumit profil. In fapt e un fel de criza personala acuta.
Lipsa parintilor din viata ei, a prietenilor, poate a unui confident adevarat, a magariilor din internet, din viata reala, toate asezate peste o fire mai sensibila cu tendinte de autodistrugere... - nu e indeajuns ca sa se puna niste limite.
===
Din experienta mea proprie ingradirea accesului la internet, la FB si alte retele de socializare, nu reprezinta decat solutii pe termen scurt.
Este un prim pas sa-i povestesti copilului despre riscurile FB din dorinta de a-i preveni suferinta insa nu este de ajuns si niciun parinte nu trebuie sa se opreasca aici.
Daca el nu a trait, simtit, nu a experimentat acele emotii negative nu va avea niciun motiv sa creada in existenta lor.
De aceea cheia este sa-i invatam cum sa faca fata unor evenimente neplacute de acest gen. Cum sa-si trateze emotiile negative, cum sa-si administreze frustrarile, furiile si cum sa raspunda la agresiuni.
Parintele trebuie sa comunice cu copilul, trebuie sa-l supravegheze fara a exagera, si in functie de temperamentul si comportamentului lui sa incerce sa anticipeze si sa recunoasca anumite circumstante favorizante care il pot face pe copil sa actioneze intr-un anumit fel.