In primul rând si cel mai important este sa ne cunoaștem copilul in totalitate.Mai puțin contează ce ne dorim noi pentru ei,daca aceștia nu reactioneaza la Dorințele noastre.Si ce, daca se intampla ca un copil,fiind printre primii cei mai buni din clasa,in fapt Dorințele acestuia ies din tiparul părintelui sau,afisand un comportament incompatibil cu cel afisat acasa.De fapt,așa se si intampla.Nu putem fii aceleași persoane in diferite situații si locuri,dar păstrăm baza principiului pe care ne am format.
De câte ori am auzit ca un copil foarte cuminte,chiar olimpic,a sfârșit prin a se sinucide sau a devenit infractor,sau mai știu eu ce.In fata noastră,a părinților,ei caută sa intre in tiparul pe care noi il facem,insa ,Ieșiți pe ușa,Dorințele lor capătă viața,si iată ca se integrează in cercurile de prieteni la care ei își găsesc sau încearcă sa si găsească identitatea.Aderam sau nu la un grup de prieteni in funcție de personalitatea noastră,dar nu trebuie uitat faptul ca atunci cand pericolul se apropie,e bine sa fugim la cei care ne apară,in cazul lor,la părinți.
Lasati i sa experimenteze,fără teama,dar nu uitati sa le spuneti ca nici cel mai bun prieten nu i poate scapă din situații periculoase,si atunci e mai bine sa se retragă.
Fiti prieteni cu ei,si nu le impuneti cum ați fi vrut voi sa fie acei prieteniDaca ei se identifica cu unii despre care ați auzit lucruri mai puțin plăcute,atunci e cazul sa aflați cum e copilul vostru de fapt.