Roxana, te inteleg perfect. Cred ca starea asta de depresie post-natala e accentuata si de faptul ca nu ne mai putem ocupa de copiii cei mari la fel ca pana acum. Mie, cel putin, cand il mai apuca pe fi-miu tristetile ca se plictiseste si "nimeni n-are timp de el" mi se rupe inima si sunt in stare sa bocesc fara oprire. Stare accentuata de lipsa de somn, ca parca daca apuci sa dormi ceva, toate cele is mai suportabile.
Arnnia, nu-ti fa griji, la al doilea copil esti in stare de mult mai multe decat la primul, ba chiar te miri de chestia asta :)).
Daniela, felicitari pt greutatile baietilor. Cu gandul la tortul tau, azi noapte devoram tortul cumparat de sot in we, "sa avem de desert". Ma apuca uneori o pofta de dulce dupa alaptat de nu ma pot abtine, sa vedeti ce-am sa trag eu cu regimul dupa ce opresc alaptatul.....
Pe mine m-a luat maica-mea ieri la prelucrat (cat timp baietii dormeau de somnul de pranz) tot pe subiectul Matei. Cum ca ar trebui sa-l las mai independent, sa nu-i mai fac toate chefurile ca tre sa inteleaga si el ca "nu mai e ca inainte, acuma are o sora, si-a pierdut intaietatea". Ca daca-l rasfat asa in continuare unde ajung, o sa intru in spital de oboseala. Ca prea s-a invatat dependent de mine. Ce e aia la clasa a III a sa stau permanent langa el sa-si faca temele si sa-l aduc eu de la scoala aflata la 50 m in spatele blocului? Bine ca nu mi-a zis-o pe aia cu cheia de gat, ca innebuneam.
I-am explicat la randul meu ca daca ea ar avea mai multa initiativa si rabdare in ceea ce-l priveste si l-ar antrena in activitati interesante da, as fi si eu degrevata. Dar in conditiile in care singura initiativa este "du-te si-ti fa temele" sau "du-te la culcare ca-ti strici programul", e clar ca se simte copilul aiurea si se poarta in consecinta. Sau daca-l corecteaza la o tema, ii spune ca "asta puteai s-o faci mai bine" si atat. Pai argumente, justificari, n-avem? Sa inteleaga si copilul de ce se putea mai bine. Plus ca-l ameninta cu ta-su (du-te si fa-ti ghiozdanul ca vine tati si se supara pe tine), ei ne-avand absolut deloc acest gen de relatie, Matei stie ca tre sa faca aia sau ailalta fiindca trebuie, nu de teama mea, sau a lu ta-su sau a unei pedepse.
Oricum se pare ca noi gresim grav si vis-a-vis de ora de culcare (la 8 jumate ar tre sa fie in pat) si vis a vis de ce vede la tv (da, vede si filme clasificate pt varste mai mari dar intotdeauna cu noi alaturi si important este cum le intelege, nu doar eticheta) si vis a vis de tot ce-i permitem sa faca. In primul rand ca nu-i bagam clar in cap ca, in calitate de copil mai mare, trebuie sa fie intelegator.
Si ce m-a mai enervat rau e faptul ca daca nu e de acord cu ceva legat de fata, nu spune direct, o ia prin apropo-uri. Aseara de ex mi-a cerut un scutec curat sa tina fata in el, ca nu e ok s-o tina asa, fara sa fie infasata, ca e usor sa ii luxezi vreo mana daca nu esti atent si dupa aia tragi o gramada. Azi noapte cand a facut mandra circ (nu stiu daca de la colici sau de la ce-o fi fost) cauta disperata suzeta sa i-o dea "macar cu asta sa nu mai planga, daca de leganat nu ne induram", desi i-am explicat clar ca daca nu a acceptat suzeta la prima incercare, nu ma indemn f tare sa i-o dau, ca am experienta de amor-de-suzeta de la Matei si nu m-ar deranja sa evit asta.
In fine, si tot asa, azi dimineata cand m-am intors de la scoala si am gasit fata tot infasurata in scutec si tot cu suzeta in gura am explodat si i-am explicat ca in momentul asta, pentru mine, singurul ajutor potrivit este cel dat in concordanta cu instructiunile mele. Ca stiu cat de dictatorial suna dar asta e, eu iau deciziile cu privire la copiii mei si cu asta basta. Daca mie fata imi adoarme ne-leganata si fara suzeta, e clar ca n-are nevoie de astea .....La modul cel mai sincer, dupa ce se intoarce sotul din delegatie (ca de aia si am, inca, nevoie de ajutor) o trimit acasa ca prea ne luam in bete din orice.