4 raspunsuri la acest subiect

[blue_starr]

Deschid aici un subiect despre miciile minciuni ale poznasiilor nostrii. Deja trec si eu cu Sandra prin perioada asta tragi-comica as spune eu, fiindca de multe ori nu reusesc sa imi dau seama cand minteste si cand nu.

 

Sigur ca de fiecare data ii atrag atentia ca nu e frumos sa mintesti desii hai sa recunoastem ca si noi adultii mintim din varii motive.

 

De multe ori rad de minciunelele ei ca sa exemplific, zilele trecute a inceput gradinita nu am simtit-o emotionata dar..a facut pisu in pat.

 

Cand am intrebat-o ..Cine a facut pisu' in pat?.. a spus : ..Nu am facut eu pisu momo a facut ( maica-mea).

 

Normal am inceput sa rad dar i-am atras atentia ca nu e frumos sa minteasca nu stiu ce a determinat-o sa spuna minciunica asta, eu nu o cert din motivul asta fiindca am considerat ca e normal ca din cauza emotiilor si a oboselii sa se ,,scape,,

 

Dovada e ca acum nu mai face, dar..ma uimeste in fiecare zi cu inventivitatea ei in  privinta minciunelelor nu ma stresez stiu ca e doar o faza si o sa treaca, dar parca astept sa treaca mai repede.

 

La voi cum e cu miciile minciuni?

[viviana]

Blue_starr, cand ai intrebat copila "cine a facut pipi in pat?" iar raspunsul era evident, i-ai oferit o portita de scapare. Asa ca a folosit-o cum nu se poate mai bine si ingenios.

Chiar daca ai fi intrebat-o "de ce ai facut pipi in pat" tot nu ai fi primit un raspuns coerent - pentru ca ea pur si simplu habar nu are de ce a facut..

 

Acuma sa revenim la micile minciuni. As putea scrie o roman.

Fii-mea a fabulat din greu pana spre 10 ani.

A facut-o din mai multe motive:

- sa fie in centrul atentiei

- sa ascunda o fapta care credea ea ca ma va supara

- sa iasa basma curata dintr-o anumita situatie

- gasea un raspuns ce credea ea ca va fi multumitor pentru mine

- dorinta de a arata parintelui ca e ireprosabil

- dorinta de a-l face mandru pe parinte

 

la scoala dorea sa fie mereu prima si in centrul atentiei. Si cum, prin rezultatele la invatatura  nu putea trece de anumiti colegi fabula pe alte chestii. Si ailalti copii o ascultau cu gura cascata.

 

S-a suit in biblioteca si a daramat toate cartile, i-au cazut in cap pur si simplu cu o bubuitura asurzitoare.

Mi-a spus ca nu ea a facut-o ci prietena ei imaginara care nu e deloc cuminte si nu stie ce sa-i mai faca.

 

A spart paharele si mi-a spus ca au cazut pentru ca a fost cutremur.

 

In clasa I-ii (vroia sa intre in gratiile invatatoarei, ea si numai ea) a spus ca ma-sa e croitoreasa si face palarii foarte frumoase asa ca m-a sunat biata femeie sa-i fac un turban.

 

In clasa a 2-a a plans pentru o nota proasta si pentru ca i-a fost rusine sa spuna ca plange pentru atata lucru o zis ca i-a murit bunicul. M-au sunat chiar 2 parinti sa-mi ofere condoleante.

 

Ideea este, ca in functie de minciuna spusa, de cadrul in care fost spusa, de ce anume a stat la baza ei trebuie explicate consecintele sau trecute cu vederea.

[blue_starr]

Blue_starr, cand ai intrebat copila "cine a facut pipi in pat?" iar raspunsul era evident, i-ai oferit o portita de scapare. Asa ca a folosit-o cum nu se poate mai bine si ingenios.

Chiar daca ai fi intrebat-o "de ce ai facut pipi in pat" tot nu ai fi primit un raspuns coerent - pentru ca ea pur si simplu habar nu are de ce a facut..

 

Acuma sa revenim la micile minciuni. As putea scrie o roman.

Fii-mea a fabulat din greu pana spre 10 ani.

A facut-o din mai multe motive:

- sa fie in centrul atentiei

- sa ascunda o fapta care credea ea ca ma va supara

- sa iasa basma curata dintr-o anumita situatie

- gasea un raspuns ce credea ea ca va fi multumitor pentru mine

- dorinta de a arata parintelui ca e ireprosabil

- dorinta de a-l face mandru pe parinte

 

la scoala dorea sa fie mereu prima si in centrul atentiei. Si cum, prin rezultatele la invatatura  nu putea trece de anumiti colegi fabula pe alte chestii. Si ailalti copii o ascultau cu gura cascata.

 

S-a suit in biblioteca si a daramat toate cartile, i-au cazut in cap pur si simplu cu o bubuitura asurzitoare.

Mi-a spus ca nu ea a facut-o ci prietena ei imaginara care nu e deloc cuminte si nu stie ce sa-i mai faca.

 

A spart paharele si mi-a spus ca au cazut pentru ca a fost cutremur.

 

In clasa I-ii (vroia sa intre in gratiile invatatoarei, ea si numai ea) a spus ca ma-sa e croitoreasa si face palarii foarte frumoase asa ca m-a sunat biata femeie sa-i fac un turban.

 

In clasa a 2-a a plans pentru o nota proasta si pentru ca i-a fost rusine sa spuna ca plange pentru atata lucru o zis ca i-a murit bunicul. M-au sunat chiar 2 parinti sa-mi ofere condoleante.

 

Ideea este, ca in functie de minciuna spusa, de cadrul in care fost spusa, de ce anume a stat la baza ei trebuie explicate consecintele sau trecute cu vederea.

 

 

Viviana tu deja vad ca ai experienta eu inca invat dar nu vad motivul pentru care fiica-mea ar trebui sa se simta vinovata ca sa ,,scapat,, niciodata nu am certat-o pentru pisu doar i-am atras atentia ca e fetita mare :) si ca nu e bine sa se scape asa.

 

In alta ordine de idei cu minciunelele fiicamea e as deja, odata sa dus si a luat un iaurt din frigider si la mancat fara sa-mi spuna, binenteles cand am intrebat-o a dat vina pe altcineva din casa si a mai cerut unul :) 

[viviana]

Uneori copiii se simt vinovati doar prin simplul fapt ca stiu ei, cred ei, ca nu e frumos ce au facut.

Dar, e prea mult spus vinovati. Cred ca n-au facut un lucru bine si incearca sa evite sa ne supere.

La varsta asta minciuna e comuna si nu are neaparat o legatura cu faptul ca il certi sau nu.

 

 

Cand copilul inventeaza ceva sau exagereaza anumite intamplari poate insemna ca el isi doreste un anumit lucru si are impresia ca si va capata acel lucru. In momentele astea nu interveneam cu nimic. Poate, doar pe alocuri, sa-i temperez imaginatia.

 

Cand mintea ca sa obtina sau sa evite ceva abia atunci interveneam aratandu-i ca exista o alta cale de obtinere, de evitare a acelui ceva. Ii spuneam ca adevarul este important si ca va castiga mai mult daca il foloseste.

 

 

[eumada]

Mai,Eva avea 1 an si 10 luni....si avea un joc cu mos craciun...niste figurine de plastic...ei si se juca cu un castron cu apa....la un moment dat vad ca apa e varsata pe covor....o intreb"de ce ai varsat apa?

La care ea,serioasa...."nu eu...cuciunu` mic buf"....

 

Daca la varsta aia a fost in stare sa minta.....