Babutele dragutele,
bine v-am regasit... Imi place ca sunteti harnice, vesele si pline de idei, de toate felurile, medicale sau nu, ca de obicei. Ma bucur tare mult pentru fetelele cu reusite depline , Ari, MeAlex, adrianady, si le tin pumnii atat lui Sandy care se afla intr-o perioada atat de minunata cat si fetelor tin pumnii stransi fetelor care urmeaza sa fie pe urmele ei Jose, Qiao, Velvet, Sami...
Acu vine partea mai putin vesela, dar promit sa fiu scurta si pe final chiar si optimista. Promit. In niciun caz n-as intra doar sa va stric buna dispozitie. M-am vazut zilele trecute pe forumul de unguroaice la gravidute si de fapt eu nu mai sunt. Nu mai sunt din iulie , de la apropae 22 de saptamani cand am aflat ca, de, nici nu stiu cum sa scriu... e visul urat (unul din ele, ca-s mai multe) al gravidutelor... Sindrom Down. Dar el a fost visul meu cel mai frumos. Baietelul meu.
A fost sarcina obtinuta prin FET1 ( PK) , dupa o sarcina obtinuta la FIV 2, finalizata cu SOE la 9 saptamani, in decembrie. Am avut un an tare plin, dar cum spunea Bruni candva, pe o lata platforma : Da' nu ma las, nu ma las..." Acum ma pregatesc de FET 2, astept rezultatul cariotipurilor si intr-o luna, doua sunt la Budapesta. Pk are pentru mine pregatiti un blastocist si o morula [ascuns]' Dar, nu se stie nicodata de unde sare iepurele, de ce nu, dintr-o morula?
Am uitat sa urez si botezuri magice pline numai de ursitoare bune, mamicilor care au cu ce
Si nu in ultimul rand sa-i tin Samirei pumnii stransi pentru ca stiu ca e cineva ( cel putin cineva) la Budapesta care o asteapta - cuminti. Pe mami.
M-am intins, se vede ca eram nepovestita, si mai ales undeva unde oamenii inteleg. Atat de important...
Va imbratisez si ma gandesc sa raman si eu la voi... E cald si bine la voi