Claudia, nu ma supar pe tine. In parte ai dreptate, in parte nu ai dreptate.
Da, daca vreau ceva vreau ACUM si fac tot ce tine de mine sa reusesc si da, imi asum riscuri pana la un punct calculate. Dar sunt o persoana destul de cerebrala si logica, zic eu, asa ca la mine vreau ACUM se traduce prin a nu lasa garda jos pana nu obtin, pana nu reusesc sa fac ce mi-am propus la un nivel macar satisfacator. Asta se reflecta in tot ce fac si in tot ce am realizat.
Nu o sa inteleg niciodata o colega de-a mea, de exemplu, care permanent spune eeee... usor-usor ma apuc si eu de monti... se apuca asa usor-usor de vreo juma' de an, usor, permanent e ba cu covrigu' pe masa, ba cu biscuitele, ba cu painea si cand trebuie si cand nu trebuie. Dar ea se apuca usor-usor. La fel cum se si muta in apartamentul pe care si l-a cumparat, tot usor-usor, de vreo 2 ani incoace.
Sa revenim in sfera culinara. Nu ai dreptate cand spui ca nu mananc voit anumite lucruri sau in anumite cantitati si ma frustrez. Nu ma frustrez. Stiu ca e greu de inteles. Asa cum mie imi e greu sa va inteleg pe voi cei care poftiti la cate ceva si care mancati.
Pur si simplu pentru mine mancarea nu e asa ceva special. Mananc daca imi e foame, chiar nu conteaza prea mult ce, bine, in limite comestibile totusi.
Eu nu am poftit la tort si la briose. Le fac pentru ceilalti din casa si da, stiind ca sunt conforme, imi permit sa mananc si eu putin. Dar la fel de bine pot sa nu mananc.
Am cumparat ieri, de exemplu, struguri fara samburi de la Mega, pentru fi-mea. Anul trecut pe vremea asta mancam numai struguri din astia cu cascaval. Si nu intelegeam de ce ma ingras. Acum stiu. Da, imi plac la gust, imi place combinatia, dar nu pot sa zic ca lesin fara ei. nici macar nu fac efort sa ma stapanesc sa nu mananc, pentru ca nu imi trebuie. Strugurii aia sunt pentru fi-mea si punct. Pentru mine nu exista in categoria alimentelor comestibile.
Nu alerg sa slabesc 20 de kile intr-o luna. Sunt suficient de rationala incat sa imi dau seama ca mi-as face in primul rand un mare deserviciu din punct de vedere medical. Da, stiu cat mai am de dat jos, vreau sa le dau jos si daca oricum nu ma intereseaza prea mult ce mananc, ce mi-e ca nu mai mananc smantana sau nu mai pun morcovi in ciorba? Nimic. Mi-e fix indiferent. Le-am pus rational, nu pentru ca am poftit la ele. Tot rational le si scot. Intelegi mecanismul dupa care functionez eu?
Si pragul meu in jur de 62-63 e de mult, nu de doua saptamani, cred ca e de prin iulie-august. Asa ca normal ca intru la idei si ma gandesc ce nu fac bine, ce nu imi prieste si ce pot sa fac sa remediez situatia. Deci ar fi aproape 3 luni de cand bantui printre 62-63-62. A fost si o singura data 61 si un pic, crezusem ca am depasit blocajul, dar nu. M-am intors la 62-63.
Eu sunt permanent in cursa pentru ceva. In cursa sa fac casa, am facut-o. In cursa sa am un copil. Nu am reusit pe cale naturala, am adoptat. Si tot asa.