280 raspunsuri la acest subiect

[gabriela_tutuianu]

Nimeni nu mai are vesti?

Toata lumea e in concediu?

 

Eu asteptttt, si astepttt, si-mi inchipui cum va fi fost sa fie, si ma uit dupa bebe pe strada.....si iar imi verific telefonul.....si mai ajung in carrefour si vad rochite de fetite, sandalute si oftezzz.......si astpttt.....ca nu am altceva ce face.

Cand va fi sa fie.....cu siguranta va fi!!!!

 

Nu stiu de ce, dar mi-e teama sa sun la directie sa intreb cati parinti mai sunt inaintea noastra la categoria de varsta ptr. care am optat noi. VOI? Ce faceti?

 

dupa ce vei intalni minunea sa vezi atunci chef de shopping . insa trebuie sa pui ceva deoparte - ma refer la bani . noi aveam ceva strans, dar nu ne inchipuiam ca vor costa toate atat de mult . acum sfatuim pe toti cei atestati : puneti deoparte bani ...

[gabriela_tutuianu]

noi am avut multe framantari legate de as maternal si de vizite . 

 

ni s-a recomandat in prima perioada de incredintare ( min 3 luni ) sa nu mergem in nici o vizita intr-o casa straina  . sa ducem copilul doar pe teren neutru - in parc , la cumparaturi si acasa . dupa prima luna sa acceptam vizite doar la noi acasa , dupa 3 luni sa mergem in vizita doar in familie si apoi liber la vizite . 

 

asa am procedat . in primele saptamani am stat cu ea permanent , apoi am chemat copii sa se joace . varsta variate . si a fost foarte bine . cand era ceva ce nu ii convenea se retragea la ea in camera . sigura pe ea si pe actiunile ei.apoi totul s-a asezat . 

 

insa nimeni nu a spus nimic de as maternala . cu care am pastrat legatura si cu care am decis sa nu ne vedem o perioada . printesa ne intreba : DOAMNA? asa ii spunea . si dupa 4 luni am decis sa ne vedem . initial nu a recunoscut-o sau si-a blocat amintirile - cum spune psihilogul . a venit la noi acasa cu toata familia , cu ceilalti copii cu care a crescut . nimic . nici o reactie . la plecare i-a recunoscut mangaierea si a fost un moment emotionant . 

 

ne vedem cam o data pe luna - ne-am vazut de 5 ori pana acu . avem poze si filmulete in telefon , intra si le vede . intreaba de ea din ce in ce mai putin . si am hotarat sa nu ii stergem trecutul , sunt amintirile ei , nu vrem sa aiba sentimente pe care sa nu stie sa le interpreteze . ii si explicam : este doamna care te-a crescut . a crescut-o frumos , s-a purtat frumos cu ea si cu noi si o stimam pt asta .

 

voi cum ati procedat ? 

Editat de gabriela_tutuianu, 24 septembrie 2015 - 22:31 .

[Somebody13]

Buna, dragelor!

 

Vreme  de 7 ani am scris sistematic pe acest forum. Multi ani am fost la ”Asteptand un ingeras....”, apoi m-am mutat la ”M-am hotarat...”, unde se umpleau zilnic pagini intregi cu mamici, tatici, sperante, dezamagiri..etc

in 2008 mi-am gasit printesa, iar povestea noastra (sigur o veti gasi in Arhiva) nu este cu nimic mai speciala decat altele: aceleasi indoieli, trairi, emotii, tristete, bucurii...un amalgam de sentimente care, la un moment dat, te coplesesc si nu prea stii sa le gestionezi. 

 

Am scris despre asta, scriu si voi mai scrie muuuulti ani de acum inainte: Lasati-va inima deschisa si nu plecati la drum cu idei preconcepute legate de varsta. Scrieti o marja de varsta generoasa si cu siguranta vor incepe sa sune telefoanele. 

 

Stiu ce simtiti si eu am stiut ce simt. Vroiam copil maxim 1,5 ani. De la DPC m-au sfatuit sa scriu 6 luni-5 ani...si asa am scris, dar imi tot spuneam in gand ca voi avea cu siguranta un bebe si ca accept sa ”negociez” la varsta doar ca sa ”dea bine”.

La 2,5 luni de cand am depus actele, aveam copilul acasa. Am vazut copii mici, sub 2 ani, care nu mi-au spus nimic. Ieseam de la ei atat de ravasita incat ajunsesem sa ma indoiesc ca intr-adevar vreau sa fiu mama. Dar, am vazut o poza cu ea de la 6 luni 9fara sa stiu cati ani avea la acea data!) si am stiut ca e ea. Putea sa aiba si 10 ani, nu conta..in poza care mi-o aratase persoana de la DPC  era copilul meu. Nu avea 10, avea 4 ani.

Este un copil bun: sensibil, cald, extrem de inteligenta, extrem de frumoasa, ..e perfecta. Si am poze care pot dovedi asta :)

 

Asadar, dati macar o data pe luna un telefon la DPC, nu stiu care mai sunt regulile acum, daca daca va este permis, mergeti pana acolo, faceti-va simtita prezenta.

Si lasati-o incolo de varsta. Copilul vostru sigur va asteapta undeva, iar timpul trece. Fiti mai permisisve, asta-i sfatul meu de veterana :)

 

O sa va urmaresc cu drag si o sa ma rog sa va gasiti puiii repejor. 

 

Numai bine!!!

 

Felicitări pentru prinţesa ta! :* 

Din 2008 de când ai adoptat tu, s-a modificat legea în 2012 şi condiţiile de adopţie s-au mai înăsprit. De curând, s-a modificat din nou legea, dar va intra în vigoare abia în anul 2016.

Sperăm şi noi să putem adopta în primul an de valabilitate al atestatului.

[Somebody13]

buna seara     

 

povestea adoptiei este una care poate fi scrisa in multe pagini . 

 

si eu am fost aspiranta si iata ca acum sunt MAMA . 

 

ne-am atestat anul trecut si ne-am dorit fetita . am specificat varsta pana la 3 ani ( adica 0-2 ani ) si am vazut 6 fetite . dupa ce am vazut fetita a 5-a nu mai intelegeam de ce nu am gasit-o pe EA . am discutat cu un psiholog cu experienta in adoptii si a venit cu un sfat simplu : nu mergeti mai departe cu potrivirea cu un copil decat daca simtiti fluturasi in stomac si simtiti ca nu mai puteti pleca acasa fara ea . cand am fost sunati pt fetita 6 - EA , am vazut fotografia si atunci am avut fluturasi nenumarati si repetam sotului ca : este cel mai frumos copil de pe planeta !!! pana am vazut-o . a venit in bratele mele dupa 3 secunde , am stat 3 ore nedezlipite , mi-a spus mama la a doua vizita . dupa 2 saptamani se trezea de dimineata cand se crapa de ziua si striga la fiecare masina care se auzea : a venit mama !!! draga de ea , asa ne-a asteptat si dupa 1 luna jumatate era acasa la noi , acasa la ea . 

 

pt fetele ( si baietii ) care sunt atestate : nu mergeti cu prejudecati la directie . lasati inima sa zburde si gandurile sa fie pozitive . incercati sa vedeti fiecare copil . noi am vazut toate fetitele . nu am simtit nimic decat cand am vazut-o pe a noastra . ne-a fost prezentata ca nesociabila , neparticipativa , retrasa . asa fusese cu familiile care au vazut-o anterior . dar ea ne astepta pe noi si vreau sa subliniez ca este foarte sociabila , deschisa , vorbeste cu toata lumea cu care se intalneste , deci departe de cum ne-a fost prezentata . 

 

as maternala a fost de milioane , ne-a ajutat , ne-a acceptat foarte bine si acum face parte din familia noastra . este doamna care a crescut-o pe printesa noastra , care o iubeste si pe care o stimam . 

 

va doresc sa va gasiti ingerasii si sa-i aduceti acasa la ei . 

 

ps : obisnuiam sa spun : nu adopt acum ca inca nu s-a nascut !!! aveam dreptate !!!

  Wow! Ai reuşit să adopţi în primul an de valabilitate al atestatului ?! Pff...rar am auzit persoane care, în primul an de valabilitate al atestatului să vadă 6 copii. Dar, având în vedere că eşti din Târgovişte, poate că acolo lucrurile merg mult mai uşor, faţă de cum se mişcă în Bucureşti.

În Bucureşti cunosc familii din Bucureşti care nici după aproape 1 ani si jumătate, nu au văzut nici un copil, deşi au optat pentru o grupă de vârstă mult mai mare.

Noi am optat pentru 0-4 ani, indiferent de sex (deşi ne dorim tare mult o fetiţă). Să vedem..când primim telefon de la DGASPC

[LIV88]

In Bucuresti si Constanta e jale.Sunt atestati din 2012  care inca asteapta...Ne vine si noua randul in 2020. 

[gabriela_tutuianu]

somebody 13 intr-adevar sunt foarte multi copii adoptabili in zona . si cred ca a fost vorba de faptul ca venise momentul. mai spun ca daca ceva nu se intampla , nu se intampla pt ca nu a venit momentul.  

am fost mai multe familii atestate in grupa si unii au adoptat mai repede decat noi , altii inca nu . depinde de "astrele " fiecaruia .

 

de ex ,niste prieteni de-ai nostri atestati in februarie anul acesta au vazut doar o fetita pana acum ,culmea au o ales ca si voi 0-4ani sperand ca vor vedea mai multe fetite si dorind totusi o fetita putin mai mare . deci , nimic nu e o regula .fiecare cu sansa lui .noi asa am pornit la drum .deschisi , fie ce-o fi . si nu am mers niciodata la directie sa ne facem simtita prezenta ,cum spun fetele . am mers strict cand am fost chemati .

 

liv88 vine si randul vostru . 

Editat de gabriela_tutuianu, 27 septembrie 2015 - 18:49 .

[gabriela_tutuianu]

somebody13 exact urma sa facem actele pt reatestare .

 

voi de cand sunteti atestati ?

Editat de gabriela_tutuianu, 27 septembrie 2015 - 18:49 .

[daniela74]

buna seara     

 

povestea adoptiei este una care poate fi scrisa in multe pagini . 

 

si eu am fost aspiranta si iata ca acum sunt MAMA . 

 

ne-am atestat anul trecut si ne-am dorit fetita . am specificat varsta pana la 3 ani ( adica 0-2 ani ) si am vazut 6 fetite . dupa ce am vazut fetita a 5-a nu mai intelegeam de ce nu am gasit-o pe EA . am discutat cu un psiholog cu experienta in adoptii si a venit cu un sfat simplu : nu mergeti mai departe cu potrivirea cu un copil decat daca simtiti fluturasi in stomac si simtiti ca nu mai puteti pleca acasa fara ea . cand am fost sunati pt fetita 6 - EA , am vazut fotografia si atunci am avut fluturasi nenumarati si repetam sotului ca : este cel mai frumos copil de pe planeta !!! pana am vazut-o . a venit in bratele mele dupa 3 secunde , am stat 3 ore nedezlipite , mi-a spus mama la a doua vizita . dupa 2 saptamani se trezea de dimineata cand se crapa de ziua si striga la fiecare masina care se auzea : a venit mama !!! draga de ea , asa ne-a asteptat si dupa 1 luna jumatate era acasa la noi , acasa la ea . 

 

pt fetele ( si baietii ) care sunt atestate : nu mergeti cu prejudecati la directie . lasati inima sa zburde si gandurile sa fie pozitive . incercati sa vedeti fiecare copil . noi am vazut toate fetitele . nu am simtit nimic decat cand am vazut-o pe a noastra . ne-a fost prezentata ca nesociabila , neparticipativa , retrasa . asa fusese cu familiile care au vazut-o anterior . dar ea ne astepta pe noi si vreau sa subliniez ca este foarte sociabila , deschisa , vorbeste cu toata lumea cu care se intalneste , deci departe de cum ne-a fost prezentata . 

 

as maternala a fost de milioane , ne-a ajutat , ne-a acceptat foarte bine si acum face parte din familia noastra . este doamna care a crescut-o pe printesa noastra , care o iubeste si pe care o stimam . 

 

va doresc sa va gasiti ingerasii si sa-i aduceti acasa la ei . 

 

ps : obisnuiam sa spun : nu adopt acum ca inca nu s-a nascut !!! aveam dreptate !!!

 

felicitari MAMICO!!!

ma bucur nespus pentru tine,multa sanatate si fericire langa fetita ta

[gabriela_tutuianu]

multumesc frumos , daniela74       

[Somebody13]

somebody13 exact urma sa facem actele pt reatestare .

 

voi de cand sunteti atestati ?

 Gabriela, noi suntem atestaţi de (doar) 3 luni. Ştiu..(teoretic) este încă "devreme" să primim vreun telefon de la DGASPC. Dar, din ceea ce ne-au spus cei de la Direcţie, când încă eram în evaluare, sunt slabe şanse să primim vreun telefon în primul an de atestare.

Poate acum, din 2016, când va intra noua lege a adopţiei în vigoare, să ni se mărească şansele. Oricum, în Bucureşti e jale. Foarte greu se mişcă totul. Puţini copii declaraţi adoptabili, multe familii atestate şi reatestate...

Dar..să gândim pozitiv, ca să atragem lucruri pozitive în viaţa noastră. Sunt convinsă că acel copil care ne este destinat nouă, va apărea la un moment dat şi atunci vom primi şi telefonul (mult)aşteptat. Ştiu, chiar nimic pe lumea asta nu e întâmplător şi toate se vor întâmpla atunci când şi cum trebuie.

Editat de Somebody13, 28 septembrie 2015 - 09:38 .