Membru de baza
Postat 26 august 2013 - 20:45
Mai bine sa iei in foarte serios si sa fie o falsa alarma...decat sa desconsideri posibilitatea unei boli cu adevarat serioase si sa-ti para rau ulterior.
Fa ce crezi ca ai de facut, fii alaturi de ea si lasa deoparte supararile, circul si necazurile. Nici nu mai conteaza cum ai reactionat pana acum daca de acum incolo reactionezi ok. Ai grija de ea.
Membru junior
Postat 27 august 2013 - 14:22
Nu stiu cat de legal este ce voi sugera acum (Marius ne va lamuri, probabil), dar poti merge la dr ei de familie si sa intrebi daca e ceva in neregula cu mama ta.
Circul te-a ajutat pe tine sa spui ce ai pe suflet. Lacrimile nu sunt ceva extraordinar, sunt o modalitate de a-ti echilibra starea nervoasa. Nu vad de ce te simti vinovata.
N-o fi elegant, dar sunt multe lucruri neelegante pe care le facem pentru sanatatea noastra (tusim, stranutam, ne stergem nasul, ca sa le enumar doar pe cele mai soft :P).
Membru VIP
Postat 27 august 2013 - 15:26
Nu stiu cat de legal este ce voi sugera acum (Marius ne va lamuri, probabil), dar poti merge la dr ei de familie si sa intrebi daca e ceva in neregula cu mama ta.
Circul te-a ajutat pe tine sa spui ce ai pe suflet. Lacrimile nu sunt ceva extraordinar, sunt o modalitate de a-ti echilibra starea nervoasa. Nu vad de ce te simti vinovata.
N-o fi elegant, dar sunt multe lucruri neelegante pe care le facem pentru sanatatea noastra (tusim, stranutam, ne stergem nasul, ca sa le enumar doar pe cele mai soft :P).
In mod normal .... adica este ilegal. Dar....
Membru senior
Postat 27 august 2013 - 15:40
mai mie mi se pare ciudat sa spui copilului ca esti grav bolnav da sa nu spui ce boala ai. adica or nu spui deloc ca esti bolnav, ori spui ce si cum...nu prea inteleg rationamentul...
Membru VIP
Postat 27 august 2013 - 15:45
mai mie mi se pare ciudat sa spui copilului ca esti grav bolnav da sa nu spui ce boala ai. adica or nu spui deloc ca esti bolnav, ori spui ce si cum...nu prea inteleg rationamentul...
Eu recunosc ca pina n-as fi scos de la ea ce boala are...nu m-as fi lasat.
As fi insistat,as fi mutat toata discutzia pe tema asta,i-as fi explicat cit de dureros pentru mine este s-o stiu bolnava si sa nu stiu ce are...ma rog...eu una asa as fi procedat,oricum n-as mai fi fost eu si problemele mele...centrul discutzieie ,ci as fi mutat totul pe ea si boala ei.
Nu spun ca poate autoarea subiectului nu a facut asta...insa din mesajele ei,mie mi s-a aprut ca ...e superficiala in privintza asta...insa lumea virtuala e inselatoare,deci tot ce e posibil ca parerea mea sa fie falsa.
edit.Daca ar fi vrut sa pastreze secreta boala ei...nu ar fi adus-o in discutzie.
Dana
Editat de andacos, 27 august 2013 - 15:47 .
Membru de baza
Postat 27 august 2013 - 18:22
Nu toti gandesc si actioneaza la fel.
Faptul ca nu aspus exact despre ce este vorba nu inseamna ca e sanatoasa tun, uite ca altii ar fi spus, bla bla.
Ideea cu medicul de familie este foarte buna - nu inteleg de ce diagnosticul sa fie secret si pentru apartinatori, cata vreme poate ca are nevoie de suportul moral al familiei.
De multe ori tocmai ca medical discuta cu apartinatorii, nu mai e asa?
Editat de A_Iulia, 27 august 2013 - 18:23 .
Membru matur
Postat 28 august 2013 - 14:39
Mie nu mi se pare normal ca voi va considerati parintii un fel de copii, ce trebuie neaparat verificati, indrumati, obligati chiar sa faca sau sa nu faca ceva.
Hai sa punem problema si invers. Sa zicem ca eu sunt bolnava de ceva. Daca eu aleg sa nu spun nimanui, e alegerea mea. Sau sa zic vag ca mda, sunt bolnava dar nu vreau sa discut despre asta. E alegerea mea, da? Cu ce drept s-ar baga cineva peste mine, sa se duca peste capul meu la medic si sa incerce sa obtina informatii pe la spatele meu? Parca exista o confidentialitate medic-pacient, nu?
Parintii nostri sunt si ei oameni. Adulti. Care de bine de rau ne-au crescut pe noi si uite ca s-au descurcat.
Lasati-i sa isi traiasca si ei viata cum considera. ce atatea reprosuri ca imi face ca nu imi face, ca imi drege, ca nu imi drege, ca nu vrea sa se ocupe de nepoti (asa, si??), ca se ocupa prea mult de nepoti, ca ma intreaba ce fac prea des, ca nu ma intreaba deloc!!!
Oameni buni, chiar nu aveti treaba? Nu puteti sa va traiti viata voastra si atat fara sa o ordonati, suspectati, placeti/displaceti pe altora?
Revenind la acest topic. Ti-a spus ca e bolnava. I-as spune ca imi pare foarte rau sa aud asta, ca as vrea sa o ajut cand si daca are nevoie, asa ca o rog frumos sa imi ceara ajutorul atunci cand considera.
Fara scenarii, fara cautat medic, insistat, bagat in viata ei, cand ea nu vrea asta.
Ca minte, ca nu minte, e fix problema ei. Daca nu minte si e intr-adevar bolnava, o sa iti spuna detalii cand o sa se simta confortabil cu asta. Daca minte numai sa scape de tine ca o pisalogesti cu nepotul dincolo de limita pe care o suporta ea (indiferent care e parerea ta despre asta), e cazul sa o lasi pur si simplu in pace.
Esti adult. Vezi-ti de familia ta. Fa-i o viata buna copilului tau. Cladeste tu o apropiere intre tine si copilul tau, asa cum te plangi ca nu exista intre tine si mama ta. Macar invata ceva din asta.
Membru incepator
Postat 01 septembrie 2013 - 11:52
Va multumesc mult pentru parerile si sfaturile voastre. O voi lasa sa se mai linisteasca si... "vorba dulce mult aduce".
Oricum, dupa discutia aprinsa, lucrurile s-au schimbat in bine, pentru amandoua (cel putin asta vreau sa cred).
La momentul potrivit "voi actiona".
Pup,
