Roxyn, eu cred ca pur si simplu asa e ea, nu o face cu intentie, nu vrea/nu poate sa se implice mai mult si asta e. Ia-o ca atare si nu iti mai bate capul. Pierzi energie si timp pretios si nu schimbi nimic.
Ai familia ta, copilul tau, il cresti exact asa cum consideri si simti tu. Il duci la gradinita, gaseste o bona de back-up si macar stai linistita.
Nici pe noi nu ne-a ajutat si nu ne ajuta nimeni cu copilul. Mama sta cu sora mea si are grija de cealalta nepoata. Mai duc fetita acolo acuma, de cand e mare, pentru cateva ore sambata cand am ceva urgent de facut. Sun din timpul saptamanii, intreb politicos daca se poate si daca se poate bine, daca nu iarasi bine, chem bona. Acu' ce sa fac? Sa stau sa imi plang in pumni? Chiar nu are sens sa imi stric dispozitia si ziua. In genere se poate, ca insista si nepoata-mea sa o duc pe fi-mea acolo sa se joace. Dar nu abuzez. Soacra-mea e femeie moderna. Nu are nici un fel de obligatii, dar ii place sa se plimbe, sa faca ce vrea... genul de femeie care a stiut sa isi traiasca viata si iata ca o face si la 70 de ani. Am apelat la ea de exemplu intr-o dupamasa cand trebuia sa mergem la o intalnire la Directia pentru protectia copilului. ne-am intalnit in oras cand am iesit de la servici, luat copil de la gradi, lasat acasa cu ea cu totul pregatit (mancare, etc.), ne-am intors, am mai stat putin si a dus-o sotul acasa. Uneori mai vine/pleaca si cu transportul in comun. Oricum, s-a intamplat sa apelam la ea si sa ne refuze ca pleaca nu stiu unde, ca e prea cald/frig, aaaaa e copilul raciiiiit? Nuuuu ca daca se molipseste si ea. Iarasi nu am considerat ca merita macar sa ma enervez. Eu am intrebat, sa nu zica vreodata ca nu vrem sa o implicam in viata copilului. Ea a declinat... am sunat bona.
Ce am vrut sa iti spun cu exemplele astea este ca tu trebuie sa iti pastrezi echilibrul si linistea. De dragul familiei tale si al copilului. Nu incerca sa mai cauti aprobarea si suportul mamei tale. Nu te mai crampona de asta. Devi nesigura pe tine, trista si vei face greseli. Tu ai viata ta, ea are viata ei. Tu nu traiesti viata ei, ea nu traieste viata ta. Nu o judeca. Ia-o asa cum e. Evita conflictele. Daca iti spune ca nu ii convine sau nu ii place sau mai stiu eu ce cum iti cresti tu copilul poti sa ii replici calm, frumos ca este copilul tau si il cresti asa cum consideri tu. ii multumesti pentru sfaturi, ii spui ca le vei lua in considerare in masura in care consideri ca le poti adapta la viata, familia si personalitatea voastra si schimbi subiectul, gen si ce ziceai ca ai mai facut? A, ai fost in piata? Cat mai sunt vinetele? Ai vazut cu 2 lei, bun pret, uite eu nu am gasit mai ieftine de 3 lei. Unde ai vazut cu 2? Ma gandeam sa fac o salata de vinete.
Si daca te ajuta vreodata cu copilul atat cat e ea capabila multumeste-i simplu. Multumesc mama si atat. Eu nu sunt de parere ca trebuie sa ne purtam cu parintii nostri altfel decat cu niste adulti responsabili. Nu multumiri exagerate, nu motivari. Ca nu sunt copii sa ii pacalesti cu o bomboana. Sunt adulti.
