115 raspunsuri la acest subiect

[Roxyn]

Desi s-au scurs cativa ani de cand nu am mai scris nimic, simt ca am nevoie de ajutor...

 

Problema mea pleaca de la comportamnetul mamei mele fata de copilul meu. Desi stiu ca bunicii nu au nicio obligatie fata de nepoti, totusi problema ma macina foarte mult, mai ales in ultima perioada.

Pe scurt: mama, pensionara de un an, tata este bolnav (totusi, se descurca singur). In ultimul an am lucrat mult, in special vinerea si sambata. Vladut, baietelul meu, a stat cu o tanti pe care o plateam 5 lei pe ora.

 

Ce ma deranjeaza? Faptul ca mama mea este nemultumita de felul in care mi-am crescut si educat baietelul (mi-a spus asta), ca il vede doar daca noi mergem pe la ei, in vizita (si atunci tot noi suntem dupa el), ca nu ii da voie sa puna mana pe nimic in casa (ca poate strica ceva...), ca sta la 100 de metri langa mine si nu il cheama pe la el ca ii este dor de el, ca e dura cu el, ca nu ma incurajeaza in nimic din ceea ce fac (ce iti trebuie atata lucru? pt ce iti trebuie master? cine o sa stea cu Vladut? etc)...

 

Daca am rugat-o sa stea cu el, mi-a zis ca nu poate, ca face mancare apoi merge sa isi cumpere sandale... Daca a stat cu el, mi-a reprosat ca nu e crescut ”bine” (standardul ei, probabil). Vladut e un cuminte dar curios...

 

Poate problema e la mine, poate eu imi doresc prea mult. Din toate astea nu i-am spus nimic pt ca o da in victima.

 

Visez la clipa in care copilul meu va fi chemat de bunica pe la ea, sa ii faca clatite, ca ii dor de el...

 

Bunica din partea tatalui este in alta tara. Cand vine in vizita, cateva poze, restul timpului insemnand programari la medici, manichiura, coafor etc...

 

Dati-mi un sfat, va rog. Ce atitudine sa iau fata de mama mea, cum sa procedez. Nu vreau sa fortez, sa ii bag pe gat nepotul, dar as vrea sa ii schimb comportamentul fata de el....

[redactor]

Pfff... cred ca e greu sa o schimbi ... dar timpul si rabdarea le rezolva pe toate. Sfatul meu este sa nu iti faci griji, sa nu pui la suflet si sa continui sa iti cresti copilasul dupa cum crezi TU ca e bine.

Din ce spui tu, ai o mama egocentric -  ce inca nu a realizat ca e bunica :) ... si da, asa e, uneori bunicii se maturizeaza mai greu.

 

[CorinaDani]

slabe sanse sa-i schimbi comportamentul .

e posibil ca mama ta sa fie nemultumita/dezamagita si de tine, in general, si isi extinde nemultumirea si fata de copilul tau. cu alte cuvinte, daca nu e ca ea, nu e bine nicicum.

nu-ti mai amari zilele. unele persoane asa sunt. au standarde prea inalte, pe care nimeni in afara de ele nu le ating sau depasesc.

ca sa intelegem de unde aceasta atitudine din partea mamei tale, ar trebui sa ne povestesti putin despre familia ta, cum a fost copilaria ta, daca parintii tai l-au placut si acceptat din prima pe sotul tau, care este relatia ta cu sotul, samd.

[szivarvany]

Ai zis bine, nu are nicio obligatie si nu ai cum sa o fortezi sa simta altfel.

Imi pare rau, striu exact cum e. Eu am ales sa nu mi pese de bunicii din partea talalui fie`mi. Pentru noi ei nu exista si ne e bine asa.

Am cu totul alte lucruri de facut decat sa stau si sa ma oftic. Nu rezolv nimic.

Dragoste cu forta nu se poate.

[Roxyn]

Cum am fost crescuta....  ”faci asa ca asa e bine”, nu aveam voie la pareri personale. Odata cu trecerea timpului, pot sa spun ca autoeducatia si-a spus cuvantul. Se mandreste ca am doua licente dar le am pentru ca asa am vrut eu... nu pentru ca am fost impinsa, sfatuita de ea.

 

Sotul meu a fost primit foarte bine, este foarte respectat. Atitudinea mamei se schimba in prezenta lui. Devine amabila, zambitoare.

Relatiile sociale, de fatada, conteaza foarte mult pentru ea.

 

Noi nu suntem asa. Dam explicatii pentru actiunile noastre doar persoanlor apropiate, nu tuturor vecinilor...

Eu si sotul meu ii respectam foarte mult pe parinti. Cred ca asta este motivul principal pentru care nu ii spunem nimic...

[blackgirl0]

Din experienta proprie: las-o sa fie bunica cand si cat se simte ea in stare! Nu-i impune nimic, nu este obligatia ei sa stea cu copilul in lipsa ta, ci doar cand ii face placere. Lucru fortat si obligat probabil ca nici tie nu-ti place.

 

Nu esti singura cu copil lasat aiurea, al meu a stat un an cu o tanti, caci mama facuse depresie ca nu are timp de ea la pensie. Acum este mai ok: copil 8 ore la gradinita, o zi il ia ea 3 ore, o zi il luam noi, are timp de excursii cam de 2 ori pe an prin Strainezia, iar in tara lunar, ii platim o suma saptamanal, ducem noi mancarea celui mic. Si este f ok asa si pt noi si pt ea: nici nu se oboseste peste masura, si simtim si noi un ajutor cat de mic acolo.

[Roxyn]

Mama mea nici nu stie unde este gradinita, desi intram in grupa mare...

[Roxyn]

Dureros pentru mine e ca ea nu poate niciodata...Culmea e ca, daca sta vreodata ca eu am avut nevoie de 30 min sa merg undeva, afla tot poporul ce favoare mare mi-a facut.

 

Daca am mers sa scot un CF cu o coada interminabila, ea nu s-a oferit sa mi-l ia pe baietel. Dupa a spus ca nu si-a dat seama...

Editat de Roxyn, 31 iulie 2013 - 16:59 .

[Roxyn]

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit dar vreau sa stiti ca e dureros pentru mine... M-e greu sa inteleg...

[Rufus]

Durerea e durere, realitatea e realitate.

Inteleg ca te doare, dar asta-i situatia. Nu poti impune dragoste cu forta. Sunt multe astfel de cazuri.

De fapt mama ta isi trateaza nepotul la fel cum te-a tratat si te trateaza pe tine, nu vad de ce-i ceri altceva cand vine vorba de nepot. Nu poate altfel si, imi pare rau, nici nu va putea.

Nu-ti poti creste copilul dupa parerile bunicilor, in schimb poti sa o faci dupa propriile pareri foarte bine. Deci incearca sa te rupi de parerile mamei tale si de efectele acestora asupra copilului tau, asa cum ai facut si in cazul tau.

Asa ca nu forta nimic si nu incerca sa-i schimbi parerile, daca spui ca o respecti. Nu trebuie si nici nu merita.