25 raspunsuri la acest subiect

[ralcat]

Oana, mama e depresiva. De cand o stiu eu a avut momente de cadere mai adanci sau nu ... dar depresia a fost mereu acolo.

De cand mama a devenit responsabilitatea mea, adica eu am fost cea care a sustinut-o financiar, si am putut influenta cantitatea si calitatea tratamentului, m-am implicat in ... cautarea de alternative medicamentelor. Dar din pacate, nu am reusit sa elimin tratamentul medicamentos, tot ce ce am reusit a fost sa mai aduc ceva in plus unui tratament, in speranta ca ii va fi mai usor.

Dar ce am citit ca ajuta, pe mama recunosc ca nu a ajutat-o dar ea ... e si genul care viseaza la o pastila magica buna de vindecat de la depresie la ....guta. Desi, daca o fortam sa mai foloseasca si alte arme contra depresiei ... vedeam efecte bune, doar ca trebuia sa lupt cu ea si sa consum enorm de mult timp pe care eu nu-l aveam.

Deci, sa revin, ce am citit ca ajuta si am vazut ca avea efect la mama:

- sport in functie de capacitate (in cazul ei, avand peste 70 de ani, e mai usor). De la "bicicleta" facuta in pat pana la plimbari si urcat scari. Zilnic. Asta e secretul, zilnic facut miscare. Nu stiu ce hormoni ai fericirii se elibereaza dar chiar era mai optimista si mai bine dispusa.

- complex de vitamine de B (mai ales B3 zisa si niacin) combinate cu D (la noi aici e necesar D in orice combinatie de vitamine ca nu avem soare, in tara nu cred ca e cazul).

- vitamina C (adica fructe bogate in vitamina C, ca nu are rost sa iei pilule cu vitamine cand poti avea vitamina in mod natural) dimineata la micul dejun, asta o facem toti din familie, zici ca mananci energie pura.

- gasit un lucru care-ti face placere (de la citit pana la ... tricotat) si investit 15 minute pe zi in a-l face, dar bucura-te de ce faci ... nu broda ganduri negre cu daca si parca si ce ne facem in timpul asta ... doar goleste-ti mintea de stresuri si bucura-te de ceea ce faci in momentul ala.

- si cred ca si propria munca cu neuronul din dotare te ajuta. Acceptand ca asta e viata si cand le da Cel de Sus (sau detinul, sau intamplarea, cine crezi tu)  le vom duce sau nu ... fara sa faci planuri ce ma fac daca nu stiu ce se intampla ...

E greu sa -ti controlezi gandurile si sa te fortezi sa schimbi macazul, dar cred ca merita.

[iarina_r]

va rog mult ,daca chiar este cineva care chiar ma poate ajuta ,stiu ca sunt multi care trec prin asta ,stiu ca am 3 copii de crescut si pentru care merita sa lupt ,sa depasesc etc etc 

stiu toate astea ,nu am nevoie de cuvinte de incurajare ,

am nevoie sa imi spuneti cum v-ati tratatt si cum ati trecut prin asta ,daca ati facut ceva anume ,schimbari..pentru a va simti mai bine 

va rog sa ma intelegeti de ce va rog acest lucru 

 

Oana imi pare rau sa aud ca esti in chinurile depresiei. Cineva apropiat mie a fost diagnosticat cu depresie majora.

Tratamentul a fost medicamentos pentru o perioada de 2 ani, in paralel a fost si psihoterapie, iar pe langa astea foarte mult sport. Din ce stiu de la persoana asta draga mie e ca sportul a ajutat-o foarte mult. Acum nu mai e pe tratament, mai are stari anxioase, dar e departe de urata depresie. In continuare sportul joaca un rol important... de aceea pe langa ce ti-au spus fetele mai sus indicat ar fi sa faci miscare, ca inoti, ca alergi, ca faci tenis, trebuie sa faci ceva miscare.

Sportul si miscarea efectuată în mod sistematic influenteaza raportul serotonina-dopamina si ni­ve­lul de endor­fine din orga­nism, mis­carea trebui sa o inte­grezi in orice terapie ai alege sa faci.

[carmencat]

Mama mea a fost diagnosticata cu depresie majora. A ignorat-o cat a putut, pana nu a mai putut. Eu am incercat sa o duc la medic. Nu vroia nimic. Foarte, foarte greu, cand ajunsese cu adevarat foarte rau am reusit sa o duc la medic. Aproape un an s-au tot schimbat scheme de tratament, aproape fara nici un rezultat, ea era din ce in ce mai rau, pana cand am reusit sa o convingem sa se interneze in spital. Acolo s-au mai schimbat medicamente, s-au ajustat doze, pana la urma s-a gasit combinatia magica si a inceput sa fie mai bine. A cerut ea sa iasa din spital, cu toate ca medicul recomanda sa mai stea, sa vada cum merg medicamentele. Nu a vrut. A trebuit sa o luam acasa. Nu poti tine pe cineva internat cu forta. In cateva luni iar nu i-a fost bine. A cerut singura la spital si a fost cooperanta de data asta. Dupa aia a fost din ce in ce mai bine. Acum pot sa spun ca mi-am recuperat mama. Mama mea asa cum o stiam eu. Este pe tratament de 4 ani. Tratament care se ajusteaza periodic. Ia din ce in ce mai putine medicamente. Este si foarte atenta la starile ei si daca incepe sa nu se simta bine vorbeste cu medicul, ii spune exact ce si cum si se ajusteaza iar medicamentele. Ajustarile astea se fac lunar.

In paralel o sustinem si noi, incearca si ea sa ia lucrurile mai usor... Si eu stiu ca sportul ajuta foarte mult, doar ca mama nu e genul sportiv. Ea face in schimb multa treaba, pe ea asta o linisteste, calmeaza, multumeste. Si are grija de nepoata ei, o duce la scoala, o ia de la scoala, o ajuta la lectii.

Eu iti doresc din tot sufletul sa te faci bine. Mergi la medic lunar, discuta despre cum te simti, ajusteaza permanent tratamentul pana se gaseste combinatia optima pentru tine. Bucura-te. Bucura-te ca sunt copiii sanatosi, ca e soare afara, ca ploua, bucura-te de orice, citeste o carte care iti place, plimba-te cu copiii, fara copii. Intr-un cuvant, introdu in rutina zilnica lucruri care sa iti faca placere, si invata incet incet sa te bucuri de celelalte. Si daca se rupe o rochie e ok, inseamna ca o ai. Si daca iti sucesti un picior cand alergi e ok. Inseamna ca sunt functionale si ai alergat cu ele! Gaseste bucurii simple, in orice si alunga gandurile negre.

[buflea]

Si eu zic sa nu fugi de medicamente ...zau asa, eu nu pricep de unde vine paranoia asta cu medicamentele ?...daca ai fost diagnosticata de specialist si ti s-a recomandat o schema de tratament, nu te mai opune ...si consoleaza-te cu ideea ca depresia nu trece, dar se amelioreaza astfel incat sa poti trai in limite normale.

E ok sa traiesti pe medicatie toata viata, daca aceasta medicatie este controlata de doctor si iti ofera tie si implicit copiilor tai o viata normala ...este foarte ok. Nu te gandi la dependente ...asta este, poate o sa devii dependenta ...multi dintre noi avem tot felul de dependente, cea mai des intalnita este cafeina sau tutunul ...nu-i nimic, atata timp cat aceasta dependenta te face un om linistit si este recomandata de doctor, nu-i nimic...cazurile de depresie diagnosticate medical nu se rezolva prin vointa ci printr-un ansamblu de resurse in care medicatia are un loc important ...la fel de important este sportul ...vad ca si fetele au spus anterior ...trebuie sa faci ceva, un efort fizic epuizant dupa care o sa te simti mai bine ...cu siguranta ...

Despre restul - vitamine, autosugestie, ganduri bune ...eu am rezerve, nu spun ca nu au efect, dar eu nu as conta pe ele ...as conta insa pe o schema de tratament medicamentos si sport ...amandoua pe durata lunga de timp, daca e nevoie chiar si pe viata.

Editat de buflea, 29 iulie 2013 - 19:27 .

[buflea]

Carmen, cum se manifesta depresia in cazul mamei tale ? Intreb pentru ca si eu o suspectez pe maica-mea de asta, desi ea pareaza destul de bine ...de ex maica-mea e mereu ingrijorata si daca ii ceri amanunte despre ingrijorare, incepe sa planga ...foarte repede plange din mai orice.

[carmencat]

Tristete pe termen lung, desconsiderarea propriei persoane gen nu sunt buna de nimic, nu fac nimic, nimeni nu e multumit de mine, indiferent ce fac nu e bine (evident, nu era real), plans din orice, delasare, ea, care era o gospodina minunata nu mai facea nici macar paste cu branza, nu mai stergea nici praful, se poate ajunge si pana la refuzul categoric de a se ingriji pe ea insasi, si de a refuza o elementara igiena, nimeni nu intelege cum ii este ei si prin ce trece (asta e real, cei care nu trec sau nu au trecut vreodata prin depresie nu inteleg, li se par mofturi, dar suferinta bolnavilor de depresie e reala si crunta), refuz sa mai iasa din casa chiar si sa se duca la magazinelul din colt sa ia paine, apa, tigari macar, probleme cu somnul, ganduri suicidare. Senzatia ca nu o sa se faca bine niciodata, ca nu mai are rost sa se duca la medic, ce sa ii faca medicul, ea e doar trista si suparata, si are probleme multe si asta e, refuz de a lua medicamente ca nu vrea sa ajunga o drogata sa doarma toata ziua, ca ea nu e nebuna, are si ea supararile ei, atata tot.

Abia dupa ce a vazut ca medicamentele alea chiar functioneaza si ii e mai bine cu ele si mai rau fara ele a fost mai cooperanta.

Cu greu am reusit sa trecem cu totii de perioada foarte rea si apoi a fost din ce in ce mai bine. Dar in timp. Nimic nu se intampla peste noapte. Nu exista formula magica, pilula magica pe care sa o iei si in urmatoarele 5 minute sa fie mai bine.

Problema este ca depresia afecteaza nu numai bolnavul in sine, ci toata familia si este bine ca toti din familie sa vorbeasca cu medicul, sa li se explice si sa stabileasca o strategie comuna de suport si incurajare.

[Katharsis]

Oana, nu prea inteleg ce vrei sa spui cu medicul care te intreba daca e adevarat, cu evaluarea psihologica. Nu el ti-a pus diagnosticul?

Criteriile de diagnostic pt episod depresiv major sunt f clare, si eu nu sunt convinsa ca te incadrezi. ( nu te cunosc, dar pare ca ai grija de casa, de copii, te preocupi de ei, ai un serviciu, un depresiv autentic nu prea e in stare sa fie cu adevarat functional). Oricum, ideea nu e sa contest diagnosticul, important e ca tu ai o suferinta, poate nici nu mai are importanta cum se numeste.

 

Din cate descrii tu, e f important sa combini tratamentul medicamentos cu psihoterapia.  Intrebai ce face un psihoterapeut...exista mai multe "scoli" de psihoterapie, fiecare psihoterapeut are formare intr-un anumit tip (sau mai multe). Principalele care se practica sunt terapiile cognitiv-comportamentale si cele de tip psihodinamic. In cognitiv - comportamentala esti invatat sa tratezi simptomul propriu-zis, cum spuneai tu in primul

mesaj, te invata sa traiesti cu starile acelea si apoi sa le indepartezi, cu sfaturi si tehnici pe principiul "gandeste pozitiv", tehnici de relaxare etc. Sunt terapii de scurta durata si in general eficiente pe simptome clare (gen "mi-e frica de avion si in 6 luni trebuie sa zbor obligat-fortat"). Terapiile psihodinamice (de tip psihanalitic) cauta sa

descopere cauza, ca sa inlature efectul. Sunt terapii de lunga durata, merg f in profunzime. Cred ca de un astfel de terapeut ai nevoie pt ca e singurul impreuna cu care poti gasi raspuns la intrebarile f clare din primul mesaj (de ce ma simt asa? am invatat sa traiesc asa, dar cum sa ma vindec etc). Un psihiatru nu va sta sa-ti aprofundeze aceste stari, nu asta este meseria lui.Faptul ca tu vrei sa intelegi de ce, te face o candidata f buna pt o terapie introspectiva.

E destul de greu sa gasesti un psihoterapeut bun, trebuie sa te documentezi f bine. 

[Mickyyy]

Oana, am fost oarecum in situatia ta, sau altfel spus am avut multe episoade depresive de-a lungul ultimilor ani. N-am apelat la psiholog si la medicamente niciodata (nu spun ca am facut bine sau rau), nu pentru ca as avea ceva contra lor, ci pentru ca de fiecare data am reusit cumva sa ies din starea respectiva prin forte proprii. Am avut episoade de plans incontrolabil (efectiv, stateam la birou la munca si ma bufneau lacrimile), de insomnii majore (nopti intregi nedormite), lipsa totala a poftei de mancare (mancam o data pe zi, si atunci doar ca sa nu mor de foame), pierderi bruste in greutate (7kg in mai putin de o luna), si lista ar putea continua.

Cauzele depresiei erau si nu prea erau suficient de puternice, eu eram cea care facea din tantar armasar. Si asta era si motivul pentru care reuseam sa ma redresez singura de cele mai multe ori, punand in balanta lucrurile bune si cele rele. Aveam o familie frumoasa, 3 copii sanatosi si destepti, si de bine de rau aveam ce le pune pe masa, sau cu ce sa-i imbrac. Ce daca nu le puteam oferi luna de pe cer, nu cred ca ei ar fi fost mai fericiti daca ar fi avut-o! Ei aveau nevoie mai mult decat orice de mine.

 

Ca sa poti iesi din depresie e nevoie sa-ti regasesti echilibrul. Sa vezi care's lucrurile care te deprima, care din ele sunt cu adevarat importante, care pot fi schimbate, care trebuiesc acceptate ca atare. Eu am inceput prin a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, si a face tot posibilul ca sa schimb ce poate fi schimbat. Si cand am identificat lucrurile care pot fi schimbate, am inceput sa construiesc planuri pe marginea lor si sa le pun in aplicare. Iar planurile imi tineau mintea ocupata si departe de gandurile negative. Ma puneam seara in pat si ma gandeam cum va fi dupa ce voi schimba asta, asta si ailalta. Si chiar daca unele planuri erau fanteziste, faceau bine la moral! Si incet incet ieseam din pasa proasta.

 

Acum de exemplu sunt suparata ca nemaiavand motive de stres (ma rog, mai sunt, dar marunte) am inceput sa mananc zdravan, sa dorm bine, si incet incet kg care le-am pierdut din cauza stresului reapar . E genetic, niciodata nu pot fi multumita, cand toate-mi merg bine, si n-am motive sa ma plang, imi fac singura!

[oanap85]

in primul rand va multumesc tuturor pentru raspunsuri,intotdeauna sunteti promti cu raspunsurile si asta ma bucura f mult   de asta si scriu aici:)

 

Deci,nu refuz medicamentele,nu am nimic impotriva lor ,din contra ,sunt zile cand iau cu "duzina " ,fie ptr durere, pe care nu o mai suport fie si usoara  si ma indop ,sau  pentru orice altceva este nevoie..inteleg ca depresia este si ea o boala si trebuie tratata ca atare ..

nu fug de tratament pentru ca stiu ca asa ma simt mai bine,

imaginati-va cum ma simt cand am un atac de panica ,sau cand am starile alea de disperare  ..ma simt atat de rau incat as lua o farmacie intreaga numai sa trec peste ele ..

spuneam  doar ca de 6 ani jumatate,de cand ma confrunt cu asta ,am urmat tratamente asa cum mi s-a prescris ,le-am  treminat de luat dupa schema asa cum mi s-a recomandat ..dar starile astea revin  ..asta este problema mea care vreau sa o tratez,vreau sa scap de suferinta asta care mi se pare infinit mai dureroasa decat cea fizica ;

stiu ca aceste medicamente nu le poti lua pentru o perioada indelungata ca dau dependenta ,

ma gandesc ca nici nu este nici bine sa le iei prea mult timp ;

dar sincer ,daca asta ma face sa ma simt bine si as sti ca ma vindeca le-as lua indiferent de cat timp este vorba..

de asta am zis ca poate o terapie cu un psiholog/psihoterapeut va rezolva ,va gasi miezul problemei,

pt ca daca e vb de ceva mai vechi,ceva care poate nu-mi dau seama ,ceva care imi macina subconstientul ma ajuta terapia asta..

daca e vorba doar de oboseala,stres, atunci ar trebui sa  imi revin cu medicamente si ...voie buna, nu stiu ..

 

acum mi-a dat xanax,asta am mai luat , si cipralex(sper ca am scris corect ) e prima data cand iau ,eu luasem stimuloton..

 

va spun sincer ca ma macina ca nu stiu din ce cauza am aceasta depresie,ca nu-i gasesc cauza ..

nu sunt singura care creste 3 copii,nu sunt singura care e stresata sau ingandurata sau care are o situatie modesta ....si de asta ma intreb mereu de ce eu,de cea trebuie sa trec prin asta !?

uneori ma gandesc ca poate este o incercare de la D-zeu ,[dar si asa, dureaza de prea mult timp,pana la urma nu sunt decat om ,nu fac minuni ci am nevoie de o minune ;]

parerea mea este ca totul a inceput de cand am nascut primul copil,cred ca am avut un soc prea mare ,poate o trauma ,pentru ca de atunci ma simt asa..

nu stiu,poate ca am zbierat prea tare si mi s-a dereglat ceva la cap ,si nu glumesc cand zic asta  !

spuneati de sport,eu nu pot face sport ca obosesc f repede ,nu mai pot citi o carte ,nu pot sta nici macar  la calculator prea mult ,orice efort as depune incep sa simt o tensiune in cap si simt ca mi se strang tamplele cu o menghina .

 

starea de depresie se manifesta exact asa cum spunea carmencat ,

la mine din fericire nu se manifesta cu astfel de ganduri ,de suicid,eu am fobie de moarte ,nu ma uit nici la stiri ,nici la filme ,drame , thriller  sau care contin crime ..ii spuneam si d-nei dr ca am ajuns sa ma uit numai la desene animate si comedii

 

m-a intrebat,katharsis,pentru ca nu am nici 30 de ani si i se parea ca sunt prea tanara pentru un astfel de diagnostic;

cat despre faptul ca "nu ma incadrez in depresia majora " :) multumesc ce sa zic ,din fericire incerc de fiecare data sa trec peste aceste stari ,incerc sa fiu rationala ,pe mine numai gandul ca as putea sa o iau razna ma face sa ma cutremur,refuz sa cred ca nu ma pot controla  sau ca sunt o persoana inapta ,ca as putea sa ajung sa nu stiu ce este cu mine ..am inceput sa invat sa traiesc cu aceste stari si cred ca asta ma face sa fiu asa cum sunt 

dar sunt si sunt si foarte fricoasa,daca ceva ma supara  merg repede la medic :)

chiar de la inceput am inteles ca am o problema si ca trebuie sa o rezolv,nu am fugit de ea ci din contra am incercat sa ma vindec ..

 

stiu ca daca as iesi mai des sau daca as avea pe cineva caruia sa ma confesez,ma refer la prieteni/ prietena , daca as putea pleca in vacanta ,daca as avea un job ..toate astea m-ar face sa ma simt mai bine ,dar cum deocamdata nu am parte  incerc sa ma acomodez ,ca nu am incotro ,si sa fac fata si sa ma agat de orice ma face sa ma simt mai bine ..

cat despre"viata e frumoasa,zambeste ,se poate si mai bine sau mai rau,ai o familie frumoasa  etc etc" ,credeti-ma ca o persoana depresiva ar da orice sa vada viata asa cum o vedeti voi ,sa se bucure de orice lucru marunt,sa fie fericit ,sa zambeasca ...este foarte greu ,e ca si cum o forta te acapareaza si iti ia  bucuria si fericirea .

e adevarat ca totul depinde de tine sa treci peste asta ,insa nu este deloc usor si uneori pur si simplu nu mai rezisti ,nu mai spun ca nu poti sa treci singur prin asta 

trebuie sa te agati de orice lucru marunt care te poate face sa te simti mai bine si trebuie sa ai o vointa de fier in fiecare zi, pentru ca fiecare zi pare a fi un cosmar din care nu te mai poti trezi ,

 

dar cine nu a trecut prin asta nu poate intelege ,nici macar imagina  ,e horror ,simti ca nu ai nevoie de absolut nimic,ca ai da orice ,absolut orice ca sa te faci bine ,

 

am inteles ca un psihoterapeut costa mult ,ce inseamna mult?in jur a cat costa o sedinta ?si cam de cate  sedinte e  nevoie  ?aproximativ asa ...ca stiu ca nu se poate sa imi spuneti exact suma si ca depinde de fiecare caz in parte nr sedintelor 

 

Editat de oanap85, 30 iulie 2013 - 15:58 .

[Mickyyy]

Oana, ia-le pe rand.

 

1. daca ai iesi mai des sau daca as avea pe cineva caruia sa ma confesez,ma refer la prieteni/ prietena.

Cat de important e pentru tine sa iesi? Cat de important e sa ai cui te confesa?

De exemplu, pentru confesat, eu am ales sa aberez pe forum . Cand simt ca s-a umplut paharul, incep sa monologhez pe unde-apuc! Imi face bine sa ma aud vorbind (sau mai corect scriind), plus ca ma ajuta sa-mi pun ordine-n ganduri. Iar "prietenii" virtuali sunt adesea mai obiectivi decat cei reali.

 

2. daca as putea pleca in vacanta, daca as avea un job

 

Incepi prin a-ti gasi job (e unul din lucrurile pe care le poti schimba, tine doar de tine), si apoi fa un plan concret de vacanta. N-o sa se intample intr-o luna, nici in doua, poate va trece un an pana sa poti pleca in vacanta, dar e ceva la care sa poti visa si te va mobiliza. Eu vreau sa merg o saptamana acolo, pentru asta am nevoie de atatia bani, trebuie sa pun de-o parte in fiecare luna atat, cum fac sa pot pune acei bani de-o parte?!

La 30 de ani nu e atat de greu sa iti gasesti job. Da, am vazut ca scrie botosani in dreptul numelui tau, stiu ca ai 3 copii, dar solutii se pot gasi. Daca nu iti poti permite un job full time poti incerca diverse joburi part-time care sa implice copii, de exemplu sa duci/aduci alti copii de la scoala/gradinita, iesi cu ei in parc, faci baby-sitting ocazional, menaj, meditatii daca te pricepi la ceva anume, etc. Astea's genuri de joburi care iti suplimenteaza veniturile usor fara sa implice cheltuieli. Daca vrei un job full time, functie de pregatire cauti si aplici, fie online fie o iei din "poarta-n poarta" la cautat (ca joburi care nu necesita calificare, gen vanzatoare, de exemplu, nu sunt postate pe net, ci sunt in general anunturi pe usile magazinelor - angajam ... - relatii in magazin). Un loc bun de cautat joburi pentru provincie, daca studiile iti permit, sunt firmele/instituriile de stat (posta, cfr, anaf, ministerul finantelor, curtea de conturi, etc). Joburile lor nu apar pe nicaieri, le gasesti doar pe site-urile lor, sunt joburi care de obicei presupun un concurs si au atasata o bibliografie. Te pui cu burta pe carte si te prezinti la concurs. Nu spun ca nu s-o mai intra si pe pile, dar daca tu visezi biografia aia de acolo, ai sanse mari. Pentru ca la stat ei exact pe asta mizeaza, nu se mediatizeaza postul, se prezinta doar ai lor, si castiga concursul.