82 raspunsuri la acest subiect

[Deceneus]

Nu ma gandeam ca vor exista chiar asa multe raspunsuri ''negative''...Din cate mi-a spus el, nu au existat problema de genul in familia lui. Am avut multe discutii deschise pe tema asta. Noi ne intelegem bine de obicei. Ma ajuta si ma sprijina in ceea ce fac, nu-mi interzice nimic,...dar problema asta ma macina destul de mult. Ma gandeam ca cineva a trecut prin asa ceva si a gasit vreo solutie miraculoasa. N-as vrea sa ajungem la despartire...:(

O casnicie intre persoane incompatibile este sortita esecului.

Sunteti incompatibili prin faptul ca nu aveti acelasi set de valori.

Pentru tine manierele sunt importante pentru el nu.

Asta o sa devina tot mai greu de suportat pentru tine.

 

Lipsa manierelor care acum se manifesta mai putin fata de tine, se vor indrepta si impotriva ta. Nu conteaza daca are antecedente in familie.

Din familie se mosteneste temperamentul, dar educatia este dobandita, din mediu (copii din fata blocului si colegii de scoala), din familie si de la tv.

Daca copilul se uita zilnic la tv Acasa la filmul cu "gitanii" romani (ca inteleg ca nu putem utiliza temeneul de tigan :)), va prelua o parte din limbajul respectiv.

 

Si acum aud femei mature, casatorite, utilizant involuntar termenul in voga in urma cu ceva anii, ce "puii mei".

Editat de Deceneus, 04 iulie 2013 - 09:01 .

[Deceneus]

Revin cu precizari sa nu fie explicatia prea abstracta si generala.

 

Fiecare om apreciaza pe ceilalti dupa setul si prioritatile proprilor valori.

Unul care considera ca politetea este importanta o sa dispretuiasca pe cei care sunt fara maniere, si invers.

 

Intr-o casatorie dupa ce trec fumurile iubirii trebuie sa ramana respectul pentru partener.

Daca nu exista respect,  apare dezamagirea si apoi dispretul, care duce la divort.

 

Setul de valori se imprima in copilarie si nu se schimba. Nu intamplator se spune de cei sapte ani de acasa!

Maturitatea se refera la eliminarea superficialitatii si la toleranta, nu la schimbarea radicala a valorilor.

Editat de Deceneus, 04 iulie 2013 - 16:26 .

[maria0408]

Solutia miraculoasa e la prietenul tau, trebuie doar sa constientizeze ca are o problema ce trebuie tratata, caci nu dispare de la sine.
In timp lucrurile se agraveaza si degenereaza.. Deja timp de trei ani ai acceptat un asltfel de tratament, greu ii va veni sa creada si sa accepte ca trebuie sa se schimbe. Iar schimbarea aceea implica multa vointa si determinare, ceea ce pare sa ii lipseasca tovarasului tau.
Din ce vad nici tu nu esti pe deplin convinsa ca nu e ok un astfel de comportament .. Daca accepti asta pentru tine, gandeste un pic mai departe si vezi daca asta te-ai dori pentru copii tai?
Spui ca poti vorbi deschis cu el, poate dupa ce vei citi sfaturile date aici vei putea purta o discutie lamuritoare cu el si il vei convinge ca are nevoie urgenta de tratament specializat.

[emanouela]

Nu, oamenii nu se schimba ....se pot doar modela, isi pot pune masti....baza insa ramane aceeasi.

[Ramonika]

din cate am observat eu mult mai usor se schimba din bine in rau decat din rau in bine.

[marius]

din cate am observat eu mult mai usor se schimba din bine in rau decat din rau in bine.

Asta e pesimism ....

[dana vio]

Eu spun ca ce incepe bine poate sa se termine prost, dar ce incepe prost n-are nici o sansa sa se termine bine.

[SeeTheLight]

Am discutat si despre ajutor specializat. Dar problema e ca el nu are neaparat o parere buna despre psihologi. Crede ca doar oamenii slabi,care nu au incredere in ei si in capacitatea lor de a se ajuta singuri, merg la psiholog. E destul de rebel de felul lui si incapatanat. Se lasa convins foarte greu de ceva. Ne gandeam sa ne mutam impreuna, dar nu stiu ce sa fac. Deja incep sa ma preocup serios. Problema e ca  sunt si foarte atasata emotional de el. Nu sunt genul de persoana care sa plece capul in fata barbatului, nu imi inspira teama, il fac mereu de rusine de cate ori scoate vreo perla, dar cu timpul stima de sine incepe sa dispara. Nici macar el nu crede ce spune atunci cand se enerveaza, si imi zicea sa nu-l mai bag in seama pentru ca in momentele alea spune numai tampenii. Dar nu e suficient...Asa e, nu eram chiar convinsa daca comportamentul lui e atat de anormal,pentru ca v-am spus, multe persoane apropiate mie se confrunta cu asta, si nu stiam daca si in alte relatii se intampla la fel. N-am avut o familie model, ai mei au divortat cand eram mai mica, iar exemplul ala de ''Asa da'', nu l-am intalnit niciodata pana acum. Sunt destul de tulburata.

[luisa1983]

Cred ca intai ar fi bine sa afli care sunt cauzele agresivitatii lui, pentru ca de la agresivitatea verbala pana la cea fizica nu este decat un pas  si, daca acest tip de agresivitate ai permis-o ,inca o suporti.... Oamenii pot deveni agresivi datorita unor probleme psihice (cauzate chiar de stres),  sociale, financiare...datorita unor frustrari, dureri fizice/morale ...sunt multe cauze.

Amintesti in prima postare ca te si jigneste. Ti-as pune cateva intrebari daca imi permiti :

 

1.ce faci atunci cand te jigneste ,cum reactionezi, cum te aperi (daca o faci)?

2.care sunt motivele pentru care accepti jignirile lui?

3.cum ,,repara" situatia fata de tine daca el este constient ca greseste (inteleg ca doreste sa-si schimbe comportamentul! )?  

4. exista vreo diferenta intre voi care l-ar determina sa se simta inferior?

Editat de luisa1983, 04 iulie 2013 - 15:12 .

[erica.p]

cu siguranta oamenii se pot schimba.eu si partenerul meu de viata suntem niste exemple in aceasta privinta.ne-am schimbat amandoi,si acum am ajuns la un echilibru dumnezeiesc.

referitor la ce ai scris tu,reiese ca partenerul tau are niste probleme cu exprimarea furiei,cu autocontrolul,si cu toleranta la frustrare (care banuiesc ca este mica ).problemele astea au radacinile in copilarie de obicei,si chiar este nedrept sa-i ceri sa se schimbe asa,dintr-o data,simplu si usor.in mod cert i-ar fi de mare ajutor sa discute cu un psihoterapeut,sa i se explice de ce se comporta el asa,ce ar putea face in momentele alea ptr a se stapani,etc,etc.poate e un comportament invatat, in familie,plus  tipul lui de temperament, vulcanic.lasand astea de-o parte,ma gandesc ca este vorba,la voi,in cadru cuplului,de o nepotrivire intre limbajele de comunicare,adica el s-a obisnuit cu un limbaj agresiv,"colorat",l-a folosit multa vreme ptr a-si exprima furia,si a devenit ceva comun;iar tu nu esti familiarizata cu acest gen de limbaj;depinde de familia in care a crescut/trait fiecare.acolo invatam tot,si de acolo ni se trag cam toate bubele.si la noi in cuplu,sunt nepotrivirile astea de limbaj,doar ca invers,eu vorbesc colorat,folosesc  cu multa usurinta cuvinte care incep cu F si P;partenerul meu,nu;

iti doresc toate cele bune!