Neata si de la noi.
Indraznesc si eu sa-mi spun parerea cu privire la cele discutate de voi. Sunt convinsa ca adevarul e pe undeva la mijloc si ca nu trebuie sa exageram si sa ajungem in nicio extrema.
Mi se pare exagerata promovarea ideii de nastere acasa, natural (am citit chiar de dreptul copilului de a se naste in mediul in care va trai), fara epidurala, fara nimic, ca doar asa e natural (si ce-i ca medicina a evoluat - noi trebuie sa revenim la origini), de cadita aia tubes in care copilul se simte ca in uter (pai nu mai e in ute, hai sa-l ajutam sa se acomodeze la viata extrauterina), de slingurile si marsupiile si mai stiu eu ce prostii in care copiii stau "natural" la pieptul mamei - chiar nu stiu de ce caruciorul ti se pare o cutie in care copilul sta singur si trist Andreea. Si cate si mai cate chestii nu aud in ultimul timp. Copiii trebuie sa invete in confortul casei lor, nu trebuie sa mearga la scoli etc.
Deasemenea, nu le agreez nici pe mamele care sunt indiferente si au posibilitatea sa se documenteze, dar prefera sa asculte sfatul mamei sa a vecinei de la 8, care asa a facut si uite ce copii mari si frumosi are.
Sa va dau exemplu de doua cazuri extreme ce le-am vazut eu in ultimul timp - de cand sunt mamica. Eram la strand, plin de lume si vad pe o patura doua femei si una in picioare, cu fata la strand in mijlocul lumii, alaptand copilul. Mi s-a parut o chestie deplasatta - adica hei, tu vezi ca eu alaptez in public? ok, si eu am alaptat in public, dar m-am retras sa avem putina intimitate. In cealalta extrema, vad la o prietena o poza pe facebook in care copilul de 4 luni manca biscuite cu ciocolata - si ea era mandra tare.
Dar, am invatat sa nu mai bag in seama chestiile astea... daca copilul e fericitit si mama e multumita de ceea ce face pentru puiul ei, e totul ok. Fiecare e cu conceptiile ei pe care nu le putem schimba. Nu mi se pare anormal nici sa doarma copilul in patut, nici cu mama in pat (aal meu doarme cu noi in pat), nici sa fie lasat sa planga uneori, nici sa fii 100% din timp langa el, ca doar mai avem si noi nevoie de relaxare si de o gura de aer proaspat, nici sa spui ca "ma sacrific pentru copil ca doar de-aia l-am facut si doar dureaza doar doi ani sacrificiul maxim". Eu una nu consider nici ca ma sacrific, ca doar n-am fact copil sa ma sacrific, dar mai ies si fara el in oras, la un film, la o poveste cu fetele.
Revin ca s-a trezit.
Nu ne sparam, da? E doar parerea mea