114 raspunsuri la acest subiect

[nanne16]

Îmi aduce aminte de o întâmplare... Aveam vreo 12 ani si intra tata in casa, căruia ii spun "sa
lut", "hello", si ma întreaba: tu cum saluti? Nedumerita ii zic, cum o fac de obicei :-D. El: nu pe mine, pe alții, vecinii, etc. Pai, dupa momentul zilei: buna dimineata/ziua/seara :-D. El: slava Domnului! Se întâlnise pe scara cu o fata-prietena de vreo 14 ani, care ajunsese pe la 1,70, iar el - 1,90 si imi zice ca i-a zis "sărut mana!". Era oripilat, pot sa zic, mai ales ca era dintr-o familie buna, la scoala buna, etc.
Mie nu mi-a zis nimeni cum sa salut, e o chestie intriseca, care vine cu varsta...
Deci, poate e ok ca un copil pana la Max. 9 ani sa zica "sărut mana", dar mai tarziu de prin pubertate, cand devin cavaler/domnisoara, nu prea îsi mai are locul ;-)
Eu ii zic bunicii de 85 de ani cate un sărut mana, pentru ca mi se pare "salut" prea colcvial, iar "buna ziua" prea impersonal, dar e bunica mea... Oricum nu ii vorbesc cu dvs, dar evit adesea sa pronunt "tu"... direct verbul...
Pentru ceilalți, salutul normal este cel oficial de buna ziua.

[andacos]

 . Era oripilat, pot sa zic, mai ales ca era dintr-o familie buna, la scoala buna, etc.

Hai ca exageratzi la greu...auzi...oripilat!!!!Cum potzi fi oripilat d eo forma de salut/respect in primul rind!

 

De partea a doua cu familia buna si scoala...nici nu se merita sa comentez,d eparca cei ce folosesc forma asta de salut sunt de a III a clasa scoiala sau cam asa ceva!

 

Dana

[Alizee]

Inca din copilarie am urat sa spun "sarut mana", ca forma de salut. Spun "sarut mana" numai cand vreau sa imi arat recunostinta pt gestul cuiva, facut fata de mine.

Pe fii-mea o invat sa salute cu : Buna, Buna dimineata, Buna ziua, Buna seara, in functie de persoana si imprejurare.

[nanne16]

Sa stii ca era... Altfel cum iti explici ca primul lucru pe care l-a facut de cum a intrat a fost sa ma strige si sa ma interogheze in legatura cu subiectul.
Poate nu de gestul ei (desi a zis cum e posibil cineva care e cat mine sa spuna inca sarut mana), dar de posibilitatea, ca eu, copilul lui, sa salut oamenii cu sărut mana (mai ales bărbații) la varsta liceului! "Sper sa nu zici asa, ca nu-i normal, ma faci de rusine!"
Nu stiu alții cum sunt, dar asa a fost in momentul respectiv tatăl meu.
Asta i-am spus si eu, si mama, care nu înțelegea care e treaba cu chestionatul, bine ca te-a salutat :-D da, dar nu mai are 5 ani si nici atunci, nu saluti un bărbat asa...
Acum e posibil sa fie si o chestie de regiune, de radacini, dar noi suntem in oraș mare, unde nu ca la tara, de ex.
In ceea ce privește familia, scoala, am zis, daca esti la tara sau te întâlnesti cu un bătrân, poate ii zici asa. Iată ca la mine in familie - astea erau/sunt regulile!
Si da, cred ca tine de educație (unul e interesul pentru acest lucru la un colegiu, altul la un liceu tehnologic), pentru ca nu avem clase sociale, teoretic, in România. Avem insa mult trambitatii cei șapte ani de acasa.
Parerea mea...

[natalia_nica]

Mie 'sarut-mana' mi se pare... serviabil (si sunt tot din Timisoara), nu-mi place sa-l spun (le mai spun asa doar celor 2 vecine in varsta pe care le cunosc de 20 ani) si nici sa mi se spuna. Am 2 adolescenti in vecini care ma mai saluta asa, dar raspunsul meu pentru ei e intotdeauna 'ceau (ciao?)'. Deci, eu si copilul meu) folosim, in functie de situatie: ceau, salut, buna ziua/dimineata/seara.

Eu cand aud sarut-mana, parca si vizualizez gestul si nu-mi place deloc

[J G]

Hai ca exageratzi la greu...auzi...oripilat!!!!Cum potzi fi oripilat d eo forma de salut/respect in primul rind!

 

De partea a doua cu familia buna si scoala...nici nu se merita sa comentez,d eparca cei ce folosesc forma asta de salut sunt de a III a clasa scoiala sau cam asa ceva!

 

Dana

 

Poate ti se pare exagerat, dar pentru mine nu e, deloc. Imi amintesc foarte clar cum bunicul meu, dupa ce a fost salutat de cativa copiii, pe scara, cu sarut-mana (eu aveam cred in jur de 4-5 ani) mi-a spus, cand am ajuns acasa, sa nu salut niciodata asa, pentru ca asta e ceva ce spui mamei/bunicii si preotului, si doar lor!

Imi aduc aminte foarte clar de cuvintele lui, pentru ca tinea foarte mult la regulile astea si l-am ascultat...

 

Eu una nu pot separa expresia de gestul in sine! Iar mana se saruta in anumite situatii - barbatul saruta mana femeii, credinciosii saruta mana  preotului sau prin istorie vasalii sarutau mana stapanului.. e un gest de supunere (sau in cazul asta o expresie).

 

Nu stiu cum de vi se pare normal ca o adolescenta  (mai rau o femeie adulta de 18 ani) sa salute asa, e aiurea rau. Si nu vad legatura cu respectul - in asta sta respectul? DE fapt da, pentru multi, supusenia copilului = respect (vorbesc in gereral, nu ma refer la discutia asta!)

[anya]

Copiii mei spun Buna ziua/seara.. La revedere. Nu i-am lasat sa spuna Saru'mana si chiar m-am certat cu educatoarea in sedinta cu parintii cand cerea sa-i invatam sa spuna asa. Mi se pare o adresare slugarnica (iobagul care pupa mana boierului sau popii). Singura derogare ar fi in cazul in care si fizic ai face-o (mamei, bunicii).

[marius]

Copiii mei spun Buna ziua/seara.. La revedere. Nu i-am lasat sa spuna Saru'mana si chiar m-am certat cu educatoarea in sedinta cu parintii cand cerea sa-i invatam sa spuna asa. Mi se pare o adresare slugarnica (iobagul care pupa mana boierului sau popii). Singura derogare ar fi in cazul in care si fizic ai face-o (mamei, bunicii).

(Mai) am obiceiul sa spun sarut mana doamnelor sau uneori cuiva care mi-a facut un serviciu direct sau indirect pe post de "multumesc". Nu ma simt deloc ca as fi slugarnic.

[nanne16]

sarut mana = multumesc, este ok in anumite situatii, dar doar doamnelor

Acum sincer vorbind, mie nu imi place sa mi se sarute mana...

Sunt oripilata (folosesc din nou) cand ma intalnesc cu cineva in scop de business si ii dau mana ca pentru noroc si mi-o intoarce sa mi-o pupe!

Am sarit in alta parte, dar mi-a zburat gandulintr-acolo :-D

[giulia81]

eu am salutat cat am fost copil cu sarut-mana...

dar pe fiul meu l-am obisnuit cu "buna ziua/buna" sau "hello, ciao, salut" in functie de persoana.