12 raspunsuri la acest subiect

[paulaelena]

Buna ziua!

  Ma numesc Adina si sunt mama unei fetite de 2 ani si 10 luni,Paula Elena. In primul rand vreau sa mi cer scuze daca o sa gresesc mdul in care imi voi expune problemele si intrebarile, dar chiar e prima data cand apelez la acest tip de ajutor, on line ,sa zicem.

   Problemele noastre sunt in primul rand frica de jucarii(bebelusi, jucariile cu baterii cele care se misca ,vorbescsi canta in general)si in al doilea rand frica de anumite animale, insecte. A doua varianta nu ma ingrijoreaza foarte tare ,am citit mai multe articole on line si am inteles ca inca este ceva normal, dar prima problema cea cu frica de jucarii chiar nu ma lasa sa dorm, mai ales ca nu am mai avut brobleme de genul acesta cu ea ,din potriiva ,bucuria ei erau jucariile.are cam in jur de 3 saptamani in care nu vrea sa se aprpie de unele din ele iar daca mergem la cineva in vizita si vede un bebelus sau....cateodata chiar nu reusesc sa mi dau seama de ce ii este frica ca nu imi spune, pur si simplu incepe sa planga se duce la usa si spune intr una pa,pa acasa acasa si plange in disperare pana nu ies cu ea afara nu se linisteste si pe urma toata ziua are niste ochisori parca e speriata de bombe.acu 3 saptamani cand mi a facut prima,, criza,, de genul asta ne am intors acasa si i am luat toate jucariile la rand sa vad ce o sperie?! ce se intampla?! si mare mi a fost mirarea cand am vazut ca ii era frica pana si de cele de plus. O saptamana mi a luat pana a inceput din nou sa se joace cu ele, dar in schimb de bebelusi nu vrea sa se apropie si gata . Daca sunt langa ea pune mana pe ei dar la genul sa i l dau eu in brate si exact cum il asez asa il tine si il pune inapoi la locul lui si imi spune ca face nani si cand dau sa pun mana pe el se da in spate si face cu manutele semn sa nu l iau si zice nu,nu,nu intro  zi i am pus pe toti pe jos, ca are in jur de 6,7 bebeusi ii ocolea pe toti nici ca se uita la ei.de jucariile cu baterii nici nu mai vorbesc plange si urla (suna urat ,,urla,,dar chiar asa face) pana se albastreste si e unda leoarca intr o secunda.

Cam asta este povestea in mare, acum eu de la dumneavoastra as dori un sfat, ce as putea face sa o ajut sa treaca peste toate astea, ma vad vinovata rau din simplu motiv ca nu am observat acasa lucru asta mai repede, eu credeam ca s a plictisit de jucariile ei si de asta nu se mai joaca cu ele,m am mirat cumde toate erau la locurile lor dar chiar nu mi a trecut prin cap ca ar putea sa i fie frica de ele. am ajuns sa nu mai pot merge la nimeni cu ea. tot incerc la persoane diferite, ca am pus pe seama oamenilor prima data problema dar nu am rezolvat nimic, totul ok ,pana da cu ochi de jucarii. ce as putea sa fac? nu vreau sa o fortez deloc ,sa nu fac altele mai rele,dar tinand cont ca din septembrie va merge la gradinita ...imi este frica de se sperie acolo de ceva nu va mai vrea sa mearga, pentru ca acum asa face unde a vazut acel ,,ceva,, nu mai intra.

Mutumesc frumos!

[J G]

Cred ca aceste spaime sunt specifice varstei, tot ce poti face este sa astepti sa-i treaca. Fiica-mea a avut frica de lift, de bebelusi, de anumite jucarii care scoteau anumite sunete dar cel mai rau de femeile batrane. Nu am fortat-o niciodata sa treaca peste ele, le-am "prelucrat" incet, incet... Asta cu batranele a fost asa de rea ca soacra-mea se uita la ea pe geam, ca nu puteau sta in aceeasi camera, fiica-mea incepea sa planga de groaza cand o vedea.

 

A, mint, de fapt cea mai rea, care a durat pana la 6 ani si mai persista si acum este frica de baloane! Vai de noi la aniversari... acum le accepta, pune mana pe ele dar nu-i plac.

 

Pe langa astea majore au mai fost altele mici, frica de dus, de aspirator, alt exemplu: nu-i place sa auda oamenii cantand in cor "la multi ani", abia anul asta a convins-o invatatoarea sa reziste, ca fugea din clasa direct.

 

Cu toate astea, colegii mei terapeuti ma asigura ca e complet sanatoasa :))

[paulaelena]

Cred ca aceste spaime sunt specifice varstei, tot ce poti face este sa astepti sa-i treaca. Fiica-mea a avut frica de lift, de bebelusi, de anumite jucarii care scoteau anumite sunete dar cel mai rau de femeile batrane. Nu am fortat-o niciodata sa treaca peste ele, le-am "prelucrat" incet, incet... Asta cu batranele a fost asa de rea ca soacra-mea se uita la ea pe geam, ca nu puteau sta in aceeasi camera, fiica-mea incepea sa planga de groaza cand o vedea.

 

A, mint, de fapt cea mai rea, care a durat pana la 6 ani si mai persista si acum este frica de baloane! Vai de noi la aniversari... acum le accepta, pune mana pe ele dar nu-i plac.

 

Pe langa astea majore au mai fost altele mici, frica de dus, de aspirator, alt exemplu: nu-i place sa auda oamenii cantand in cor "la multi ani", abia anul asta a convins-o invatatoarea sa reziste, ca fugea din clasa direct.

 

Cu toate astea, colegii mei terapeuti ma asigura ca e complet sanatoasa :))

Va mutumesc din sufet pentru raspuns, ma simt mai linistita acum.

 

Apropo de baloane , aceeasi probema o avem si noi, dar la modul: doar ea are voie sa puna mana pe ele altcineva nu, daca ne vede pe noi cu ele in mana plange dar asta cred ca e din cauza ca, tati a spart o data un balon in fata ei si s a speriat si de atunci cum punem mana pe un balon cu plange, dar ea in schimb se joaca cu ele linistita.

 

Va multumesc inca o data

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

odul

[J G]

Da, asa si la noi, de fapt majoritatea fobiilor fiicei mele au legatura cu zgomotul, e foarte sensibila la asta.

[lavi02]

Fiica mea cea mare, pe la 2 ani avea o mare frica de 2 izoliri (sau izopren, sunt mai multe denumiri, buretele pe care se doarme in cort). Ne mutasem recent, nu aveam toata mobila asa ca aveam 2 izoliri facuti sul si depozitati in sufragerie. Ii era foarte frica de ei, probabil pt ca erau de culoare cenusiu inchis. A trebuit sa ii ascundem. In plus avea soacra mea niste papuci de casa tot gri spre negri, si de astia ii era foarte frica, cum ii vedea incepea: "neghii nu! neghii nu!". Acum are 11 ani si ii plac roller coasterele :).

 

Pe la 2 ani le apar fricile: de insecte, de apa, de zgomote, fricile astea reprezinta o etapa in evolutia lor, ii ajuta sa se fereasca de pericole. Dar uneori "pica" pe niste chestii inofensive.

 

Mie cand eram mica imi era frica de fierul de calcat si de uscatorul de par. Imi mai era frica de masina (autoturism), nu sa vad masini pe strada ci sa ma urc in ele, de frizer si daca ma mai gandesc sigur imi mai aduc aminte. Frica de masina si pe la 4 ani o aveam, imi amintesc sigur. Cu trenul, autobuzul, troleibuzul mergeam fara probleme. Acum sunt o persoana normala, pana la nava spatiala as merge cu orice :) Sora mea nu a avut frici din astea si nici a doua fetita a mea. 

 

Probabil fetitei tale ii e frica de acei bebelusi pentru ca arata ca niste bebelusi vii dar totusi nu sunt. Ma gandesc si eu. Jucariile cu baterii si ele sunt nefiresti pentru cineva care nu intelege curentul electric :)  

 

Parerea mea e sa le ascunzi o vreme, cateva luni bune, pana ii va trece. Nu cred ca trebuie sa incerci sa o "impaci" cu ele, cred ca pur si simplu mai bine astepti sa ii treaca si intre timp se poate juca cu altceva: cuburi, Lego, ce ii place.

Editat de lavi02, 06 iunie 2013 - 23:06 .

[paulaelena]

Fiica mea cea mare, pe la 2 ani avea o mare frica de 2 izoliri (sau izopren, sunt mai multe denumiri, buretele pe care se doarme in cort). Ne mutasem recent, nu aveam toata mobila asa ca aveam 2 izoliri facuti sul si depozitati in sufragerie. Ii era foarte frica de ei, probabil pt ca erau de culoare cenusiu inchis. A trebuit sa ii ascundem. In plus avea soacra mea niste papuci de casa tot gri spre negri, si de astia ii era foarte frica, cum ii vedea incepea: "neghii nu! neghii nu!". Acum are 11 ani si ii plac roller coasterele :).

 

Pe la 2 ani le apar fricile: de insecte, de apa, de zgomote, fricile astea reprezinta o etapa in evolutia lor, ii ajuta sa se fereasca de pericole. Dar uneori "pica" pe niste chestii inofensive.

 

Mie cand eram mica imi era frica de fierul de calcat si de uscatorul de par. Imi mai era frica de masina (autoturism), nu sa vad masini pe strada ci sa ma urc in ele, de frizer si daca ma mai gandesc sigur imi mai aduc aminte. Frica de masina si pe la 4 ani o aveam, imi amintesc sigur. Cu trenul, autobuzul, troleibuzul mergeam fara probleme. Acum sunt o persoana normala, pana la nava spatiala as merge cu orice :) Sora mea nu a avut frici din astea si nici a doua fetita a mea. 

 

Probabil fetitei tale ii e frica de acei bebelusi pentru ca arata ca niste bebelusi vii dar totusi nu sunt. Ma gandesc si eu. Jucariile cu baterii si ele sunt nefiresti pentru cineva care nu intelege curentul electric :)  

 

Parerea mea e sa le ascunzi o vreme, cateva luni bune, pana ii va trece. Nu cred ca trebuie sa incerci sa o "impaci" cu ele, cred ca pur si simplu mai bine astepti sa ii treaca si intre timp se poate juca cu altceva: cuburi, Lego, ce ii place.

multumesc pentru sfaturi. ma simt mai linistita acum.

intradevar cu jocurile: lego,puzzle,jocurile cu magneti chiar si cu papusile stil barbie,adora sa se joace,dar cel mai mult ii plac baloanele de sapun.Ma voi limita la acestea o perioada. Multumesc inca o data,am citit foarte multe despre copii,ca aici unde ma aflu sunt singura,singurica si sfaturi nu am de la cine sa primesc,dar despre aceste,,frici,,  pana acum nu m am gandit la ele.cel putin ca ar aparea asa devreme si mai ales la jucarii. Aveti dreptate si eu tin minte ca imi era frica de aspirator si de zgomotul care il facea apa la wc,ma scotea mama pe balcon si tragea apa la baie.

Acum ca s a mai dus panica un pic incep sa vad alltfel lucrurile.

Va multumesc,chiar nu ma asteptam sa mi gasesc linistea pe net.

[kariguld]

fiul meu a avut multe etape de temeri in trecut. se temea de animalele din  plus, cu timpul a inceput sa le tolereze dar nici astazi nu prea le atinge. 

si de alte lucruri de prin casa, nu-mi mai amintesc exact. interesant este ca afara era netemator, se juca cu insecte, cu rame, cu tot felul de goange fara teama. 

nu am facut niciodata presiune sa accepte ceva pe motivul 'nu ti se intampla nimik'. ii explicam ca nu se intampla nimik, dar lasam la alegrea lui ce sa faca cu jucaria sau obiectul respectiv. 

de cele mai multe ori le indepartam. 

acuma are deja 16 ani, dar observ inca temeri la el. el spune defapt ca nu-i place lucrul respectiv, dar ii cunosc miscarile si reactiile. 

e un copil curajos, a invatat multe lucruri cu placere, a citit multe carti din varii domenii. a facut sport, s-a dezvoltat armonios fizic si psihic. 

[anouk3]

Frica asta de papusi, in special bebelusi (de jucarie), a avut-o si al meu baiat. Nici acum nu simte nevoia sa puna mana pe ei, dar nu ii mai e frica. I-a mai fost frica si de zgomotul de la aspirator, era o intreaga aventura sa curat covoarele. Nici eu n-am presat cu "nu patesti nimic", ca si eu am fost o mare fricoasa si ma simteam ingrozitor cand batjocoreau/minimalizau fricile mele. Acu' mai are are pustiul meu frica de oameni in uniforme (popi, soldati..) si tot ce tine de gama peruci, costumatii, bal mascat (a fost singurul copil, cred, din tot orasul care a lipsit de la carnavalul copiilor).

[Alizee]

Eu as aseza in saci sau cutii toate jucariile, care o sperie si le-as depozita undeva, pana va mai creste. Daca vreodata vei observa ca ar vrea sa se joace cu jucarii, care acum o sperie, ii poti da una dintre cele depozitate.

Cand mergeti la cumparat jucarii, intreab-o ce i-ar placea si sa-i cumperi exact ceea ce isi doreste ea. E posibil sa prefere jucariile micute, usor de manuit.

[Ramonika]

si fiica-mea a avut temeri din astea.

e normal intr-o anumita etapa sa se intample asta.

nu o mai expune la lucrurile de care se teme si in cateva luni ii va trece.