53 raspunsuri la acest subiect

[alinaxeni]

Sa incepem cu inceputul. Care este cauza?Pt. ca orice reactie a copilului are o cauza,nu? Eu cred ca voi parintii ati contribuit ca fetita ta sa aiba aceasta atitudine.Poate este chiar un strigat al copilului ca are nevoie de o autoritate masculina in viata ei. Cand tu ai intrat in relatia cu el stiati amandoi ca aveti copii.Tacit ati acceptat o relatie in 4,nu numai in doi.Chestia asta cu "niciunul nu ne bagam peste educatia copilului celuilat" este cea mai proasta decizie intr-o asemenea relatie.Oare copiii vostri sunt niste simple "obiecte auxiliare" in relatia voastra?Ei influenteaza relatia si o motiveaza.Sa-mi spuna mie un parinte unic ca si-a ales un partener doar pt. el insusi ca eu nu cred. Sa ma scuzi dar, ca femeie si mama singura, eu daca imi caut un partener o fac pt. a avea o familie,pt. ca si copilul meu sa traiasca in mediul in care traiesc copii din familiile normale,cu toate cele ce decurg de aici. Am avut o relatie de 5 ani si i-am impus partenerului sa se implice.Daca m-a iubit pe mine implicit mi-a iubit si copilul.A fost greu la inceput pt. ca nu avea experienta.L-am rugat sa se lase condus de bunul simt si sa nu ezite cand simte ca are un cuvant de spus.Chiar daca relatia noastra s-a destramat sa stii ca relatia lui cu copilul a fost absolut exemplara. Nu ezitati sa va implicati.Poate copii vostri chiar asta vor. ------------------------- In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.

[espiritu]

a mai fost un subiect oarecum asemanator acum ceva timp in care spiritul protectionist de genul "e copilul meu si NUMAI eu ii fac educatie" razbatea clar.ideea mea si atunci si acum este sa ajutam copilul sa inteleaga ca partenera/partenerul nu este doar o figura in peisaj ci intregeste conceptul de familie chiar daca acum copilul are 2 familii. daca fiecare isi vede de propriul copil atunci ce sens are sa mai convietuiti impreuna? ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului. in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

[Happy_in_TO]

Cititi mai atent... Nu locuiesc impreuna.

[miria_cristina]

Bine, nu traiesc impreuna, asa cum, nici cu tatal natural nu traieste. OK Dar daca barbatul respectiv se poarta frumos si se vad des, tot ar trebui sa invete sa-l accepte. Cristina si D[bibe]amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina "Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

[espiritu]

Citat:

citat din mesajul lui Happy_in_TO Cititi mai atent... Nu locuiesc impreuna.

ok .si? ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului. in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

[Happy_in_TO]

Eu sint de parere ca o relatie frumoasa (intre copii si partener) se formeaza in timp, cu multa rabdare. "trebuie sa invete sa il accepte" suna fortat si brut. Copilul are dreptul sa aleaga. Nu "trebuie" sa invete nimic, decit sa fie copil. Noi ar fi bine sa ascultam ceea ce ne transmit copiii. Si sa vorbim mai mult cu ei ca de la suflet la suflet.

[Happy_in_TO]

Citat:

citat din mesajul lui espiritu Citat: citat din mesajul lui Happy_in_TO Cititi mai atent... Nu locuiesc impreuna. ok .si? ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului. in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

Cum adica "si"? Inseamna ca cei doi parteneri al noului cuplu nu si-au asumat responsabilitatea de a trai impreuna, de a fi o familie. El nu si-a asumat responsabilitatea de a fi "tata" in adevaratul sens al cuvintului. Si atunci de ce sa ametim copilul spunindu-i ca prietenul este ca si un tata? Este un prieten. Eu nu as accepta ca prietenele mele de munca sa imi disciplineze fetele... Nu au acest drept din moment ce nu sint implicate in cresterea lor. Daca as avea un iubit iarasi nu as accepta sa le disciplineze. Daca se implica activ in cresterea lor, dupa ce trecem de stadiul de "prieteni", dupa ce consider ca este omul potrivit pentru mine si pentru copii, atunci da...este ok, dar nu pina atunci. Bineinteles, parere personala.

[miria_cristina]

Poate ca gramatical suna dur, dar nimeni nu te pune sa-i impui copilului ceva sau un ritm anume. Cine a prins ideea isi poate forma singur o tactica de abordare a copilului si un limbaj adecvat varstei lui. Egal cum ma exprim eu. Fiecare isi cunoaste copilul, atnurajul, familia, partenerul, deci in functie de toate si de capacitatea lui de intelegere face cum e mai bine. Cristina si D[bibe]amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina "Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

[espiritu]

eu am parerea mea : copilul meu nu are nevoie de inca o mama dar are nevoie de acel cineva care e langa mine sa se poarte ca o mama.idem si pt ex sotia mea cu cine e ea acum.asta cu "tu nu esti tata" suna mai degraba a "nu ai dreptul sa imi zici nimic". ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului. in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

[buli]

mie mi-ar fi placut ca raspunsul sa sune cam asa: "nu, nu sint tatal tau, dar sint prietenul tau, tin la tine si imi pasa ce se intimpla cu tine. de aceea ti-am spus sa ai grija"
si cred ca ar trebui sa le explicati copiilor ca aveti niste sentimente si ca petreceti timp impreuna din motivul asta.


@