21 raspunsuri la acest subiect

[nikol31]

buna fetelor. am si eu o mare problema. de vreo 6 ani sufar de anxietate si atacuri de panica. tot am ezitat sa ma gandesc la un copil tocmai din aceata cauza. dar s-a inmtamplat si acum sunt insarcinata in 15 saptamani. pana acum am rezistat vertiginos fara nici un fel de medicamentatie, dar ma simt din ce in ce mai rau. o anxietate cumplita in timpul zilei, cu mii de ganduri negre, disperare pot sa spun, iar noaptea nu pot sa dorm din cauza anxietatii si a atacurilor de panica. sunt disperata si nu stiu ce sa fac. mi-e o teama teribila ca nu voi face fata sarcinii, ca voi fi nevoita sa iau medicamente. please HELP cele care ati trecut prin asa ceva in timpul sarcinii. ce ati facut, cum ati rezistat. dati-mi un sfat. multumesc din suflet

[Val_]

Eu am o istorie de peste 20 de ani de anxietate si atacuri de panica. In decursul timpului am fost la diversi terapeuti, am luat si pastile (mai putin, pentru ca nu am agreat niciodata aceasta solutie) si am avut perioade de remisie si perioade de recadere. Oricum, unul dintre motivele pentru care nu am facut copii pana la varsta de 39 de ani a fost si aceasta tulburare, pentru ca mi se parea greu de crezut ca voi face fata unei sarcini/nasteri. Acum sunt insarcinata in aproape 34 de saptamani si pot spune ca sarcina mea s-a derulat mai bine decat ma asteptam din punct de vedere al anxietatii si atacurilor de panica. Desi am avut tot felul de probleme care ar fi indus anxietate si unei persoane considerata echilibrata: disgravidie emetizanta pentru care am avut nevoie de perfuzii, amniocenteza pentru risc de sindrom Down si pot continua. Am avut momente de anxietate si cateva atacuri de panica (mult mai rare decat m-as fi asteptat) dar am incercat tot felul de strategii pentru a nu ma lasa prada lor. Merg in continuare la terapeut (mai rar, ce-i drept), nu ma uit deloc la emisiuni cu conotatie negativa, nu stau in preajma oamenilor care nu imi plac, citesc (inclusiv Biblia), ascult muzica de relaxare, ma plimb si incerc sa imi abat gandurile care ma atrag pe spirala anxietatii. Si din cand in cand, atunci cand am un atac de panica prea puternica ca sa treaca de la sine, iau pastile (lexotan, 1/4 pastila). Este adevarat ca am luat foarte putine pastile in sarcina, doar in caz de necesitate extrema si o doza foarte mica, chiar neterapeutica, dupa cum mi s-a spus, dar care pe mine ma ajuta. Totusi am considerat ca este mai bine sa iau 1/4 de pastila atunci cand ma simt foarte rau decat sa las anxietatea sa atinga cote extreme, nocive, atat pentru mine cat si pentru copil. Nu mai fi atat de ingrijorata de trendul pe care tulburarea ta il va avea in timpul sarcinii. O poti stapani rezonabil, crede-ma, sunt un exemplu. Mai ales din momentul in care copilul va misca si il vei tot vedea la ecografie te vei indragosti atat de definitiv de el, ca anxietatea si atacurile de panica se vor diminua de la sine. Iar o pastila, luata cand si cand, nu ii face rau, intreaba orice medic. Si cred ca se poate face si un tratament sistematizat, daca este nevoie, recomandat bineinteles de catre un medic de specialitate. Eu una, din fericire, nu am avut nevoie. Nu esti singura femeie cu atacuri de panica care da nastere unui copilas si exista metode, asta este important sa stii, care pot face acest proces suportabil. Mult curaj si incredere , Valentina 33+ cu bebe Mariuca

[mirela0521]

buna! in primul rand felicitari pt burtica ta!
vad ca la tine problemele sunt putin mai grave (zici ca de 6 ani treci prin stari din astea). cel mai bine este sa vb cu sotul, parintii si prietenii despre tot ce te framanta. si eu am avut mici atacuri de panica cand am fost insarcinata dar de fiecare data sotul si familia, in special sora-mea, ma scapau de gandurile astea negre. trebuie sa te gandesti numai la lucruri bune, pozitive.
incearca sa iti imaginezi cum va arata copilul, ce ochi va avea, cu cine va semana, cum vor arata manutele si piciorutele, cum il vei tine in brate sa il alaptezi, ce schimbari vei face in casa pt el, ce jucarii si hainute ii vei lua, pe unde va veti duce la plimbare... pe mine ma ajutau gandurile astea.
in ultima instanta cere ajutorul cuiva de specialitate, un psihoterapeut ceva...
sarcina usoara in continuare si numai bine iti doresc. pupici multi din partea mea[pup]


Mirela + Rares (19 aug 2006)
poze

[mh]

La mine sarcina a fost singura perioada in care atacurile au disparut complet.... Minunea mica ma acaparase complet Am reusit sa scap de frica unui alt nou atac, si de cateva luni au cam disparut .......... o fii asta solutia. mult curaj si pupici mh

[nikol31]

multumescx fetelor pentru incurajari si sunt fericita sa vad ca ati trecut cu bine aceasta perioada a sarcinii fara probleme. din pacate eu nu reusesc sa scap de aceasta frica, dar sper sa reusesc macar sa nu fiu nevoita sa iau medicamentatie pentru asta. revin cu vesti va pup

[Arthurana]

Nu esti singura!!! Eu sufar de anxietate de la 16 ani. Este mostenita din familie, si o vei avea toata viata. Unii au cancer, altii leucemie, altii probleme cu inima...FIECARE ARE CEVA.Anxietatea si atacurile de panica sunt groaznice pentru cine le are, iar cei care nu au avut asa ceva in viata lor sunt norocosi. Pe de alta parte nici nu inteleg ce inseamna si cat de debilitant poate fi. Este o carte care ti-o recomand s-o citesti. Este superba! "Lasa grijile, incepe sa traiesti, Dalle Carnagie". In legatura cu anxietatea in sarcina, se zice ca ar trebui sa se diminueze substantial din cauza ca serotonina si dopamina din creier sunt echilibrate. Dar fiecare e diferit. Deci chiar daca ai zile mai grele nu inseamna ca asa va fi mereu pe toata sarcina. Ganduri negre am si eu. Vin si pleaca. AM zile cumplite si am zile bune. Eu sunt superparanoica cu sarcina mea care este high risk. Stiu ca nu e usor. Te inteleg prin ce treci. Incearca sa iei fiecare zi in parte si sa nu te gandesti la maine sau la ieri. Mie acum ca ma apropii de nastere mi-e frica de depresia postpartum.

[Arthurana]

Nikol, Sunt multe medicamente impotriva anxietatii care se pot lua in timpul sarcinii. Intreaba doctorul tau. Ideal este sa nu iei nici un paracetamol, dar...cine poate??? Tine-ne la curent, de aia suntem aici sa ne ajutam!

[nikol31]

fetelor, va multumesc ca sunteti alaturi de mine. e adevarat ca nu toate zilele sunt la fel, dar anxietatea este prezenta tot timpul , uneori mai puternica spre disperare alteori mai scazuta. cert este ca mi-e teama sa nu-i fac rau bebeului cu starile mele de panica. nopatea dorm foarte rau, daca reusesc sa dorm 4-5 ore e bine. ma trezesc, simt o anxietate cumplita, ganduri negre care nu ma mai lasa sa adorm, o stare de agitatie teribila. in timpul zilei e la fel si cand vine seara ma bucur ca am reusit sa mai trec peste inca o zi. am vb ieri cu medicul meu de familie care este si psihoterapeut si am decis sa incepem niste sedinte de psihoterapie. problema este ca nu prea cred in ele, am facut in urma cu cativa ani si n-au avut nici un rezultat. dar eu ma bazez pe faptul ca poate psihologul acela nu a fost bun si ca de data asta voi reusi. sper sa fie asa ca sunt f pesimista. de duminica in schimb anxietatea mea a crescut din pricina unei intamplari. poate ca altele in aceata situatie nu s-ar fi panicat atat de tare dar eu fiind asa va dati seama ce m-am speriat. duminica dimi am descoperit o pata fff mica de sange pe chilot. am intrat in panica imediat, am fugit la urgenta, noroc ca era chiar medicul meu de garda si m-a vazut la eco si a zis ca nu se vede nimic in neregula, doar la control s-a vazut o rana pe col. el zicea ca este de acolo.dar eu nu ma pot linisti, tot timpul ma gandesc la ce-i mai rau. oricum daca imi trece frica pentru sarcina, imi vine in minte un alt gand care imi creeaza panica. si tot asa. este un cerc vicios. sper sa pot veni cu vesti mai bune. va pup +15

[nikol31]

fetelor, am postat un raspuns dar nu stiu de ce nu mai apare.

[Arthurana]

Nikol, Este perfect normal sa intri in panica cand vezi sange pe chilot. Dar sunt sigura ca doctorul nu te lasa sa te duci acasa daca credea ca tu si bebe sunteti in pericol. Este foarte bine ca te duci la un psiholog. Incearca si tu si daca vezi ca nu iti face bine(ca cel dinainte) nu te mai duce. Eu am avut o experienta groaznica acum o luna cu o psiholoaga COMPLET NEBUNA...m-am dus de doua ori si a doua oara am fugit(la propriu) de la ea. Am iesit de acolo tremurand de nervi cu mult mai multe idei si ganduri negre ca inainte de a ma duce.Mi-a pus niste intebari care m-au tulburat enorm si acum nu mai reusesc sa scap de obsesia acelor ganduri... Spune-mi cum te mai simti?